ICCJ. Decizia nr. 2973/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2973/2006
Dosar nou nr. 2016/1/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 2988 din 9 martie 2004 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC C. SA Bucureşti a formulat, în contradictoriu cu pârâta SC L.C.I. SRL Bucureşti acţiune în constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare – cumpărare autentificat la nr. 2569 din 18 decembrie 2003 la B.N.P. C.I., privind suprafaţa de 168,25 m2 (în contract fiind înscrisă suprafaţa de 164,21 m2), solicitând instanţei să dispună radierea din C.F. nr. 1697 la menţiunile privind dreptul de proprietate al SC L.C.I. SRL Bucureşti pentru suprafaţa de 168,25 m2 de la parterul imobilului din Buftea.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că a convenit cu pârâta încheierea unui contract de vânzare – cumpărare pentru o parte din parterul clădirii din Buftea, respectiv suprafaţa de 178,88 m2 cu preţul de 174.000.000 lei, sumă ce fusese achitată în baza contractului de leasing imobiliar încheiat anterior între părţi, însă cu ocazia întocmirii contractului de vânzare – cumpărare a fost indusă din eroare, menţionându-se în contract că obiectul vânzării îl constituie tot parterul clădirii, cu acelaşi preţ – 174.000.000 lei, înserându-se cu viclenie de cumpărător o suprafaţă de 168 m2 în plus faţă de ce se convenise.
Prin sentinţa civilă nr. 13793 din 22 aprilie 2004 a Secţiei a VI-a Comercială a Tribunalului Bucureşti s-a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând în considerente că nu s-au dovedit motivele de nulitate privind eroarea şi dolul.
Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia nr. 804 din 18 noiembrie 2005 pronunţată de Secţia a VI-a Comercială de la Curtea de Apel Bucureşti şi în consecinţă:
- s-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că:
- s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâta SC L.C.I. SRL,
- s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2569 din 18 decembrie 2003 de B.N.P. C.I., în ceea ce priveşte suprafaţa de 164,21 m.p.,
- s-a menţinut dispoziţia de respingere, ca neîntemeiat, a capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat radierea menţiunilor din CF 1967, privitoare la dreptul de proprietate al pârâtei asupra suprafeţei de 168,25 m.p. de la parterul imobilului situat în Buftea,
- a obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 10.162.500 ROL, cu titlu de cheltuieli de judecată, în fond şi apel.
Pentru a pronunţa această decizie curtea a reţinut că din corespondenţa părţilor, contractul de leasing, contravaloarea taxei notariale, procesul verbal al Adunării Generale Ordinare din 17 noiembrie 2003 de la SC C. SA, rezultă că obiectul vânzării este suprafaţa de 179,88 m2 şi nu de 344,09 m2 înscrisă în contract.
Împotriva deciziei nr. 804/2005 a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând modificarea deciziei în sensul menţinerii sentinţei pronunţate în fond.
În motivarea recursului, pârâta susţine, în esenţă, că în apel Decizia a fost pronunţată cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 960 alin. (2) şi art. 1169 C. civ., deoarece reclamanta nu a probat existenţa dolului. De asemenea, pârâta arată că s-au încălcat dispoziţiile art. 969 C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1537 C. civ., privind mandatul, deoarece numai hotărârea A.G.A. este actul, conform prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată, apt să ateste voinţa majorităţii acţionarilor din societatea comercială şi nu un proces verbal care este un act intern al societăţii, inopozabil terţilor.
În fine, recurenta susţine că în apel, curtea a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii, ignorând clauza din contract care stipula expres declaraţia reprezentanţilor ambelor părţi contractante în sensul că au citit actul, înainte de a-l semna şi că acesta corespunde voinţei şi condiţiilor stabilite de părţi, de comun acord şi în mod liber, privind vânzarea – cumpărarea inclusiv a suprafeţei de 164,21 m2.
Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece obiectul contractului l-a constituit suprafaţa de 179,88 m2, care făcuse anterior obiectul contractului de leasing imobiliar.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs şi susţinerile din întâmpinare, constată că între părţi s-a încheiat un contract de leasing imobiliar, nr. 500/26 mai 1999 având ca obiect suprafaţa de 179,88 m2, spaţiu comercial, iar potrivit clauzelor acestui contract utilizatorul (pârâta) avea dreptul de a cumpăra activul, l-a încheierea contractului.
În corespondenţa dintre părţi, adresele nr. 024 din 17 aprilie 2003, 050 din 09 octombrie 2003 şi nr. 342 din 9 octombrie 2003 se face vorbire de vânzarea – cumpărarea suprafeţei de 179,88 m2 care a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar.
Din adresele nr. 294 din 17 aprilie 2003 şi 341 din 9 octombrie 2003 trimise de pârâtă reclamantei, rezultă, de asemenea intenţia pârâtei de a cumpăra activul ce face obiectul contractului de leasing imobiliar şi nu o suprafaţă mai mare cum susţine în mod nelegal pârâta.
În acelaşi sens prin Hotărârea nr. 1 a A.G.A. din 17 noiembrie 2003 de la SC C. SA Buftea se aprobă încheierea contractului de vânzare – cumpărare a unei părţi din imobil, deci şi prin acest înscris opozabil terţilor, aşa cum se precizează în motivele de recurs, se aprobă vânzarea unei părţi şi nu a întregului spaţiu pretins a face obiectul vânzării în opinia pârâtei.
Probele analizate mai sus se coroborează şi cu plata contravalorii taxelor notariale pentru vânzare, care potrivit adresei nr. 2326 din 5 august 2004, emisă de Camera Notarilor Publici din Bucureşti s-a făcut pentru o suprafaţă de 179,88 m2.
Faţă de cele ce preced, rezultă că părţile au convenit să încheie contract de vânzare - cumpărare pentru o suprafaţă de 179,88 m2 care constituise anterior obiectul unui contract de leasing imobiliar cum în mod legal a constatat şi curtea de apel şi în consecinţă motivele de recurs sunt nefondate, iar recursul va fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.C.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 804 din 30 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2980/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2784/2006. Comercial → |
|---|
