ICCJ. Decizia nr. 295/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.295/2006
Dosar nou nr. 14431/1/2005
Dosar vechi nr. 3513/2005
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti la data de 15 decembrie 2003, precizată la data de 17 februarie 2004, reclamanta, SC A. SA a solicitat, în temeiul art. 948-949 C. civ., în contradictoriu cu pârâta, A.P.A.P.S., să se constate nulitatea absolută a actelor adiţionale încheiate între reclamantă şi F.P.S. la data de 7 iulie 1999, în executarea convenţiilor din 16 iulie 1993; 25 februarie 1994; 30 martie 1994; 3 februarie 1995; 14 septembrie 1995 şi 4 noiembrie 1996, cu motivarea că acestea au fost încheiate cu încălcarea art. 25 alin. (2) lit. c), art. 26 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 58/1991; art. 8 alin. (1) lit. h), art. 23 alin. (1) lit. r), art. 9 alin. (1) lit. j) din regulamentul de organizare şi funcţionare al F.P.S., aprobat prin HG nr. 643/1992; art. 143 din Legea nr. 31/1990 republicată; art. 9 alin. (6) din OUG nr. 88/1997.
Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 10881, pronunţată la data de 21 septembrie 2004, în dosarul nr. 19746/2003 a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei.
Spre a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, în principal, că prin încheierea actelor adiţionale în litigiu, semnată legal, asemeni convenţiilor, de directorul general şi directorul economic al societăţii reclamante ca reprezentanţi ai acesteia nu au fost încălcate prevederile HG nr. 643/1992, cele ale Legii nr. 88/1997 şi cele ale art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 58/1991, evocate în precizarea cererii de chemare în judecată, aşa încât acestea nu contravin dispoziţiilor art. 948 şi art. 949 C. civ.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 626, pronunţată la data de 4 iulie 2005, în dosarul nr. 2343/2004.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut, în rezumat, că actele adiţionale a căror nulitate se invocă, nu au adus modificări la titlul cu care sumele au fost acordate SC A.T. SA de F.P.S. prin cele 7 convenţii, ce prevăd clauze de rambursare, întrucât acestea privesc doar modalitatea de restituire şi graficul de rambursare, fiind încheiate în beneficiul acestei societăţi ce nu şi-a îndeplinit obligaţia de restituire la termenele stipulate în convenţii, situaţie în care dispoziţiile art. 19 lit. g) din statutul acestei societăţi comerciale nu-şi găsesc aplicarea, cum nici dispoziţiile art. 143 din Legea nr. 31/1990, deoarece nu sunt acte de dispoziţie în sensul acestui text legal, iar potrivit art. 140 alin. (2) din menţionata lege, raportat la art. 18 şi art. 20 din enunţatul statut, preşedintele consiliului de administraţie poate fi şi directorul general care putea să angajeze societatea comercială în limitele conferite de lege şi actul constitutiv, ori actele juridice încheiate de reprezentanţii persoanei juridice în limita puterilor ce le-au fost acordate obligă persoana juridică.
Împotriva evocatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, SC A.T. SA, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat, eronat, textele din Statut, cu referire la art. 19 lit. g) şi art. 18, fapt ce a condus la aplicarea greşită a legii.
Recursul este nefondat.
Astfel, critica recurentei privind greşita interpretate a precizatelor dispoziţii statutare, ce poate fi încadrată, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu întruneşte cerinţele prevăzute pentru aplicarea acestui text, având în vedere că, reţinând inaplicabilitatea art. 19 lit. g) din Statutul SC A.T. SA, instanţa de apel nu a avut a interpreta acest articol ci doar obiectul actelor adiţionale, în litigiu, prin raportare la clauzele convenţiilor ce le-au precedat, referitoare la restituirea eşalonată a sumelor puse la dispoziţia societăţii de F.P.S., modalităţile de restituire şi graficele de rambursare a acestora, interpretare făcută cu respectarea regulilor stabilite în art. 977-985 C. civ., aplicate, deopotrivă, şi interpretării dată art. 18 prin raportare la art. 20 din evocatul act constitutiv, concretizată în concluzia, corectă, că reprezentarea sus arătatei entităţi colective la încheierea actelor juridice în discuţie de directorul general şi directorul economic respectă, conform acestor texte, voinţa societară şi, de asemenea, prevederile art. 35 alin. (2) din decretul nr. 31/1954 şi art. 140 din Legea nr. 31/1991, republicată.
Este de observat că recurenta, ignorând cerinţele art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., nu a dezvoltat motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., mulţumindu-se doar să evoce „aplicarea greşită a legii", fără a preciza dispoziţiile legale la care se referă şi fără a-şi argumenta o atare susţinere spre a permite examinarea acestui motiv.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.T. SA, judeţul Dâmboviţa, împotriva deciziei nr. 626 din 4 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 343/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 286/2006. Comercial → |
|---|
