ICCJ. Decizia nr. 352/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 352/2006
Dosar nr. 3644/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti la 25 noiembrie 2002, cu completările din 9 ianuarie 2003, reclamanta SC S. SRL, a chemat în judecată pârâta SC S.M. SA Eforie Nord, pentru a fi obligată:
- la plata sumei de 299.834,76 dolari S.U.A., reprezentând rest de plată pentru lucrările efectuate, penalităţi de întârziere, lucrări suplimentare faţă de cele contractate iniţial;
- la plata sumei de 125.000 dolari S.U.A., contravaloarea lucrărilor suplimentare din actul adiţional, cu penalităţile aferente în sumă de 1875 dolari S.U.A.;
Reclamanta a mai solicitat:
- să se constate executarea lucrărilor la care s-a angajat faţă de pârâtă;
- să fie obligată pârâta să dispună ca B.C.R. sucursala Constanţa, să emită o scrisoare de garanţie bancară, în favoarea reclamantei valabilă 24 de luni, conform art. 112 din contract.
Tribunalul arbitral, prin sentinţa nr. 246 din 27 iulie 2004 a admis în parte acţiunea după cum urmează:
1. A constatat executarea de către reclamantă a lucrărilor la care s-a angajat faţă de pârâtă, prevăzute în contractul din 29 octombrie 2001, pentru executarea lucrărilor de construcţii montaj în actul adiţional la acest contract din 14 februarie 2002 şi în contractul din 2 mai 2002 încheiat prin oferta acceptată, cu excepţia următoarelor lucrări care au rămas neexecutate cu deficienţe: 1) Modificarea uşii exterioare a galeriei comerciale şi instalarea a 5 ventiloconvectoare şi lucrări de reamenajare piscină, precum şi 2) a lucrărilor care prezintă deficienţe, arătate în anexa 2 la proiectul de proces verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 12-13 mai 2003.
2. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 31.891,73 dolari S.U.A. (inclusiv T.V.A.) reprezentând rest de preţ pentru lucrări executate, plus 14.209,40 dolari S.U.A., reprezentând penalităţi de întârzieri de plata lucrărilor.
3. A obligat pârâta să dispună emiterea unei scrisori bancare (fără colateral), în favoarea reclamantei, valabilă 24 de luni.
4. A luat act de tranzacţia încheiată de părţi prin procesul verbal de conciliere din 25 mai 2004 şi prin schimbul de scrisori dintre părţi din 26 mai 2004 şi 2 iunie 2004, prin care pârâta SC S.M. SA s-a obligat să plătească reclamantei SC S. SRL suma de 148.750 dolari S.U.A. până la următoarele date ale anului 2004: 31 iunie 38.437,5 dolari S.U.A.; 31 august 38.437,5 dolari S.U.A.; 30 septembrie - 38.437,5 dolari S.U.A.; 31 octombrie 2004 - 33.437,5 dolari S.U.A.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1875 dolari S.U.A., cu titlu de penalităţi de întârziere în plata sumei arătată la pct. 4, reclamanta rezervându-şi dreptul de a le reactualiza la momentul plăţii efective a sumei.
5. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 939.487.534 lei cu titlu de cheltuieli arbitrale.
S-a dispus ca sumele de mai sus prevăzute în dolari S.U.A. să fie plătite în echivalent lei la cursul de schimb valutar al B.N.R. din ziua plăţii.
S-a reţinut de către organul arbitral că hotelul a fost dat în folosinţă la 1 iunie 2002, iar neefectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor şi nesemnarea procesului verbal din 12-13 mai 2003, este imputabilă pârâtei.
În ce priveşte situaţia plăţii lucrărilor s-a reţinut că, nu s-au achitat integral, astfel că, beneficiara datorează, conform clauzei penale, penalităţi de întârziere a plăţii, inclusiv pentru lucrările suplimentare efectuate cu acordul pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC S. SRL a declarat acţiune în anulare, în temeiul art. 364 lit. f), h) şi i) C. proc. civ.
S-a susţinut că, deşi Tribunalul arbitral a reţinut culpa pârâtei în nesemnarea procesului verbal de recepţie, nu a reţinut faptul că lucrările au fost terminate la 30 mai 2002, astfel că hotărârea nu poate fi dusă la îndeplinire.
- Tribunalul a interpretat subiectiv momentul de la care trebuie calculate penalităţile pentru întârzierea în plata facturilor (lucrări în valoare de 57.333,08 dolari S.U.A. şi de 125.000 dolari S.U.A.) nesocotind termenele scadente prevăzute în contract.
- Greşit s-a respins cererea pentru lucrări suplimentare, în sumă de 132.000 dolari S.U.A., considerându-se că nu au acest caracter.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 546 din 16 mai 2005 a respins acţiunea în anulare ca nefondată.
