ICCJ. Decizia nr. 3198/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3198/2006
Dosar nr. 13519/2/2005
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 1311 din 23 martie 2005, a respins, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamanta SC E.T. SRL cu sediul social în Bucureşti prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL cu sediul social în Bucureşti, împotriva pârâtului F.C. domiciliat în municipiul Ploieşti judeţul Prahova. De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtul F.C. în contradictoriu cu SC E.T. SRL.
În fundamentarea acestei hotărâri judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut că la data de 7 august 2003 între F.P.S. şi F.C. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acţiuni ale SC P. SA, respectiv un număr de 22.181 acţiuni reprezentând 58,12 % din capitalul social al societăţii. Conform art. 9.1 din contract, cumpărătorul F.C. se obligă, ca până la îndeplinirea tuturor obligaţiilor asumate să nu cesioneze toate sau o parte din acţiunile cumpărate şi să nu transmită contractul vreunui terţ, fără acordul prealabil al vânzătorului.
Ulterior, la data de 23 februarie 2004 între SC E.T. SRL şi F.C. a intervenit contractul de cesiune a acţiunilor deţinute de pârât la SC P. SA, pentru preţul de 50.000 Euro, transferul proprietăţii producându-se conform dispoziţiilor art. 4 din contract, la data înregistrării în Registrul Acţionarilor, după delistarea societăţii pe piaţa bursieră R.
Prin Decizia C.N.V.M. nr. 2455 din 27 mai 2004 acţiunile SC P. SA au fost retrase de la tranzacţionare pe piaţa de capital, iar societatea declarată de tip închis, ulterior la 16 iunie 2004 R. SA înregistrând cesiunea acţiunilor de la pârât la reclamantă.
Asupra procedurii de efectuare a novaţiei prin schimbarea debitorului părţile sunt informate de A.V.A.S. la data de 12 iulie 2004.
Având în vedere procedura specială a novaţiei prin schimbare de debitor reglementată în art. 20 din OG nr. 25/2002, reprezentată prin încheierea actului adiţional, se apreciază că autoritatea poate să accepte încheierea actului adiţional, la solicitarea cumpărătorului iniţial, încheierea efectivă a acestui act fiind condiţionată de acordul pozitiv al A.V.A.S. şi în condiţiile îndeplinirii de către noul debitor a cerinţelor stabilite cumulativ în art. 20 alin. (3) din OG nr. 25/2002.
În speţă, nici una dintre părţi nu dovedeşte că la A.V.A.S. au fost depuse, de către ambele părţi sau numai una dintre acestea, a documentelor menţionate iar reclamanta nu dovedeşte că A.V.A.S. a convocat părţile pentru semnarea actului adiţional iar pârâtul nu s-a prezentat.
Asupra cererii reconvenţionale, pârâtul, arătând că actul adiţional nu va putea fi încheiat datorită stării de reorganizare judiciară în care se află reclamanta, se substituie nelegitim domeniului de decizie al A.V.A.S. şi nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate de a depune la autoritatea competentă documentaţia necesară pentru analiza cererii de încheiere a actului adiţional conform art. 20 alin. (1) lit. b) din OG nr. 25/2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 816 din 19 decembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-pârât F.C. şi apelanta-reclamantă SC E.T. SRL prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 1311 din 23 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 13139/2004.
Pentru a decide astfel, s-a apreciat că în raport de procedura specială a novaţiei prin schimbarea de debitor, prevăzută în art. 20 din OG nr. 25/2000, A.V.A.S. poate să accepte încheierea actului adiţional la solicitarea cumpărătorului iniţial, în condiţiile îndeplinirii, de către noul debitor a cerinţelor stabilite cumulativ de textul de lege menţionat. În acest sens, cumpărătorul poate fi obligat la formularea unei cereri către A.V.A.S. pentru obţinerea acordului necesar încheierii actului adiţional şi nu la încheierea propriu zisă a acestui act în condiţiile art. 20 din OG nr. 25/2002 aşa cum a solicitat reclamanta prin cererea de chemare în judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul să solicite celeilalte părţi, executarea în tocmai a obligaţiei asumate, iar din interpretarea clauzelor contractuale se reţine că, conduita obligaţională a părţilor se limitează doar la depunerea documentelor necesare către A.V.A.S. pentru obţinerea acordului acestui organism.
Nici una dintre părţi nu a administrat probe din care să rezulte că şi-au îndeplinit obligaţiile asumate contractual, şi de a depune la A.V.A.S. documentaţia menţionată anterior.
