ICCJ. Decizia nr. 2679/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2679/2006
Dosar nou nr. 16917/1/2005
(nr. vechi 4170/2005)
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 aprilie 2005, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC S.I. SRL solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate inexistenţa dreptului pârâtei de a încasa o creanţă de 1.011.802.815 lei rest din contractul de furnizare nr. 240/2003.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de furnizare având ca obiect livrarea de echipamente pentru execuţia unei centrale termice la obiectivul Ş.N.P. Câmpina.
A mai arătat că pârâta în calitate de furnizor nu are nici toate piesele necesare instalaţiei, nemaifiind finalizată lucrarea, şi în lipsa procesului verbal de recepţie finală efectele contractului a încetat, motiv pentru care a devenit imposibilă plata ratei de 20 % din valoarea contractului.
Tribunalul Prahova, prin sentinţa nr. 347 din 6 iunie 2005, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi a emis factura nr. 3181770/2003 în cuantum de 1.011.802.815 lei pe care reclamanta nu a achitat-o.
În vederea recuperării debitului pârâta a promovat o acţiune în baza OG nr. 5/2001, soluţionată prin emiterea somaţiei de plată pentru această sumă, reprezentând preţul echipamentelor furnizate, soluţie devenită irevocabilă, ca urmare a anulării pentru netimbrare a acţiunii în anulare promovată de reclamantă.
Faţă de această situaţie de fapt, tribunalul a apreciat că reclamanta nu se mai poate prevala de prevederile art. 111 C. proc. civ., pentru a se constata inexistenţa unei creanţe.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel reclamanta criticile făcând referire la faptul că instanţa a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor legale prin respingerea probei cu expertiză tehnică, şi nu a analizat în mod temeinic natura litigiului dedus judecăţii. De asemenea, apreciază că în contextul acţiunii exercitată nu are importanţă faptul că intimata a uzat de procedura specială pentru a deţine un titlu.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 260 din 13 octombrie 2005, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că apelanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, o atare cerere neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Faptul că instanţa nu a analizat fondul cauzei, nu constituia o critică întemeiată în condiţiile în care acţiunea a fost promovată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., situaţie în care nu se impunea nici efectuarea unei expertize tehnice.
La data de 16 noiembrie 2005 reclamanta a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile făcând referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se consideră că în mod eronat instanţa de apel a apreciat că nu se poate prevala de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., întrucât suma contestată face parte dintr-un titlu executor care este o hotărâre judecătorească, singura posibilitate legală de a demonstra şi apăra faţă de existenţa titlului executoriu fiind inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtei-intimatei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
În speţă reclamanta-recurentă nu a învederat, în ce-o priveşte, un drept al său, pentru care are interes să se constate existenţa acestuia pe cale judecătorească, ci solicită să se constate inexistenţa dreptului pârâtei-intimate SC S.I. SRL de a încasa o creanţă de 1.011.802.815 lei, rest din contractul de furnizare în condiţiile în care suma contestată face obiectul unui titlu executoriu emis de o instanţă judecătorească respectiv sentinţa nr. 159 din 25 august 2004.
Dacă recurenta-reclamantă nu se referă la un drept determinant sau determinabil, şi solicită să se constate că nu are nici un fel de datorie către pârâtă, acţiunea este inadmisibilă soluţia instanţei de apel fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.
La aceste condiţii văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Câmpina împotriva deciziei nr. 260 din 13 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2732/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2674/2006. Comercial → |
|---|
