ICCJ. Decizia nr. 2671/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2671/2006
Dosar nou nr. 4557/1/2005
(dosar vechi nr. 1036/2005)
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1719 din 13 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Mangalia a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Mangalia, în sensul că în baza art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., raportat la art. 158 C. proc. civ., a fost declinată soluţionarea cauzei formulată de reclamanta V.G.D. domiciliată în Mangalia Judeţul Constanţa în contradictoriu cu pârâta SC M. SA cu sediul social în comuna 23 August Judeţul Constanţa în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia comercială, având în vedere că obiectul acţiunii îl constituie evacuarea din spaţiul ce reprezintă un activ al reclamantei, fapt ce dă o natură comercială cauzei.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 4486 din 20 aprilie 2004, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în evacuare invocată de pârâta SC B.M. SRL CONSTANŢA cu sediul în municipiul Constanţa Judeţul Constanţa. De asemenea, a admis în parte cererea astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta V.G.D. în contradictoriu cu pârâtele SC M.M. SA şi SC B.M. SRL CONSTANŢA, prin aceea că a obligat pe pârâta SC M.M. SA la predarea imobilului „atelier combine C14" şi a terenului aferent în suprafaţă de 8.690 mp situat în comuna 23 August către reclamantă. Au mai fost obligate pârâtele să ridice toate bunurile proprietatea lor aflate în incinta „atelierului combine C14" şi în caz de refuz, autorizează pe reclamantă să ridice bunurile acestora, pe cheltuiala pârâtelor. S-a dispus evacuarea pârâtei SC B.M. SRL CONSTANŢA din spaţiile „atelier combine C14".
A fost respins capătul de cerere privind constatarea inopozabilităţii contractului de închiriere şi a actului adiţional încheiate de pârâte. În final au fost obligate pârâtele la plata a câte 10.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că reclamanta V.G.D. a participat la licitaţia publică organizată de A.F.P. Mangalia, pentru vânzarea unor bunuri aparţinând debitoarei SC M. SA, în scopul acoperirii creanţelor bugetare. În urma vânzării la licitaţia publică a activului „atelier combine C14" şi a suprafeţei de 8690 mp de teren aferent acestuia, situate în comuna 23 August a fost întocmit procesul verbal de adjudecare nr. 16598 din 9 septembrie 2003, act în baza căruia dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transferat de la pârâta SC M. SA către reclamantă.
Potrivit art. 1313 şi 1314 şi următoarele C. civ., pârâta SC M. SA este ţinută faţă de reclamantă a-şi îndeplini obligaţia principală de predare a bunului vândut.
Nu a fost primită apărarea pârâtei care a susţinut că nu a înstrăinat imobilul, întrucât vânzarea la licitaţie este o varietate a contractului de vânzare-cumpărare care realizează transferul dreptului de proprietate.
Deşi pârâtele au susţinut că nu sânt obligate la predarea bunului, motivat de faptul că reclamanta a intrat abuziv în „atelierul C14", afirmaţia nu a fost dovedită. Împrejurarea că în incinta imobilului se află mai multe bunuri (utilaje industriale) aparţinând pârâtelor, obligaţia de predare a bunului presupune inclusiv eliberarea acestuia de utilaje, a căror prezenţă îngrădeşte folosinţa reclamantei.
Pârâtele au mai cerut respingerea cererii reclamantei, arătând că SC B.M. SRL ocupă spaţiul menţionat, în care se află utilajele industriale, în baza contractului de închiriere încheiat la data de 30 aprilie 1998 şi a actului adiţional, iar reclamanta, în temeiul art. 111 C. proc. civ., a solicitat constatarea inopozabilităţii contractului de închiriere şi actului subsecvent.
S-a apreciat, în principal că, în speţă părţile au încheiat contractul de închiriere nr. 83 din 12 iunie 2000 şi actul adiţional nr. 59 din 8 aprilie 2002, acte ce nu a fost înscrise în Cartea Funciară, după cum însăşi pârâtele recunosc. Acest contract nu îmbracă, însă nici forma unui înscris cu dată certă.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 1/ COM din 3 ianuarie 2005, a admis apelul comercial declarat de pârâta SC B.M. SRL CONSTANŢA împotriva sentinţei civile nr. 4486/ COM din 20 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii în evacuare şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea în evacuare ca inadmisibilă, cu capetele de cerere accesorii referitoare la predarea imobilului şi ridicarea bunurilor şi cheltuielile de judecată. De asemenea, au fost menţionate celelalte dispoziţii.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că evacuarea este sancţiunea civilă aplicabilă în cazul neîndeplinirii de către locatar a obligaţiilor ce-i revin în baza raporturilor de locaţiune. Prin urmare, în cazul în care a fost solicitată protecţia dreptului real de proprietate cu privire la un teren, respectiv obligarea pârâtei SC M. SA la predarea imobilului, instanţa fondului trebuia să admită excepţia inadmisibilităţii, deoarece reclamanta avea la îndemână calea acţiunii în revendicare şi pe cea a unei cereri de evacuare specifică raporturilor locative. Acţiunea în evacuare asigură protecţia dreptului de folosinţă atunci când acest drept izvorăşte dintr-un raport obligaţional, dar în egală măsură şi atunci când este vorba de dreptul de folosinţă ca atribut al dreptului de proprietate.