S-a reţinut, în pronunţarea acestei hotărâri că, fără temei petenta invocă art. 364 lit. h) C. proc. civ., întrucât această dispoziţie legală se referă la cazul în care „dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire".
Ori, prin acţiunea în anulare nu se invocă inadvertenţe din dispozitivul sentinţei arbitrale, ci se fac referiri la considerentele hotărârii.
Din analizarea dispozitivului hotărârii atacate, nu rezultă nici un impediment de natură să facă imposibilă executarea acestuia, neexistând dispoziţii contrare.
Instanţa de control a reţinut că este nefondată şi critica întemeiată pe lit. h) a art. 364 C. proc. civ., întrucât tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut, penalităţile invocate, constituind un capăt de cerere al acţiuni reclamantei.
Interpretarea clauzelor contractuale era de atributul tribunalului arbitral, iar faptul că s-a dat o interpretare ce contravine intereselor petentei, nu constituie motiv de anulare.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta SC S. SRL Voluntari a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 lit. 6) şi 8) C. proc. civ., formulând următoarele critici:
1. greşit s-a reţinut că prevederile art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ., nu permite cercetarea modului de soluţionare în fond a cauzei, ignorându-se art. 366 C. proc. civ., care stabileşte că, în cazul admiterii acţiunii în anulare, instanţa se va pronunţa în fond.
2. potrivit art. 969 C. civ., contractul este legea părţilor astfel că tribunalul arbitral nu avea dreptul să interpreteze clauzele contractului, în ce priveşte acordarea penalităţilor. Greşit s-a înlăturat scadenţele prevăzute în contract şi s-a reţinut întârzierea de la data facturării lucrurilor.
3. hotărârea arbitrală este redactată ambiguu, ceea ce face imposibilă aplicarea ei.
În apărare, intimata pârâtă a cerut respingerea recursului ca nefondat, depunând note scrise în şedinţa de astăzi.
Înalta Curte, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:
Potrivit art. 364 C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru motivele expres şi limitativ prevăzute la lit. a) - i).
Aceste motive cenzurează legalitatea soluţionării pe cale arbitrală (lit. a), b), c) şi e)) conformitatea judecăţii arbitrale cu principiile procedurii civile (lit. a), f), g) şi h)) iar motivul de la lit. i), se referă la conformitatea hotărârii arbitrale cu ordinea publică, bunele moravuri şi dispoziţiile imperative ale legii.
Este de reţinut că, nici unul din motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ., nu priveşte reexaminarea hotărârii arbitrale sub aspectul soluţionării în fond a cauzei, numai arbitrajul având competenţa soluţionării fondului în primă şi ultimă instanţă.
Art. 366 C. proc. civ., prevede că instanţa judecătorească se va pronunţa în fond, numai în cazul admiterii acţiunii şi anulării hotărârii arbitrale.
În cauză, Curtea de apel, în soluţionarea acţiunii în anulare, a reţinut întemeiat că, criticile reclamantei, nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
Ca urmare, acţiunea în anulare fiind respinsă, nu era cazul examinării fondului cauzei.
A doua critică a recurentei se referă la faptul că interpretarea clauzelor contractului dintre părţi nu era de competenţa organului arbitral, ci, privea numai părţile contractante. Se invoca greşita interpretare a scadenţei obligaţiei de plată a debitoarei pârâte.
Se reţine că această critică nu se poate încadra în motivele de nelegalitate a unei hotărâri arbitrale conform art. 364 C. proc. civ.
Susţinerile recurentei sunt eronate şi contravin principiilor desfăşurării activităţii de judecată.
Desigur că stabilirea clauzelor unei convenţii este de competenţa părţilor semnatare acesteia. Dar, în cazul intervenirii unor neînţelegeri între părţi, actul de voinţă este supus interpretării, iar interpretarea este de competenţa judecătorului sau arbitrului, în cadrul soluţionării litigiului.
Interpretarea convenţiilor se face în conformitate cu art. 983 şi art. 985 C. civ. Dacă părţile nu au explicat ele însele, în mod expres, o clauză din contract, atunci instanţele sau tribunalul arbitral sunt libere să interpreteze clauzele contractului.
Ultima critică nu priveşte hotărârea curţii de apel, supusă cenzurii, ci se referă la hotărârea arbitrală.
Susţinerile privind redactarea ambiguă a acesteia sunt formulate fără temei, având în vedere că, dimpotrivă, motivarea este clară, convingătoare, analitică în stabilirea situaţiei de fapt şi legală sub aspectul încadrării juridice.
Aşa fiind, temeinic şi legal curtea de apel a respins acţiunea în anulare, întrucât criticile reclamantei nu se încadrau în prevederile art. 364 C. proc. civ., astfel că recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Voluntari, împotriva deciziei nr. 546 din 16 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 365/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 343/2006. Comercial → |
|---|