Referitor la apelul declarat de pârât, acesta nu se poate prevala de propria sa culpă în neîndeplinirea obligaţiilor sale asumate contractual şi să solicite rezoluţiunea contractului încheiat cu reclamanta la data de 23 februarie 2004 sub pretextul că aceasta a intrat în procedura reorganizării judiciare.
Împotriva deciziei comerciale nr. 816 din 19 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, au promovat recurs atât reclamanta SC E.T. SRL prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL cât şi pârâtul F.C., care au criticat aceiaşi hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează.
Recurenta-reclamantă SC E.T. SRL prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL Bucureşti a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, având în vedere atitudinea pârâtului F.C. care a refuzat să mai încheie actul adiţional, atât prin nedepunerea cererii cât şi refuzul de a se prezenta ulterior la A.V.A.S., fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul-pârât F.C. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul rezoluţiunii contractului încheiat de părţi la data de 23 februarie 2004 şi ulterior modificat prin convenţia din 11 noiembrie 2004, considerând că au fost depuse toate documentele iar A.V.A.S. nu a refuzat niciodată încheierea actului adiţional, în realitate neexecutarea obligaţiilor de către SC E.T. SRL fiind intrarea ei în procedura reorganizării judiciare, invocându-se ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererile de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente.
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o corectă şi completă apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc în cadrul contractului de cesiune de acţiuni încheiat la data de 23 februarie 2004 în Bucureşti şi ulterior a convenţiei care a lămurit voinţa reală a părţilor încheiată la data de 11 noiembrie 2004, precum şi cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială.
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. B 082 din 7 august 2003 încheiat între F.P.S. – Direcţia Teritorială Bucureşti în calitate de vânzător şi F.C. în calitate de cumpărător, la art. 9.1 din capitolul 9 intitulat cesiunea acţiunilor, s-a precizat că se instituie obligaţia cumpărătorului, ca până la data îndeplinirii tuturor obligaţiilor asumate să nu cesioneze acţiunile cumpărate şi să nu transmită unui terţ prezentul contract fără acordul prealabil al vânzătorului.
Din conţinutul convenţiei încheiată, la data de 11 noiembrie 2004, între cedentul F.C. şi cesionarul SC E.T. SRL, părţile au clarificat că atunci când au perfectat contractul de cesiune de acţiuni din 23 februarie 2004 privind cele 22.181 acţiuni din capitalul social al SC P. SA au avut în vedere că transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor să se facă în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 40/2003, respectiv prin novaţie cu schimbare de debitor în contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. B 082 din 7 august 2000. S-a mai stipulat că transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor să fie efectuată prin act adiţional pentru încheierea căruia s-au făcut şi se vor face demersurile legale necesare la A.V.A.S.
De remarcat că A.V.A.S., a comunicat pârâtului F.C. la data de 12 iulie 2004, ca răspuns la adresa din 9 iulie 2004, că modalitatea de transfer a acţiunilor în cauză, este posibilă prin încheierea unui act adiţional la contract pentru efectuarea unei novaţii prin schimbare de debitor, fiind enumerate actele necesare a fi transmise autorităţii. Detaliat au fost specificate expres documentele ce urmau să fie depuse atât de cedent cât şi de cesionar.
Amplu argumentat şi bine documentat, instanţa de apel a stabilit că nici una din părţi nu a administrat probe din care să rezulte că şi-au îndeplinit obligaţiile asumate contractual, respectiv de a depune la A.V.A.S. documentele specificate în adresa din data de 12 iulie 2004.
Nici criticile recurentului-pârât F.C. nu pot fi primite, deoarece aşa cum bine au motivat instanţele de fond şi apel, nu se poate invoca propria culpă în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale. Deşi chiar în motivele de recurs se precizează că „s-au depus toate aceste documente, memoriul (solicitarea) fiind depus încă din data de 9 iulie 2004, ulterior fiind depuse şi toate celelalte documente", nu s-a făcut dovada în sensul celor susţinute. Este lipsit de relevanţă aspectul că actul adiţional nu se poate încheia datorită stării de reorganizare judiciară în care se află reclamanta, această situaţie de fapt şi de drept fiind un atribut al A.V.A.S., exercitat numai după primirea în totalitate a documentaţiei legale.
Raţiunile juridice expuse fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie înlăturate, ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondate, recursurile, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC E.T. SRL prin administrator judiciar SC I.G.C. SRL Bucureşti şi pârâtul F.C. împotriva deciziei comerciale nr. 816 din 19 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3203/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3192/2006. Comercial → |
|---|