Acţiunea principală trebuia respinsă, ca inadmisibilă, deoarece reclamanta a cerut obligarea pârâtei la predarea bunului (atelier şi teren în suprafaţă de 8690 mp), în funcţie şi de capătul de cerere privind constatarea impozabilităţii contractului de închiriere şi a actului adiţional dintre pârâte, capătul de cerere care a fost respins. În acest context şi celelalte capete de cerere accesorii referitoare la predarea imobilului şi ridicarea bunurilor, precum şi cel privind cheltuielile de judecată trebuiesc respinse ca neîntemeiate.
Împotriva deciziei civile nr. 1/ COM din 3 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamanta V.G.D., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, deoarece faţă de ambele pârâte singura acţiune admisibilă este numai evacuarea ci nu acţiunea în revendicare, precum şi împrejurarea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului declarat de SC B.M. SRL CONSTANŢA, cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei de fond.
Intimatele pârâte SC B.M. SRL CONSTANŢA şi SC M. MANGALIA SA cu sediul social în comuna 23 August Judeţul Constanţa au depus întâmpinări, motivate în fapt şi în drept, prin care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate în cererea de recurs, urmează a admite recursul declarat de reclamanta V.G.D. pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta V.G.D. a devenit proprietara imobilului compus din construcţie „atelierul combine C14" în suprafaţă de 1.754 mp şi a terenului aferent clădirii în suprafaţă de 1754 mp, situat în incinta SC M. SA, situaţie atestată de procesul verbal de adjudecare pentru bunuri imobile sau pentru ansambluri de bunuri încheiat la data de 5 septembrie 2003 în temeiul art. 112 din OG nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare. Conform procesului verbal de licitaţie nr. 16.366 din 4 septembrie 2003 emis de A.F.P. Mangalia cumpărătoarea reclamantă a plătit integral preţul de adjudecare. În aceste condiţii, conform art. 112 pct. 1 din Ordonanţa nr. 61 din 29 august 2002 (M. Of. nr. 644/30.08.2002), în cazul vânzării bunurilor imobile, după plata în întregime a preţului, organul de executare va încheia procesul verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis, pe baza căruia se va face înscrierea în Cartea Funciară. În mod constant, doctrina, a stabilit că vânzarea prin licitaţie constituie un tip sau varietate a contractului de vânzare cumpărare, caracterizată prin faptul că un bun este pus în vânzare în mod public, cu respectarea unor procedurii speciale şi stricte, fiind vândut (adjudecat) aceluia dintre participanţii la licitaţie care îndeplineşte condiţiile impuse şi oferă preţul cel mai mare.
Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de fond a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor care decurg din calitatea de proprietară a reclamantei, prin aceea că acţiunea în evacuare şi obligarea la predarea imobilului şi ridicarea bunurilor privind pe pârâta SC B.M. SRL CONSTANŢA este admisibilă.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta, prin cererea intitulată „ precizări în sensul completării acţiunii introductive", depuse la instanţa de fond la data de 26 februarie 2004 a solicitat evacuarea necondiţională a pârâtei SC B.M. SRL CONSTANŢA din spaţiul „atelier combine C14", deoarece nu-i este opozabil contractul de închiriere şi actul adiţional încheiat de cele două pârâte (dosar nr. 8451/COM/2003, Tribunalul Constanţa, secţia comercială). Aşa cum amplu argumentat s-a reţinut de prima instanţă, nefiind înregistrat în Cartea Funciară, neavând dată certă, contractul de închiriere încheiat de pârâte nu este opozabil reclamantei, aceasta nefiind ţinută, în condiţiile art. 1441 C. civ., de a respecta locaţiunea. Raporturile juridice specifice dintre părţi, conform actelor depuse, fac admisibile evacuarea pârâtei şi a capetelor accesorii privind predarea imobilului şi ridicarea bunurilor.
Pentru aceste raţiuni urmează a admite recursul declarat de reclamanta V.G.D. împotriva deciziei nr. 1 din 3 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC B.M. SRL CONSTANŢA împotriva sentinţei nr. 4486 din 20 mai 2004 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta V.G.D. împotriva deciziei nr. 1 din 3 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC B.M. SRL CONSTANŢA împotriva sentinţei nr. 4486 din 20 mai 2004 a Tribunalului Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2822/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2670/2006. Comercial → |
|---|
