ICCJ. Decizia nr. 2983/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2983/2006
Dosar nou nr. 4804/1/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, în dosar civil nr. 1218/COM/2005, s-a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulate de pârâta reclamantă reconvenţională din acel dosar, SC R.E. SRL Bistriţa împotriva reclamanţilor pârâţi reconvenţionali P.S. şi soţia P.G., dispunându-se formarea unui nou dosar.
Ca urmare, s-a înregistrat prezentul dosar cu nr. 1892/COM/2000 în care petenta SC R.E. SRL are calitatea de reclamantă, iar numiţii P.S. şi G. au calitatea de pârâţi.
Prin prezenta acţiune, cu precizările făcute ulterior în scris reclamanta SC R.E. SRL a solicitat:
1. În principal: să se constate că între părţi a intervenit un antecontract de vânzare – cumpărare privind imobilul situat în Bistriţa, proprietatea pârâţilor P.S. şi soţia G. şi să se pronunţe o sentinţă care să ţină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare, prin care să se dispună şi întabularea imobilului în cartea funciară pe numele cumpărătorului, pârâţii urmând a-şi primi restul de preţ de 46.000 EURO.
2. În subsidiar: obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 18.000 EURO plătiţi lunar, despăgubiri pentru reparaţiile şi renovările făcute la imobil, stabilite printr-o expertiză tehnică, pentru diferenţa de preţ şi cele privind mutarea societăţii, precum şi cele vizând pierderea unor clienţi şi venituri.
Dosarul nr. 1892/Com/2000 s-a soluţionat prin sentinţa civilă nr. 342/ Com din 4 noiembrie 2005 în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acţiunii formulată de reclamanta SC R.E. SRL.
Împotriva sentinţei civile nr. 342/2005 a declarat apel reclamanta SC R.E. SRL şi în consecinţă s-a pronunţat Decizia nr. 24 din 13 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut că între părţi nu s-a încheiat nici o promisiune de vânzare, şi că clauza prevăzută la art. 6.2 din contract poate fi interpretată, cel mult, ca un pact de preferinţă.
Reclamanta SC R.E. SRL a declarat recurs împotriva deciziei nr. 24/2006 criticând-o pentru nelegalitate şi susţinând în esenţă, că interpretarea şi calificarea clauzelor art. 6.2 din contractul de închiriere în sensul că această clauză are caracterul unei promisiuni ferme de vânzare – cumpărare, este în fapt un antecontract care dă naştere la un drept de creanţă, şi în consecinţă una dintre părţi, proprietarul, este obligată (obligaţie de a face) să vândă imobilul în litigiu, numai beneficiarului promisiunii, chiriaşul, care poate opta să cumpere sau să nu cumpere imobilul.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că în mod greşit s-a respins cererea reclamanţilor privind obligarea pârâţilor proprietari ai imobilului la plata contravalorii amenajărilor făcute de reclamanta – chiriaş, deoarece reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor clauzei privind obligaţia de a vinde imobilului chiriaşului.
În raport de aceste motive reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii introductive fie în ce priveşte petitul principal fie în ce priveşte petitul subsidiar.
Pârâţii au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs şi de susţinerile din întâmpinare, constată că potrivit contractului de închiriere încheiat la 10 august 2001 pârâtul P.S. a închiriat imobilul proprietatea sa, situat în Bistriţa, reclamantei SC R.E. SRL Bistriţa în vederea desfăşurării activităţii comerciale.
În art. VI intitulat „Drepturile părţilor se prevede la punctul 6.2. că „pe timpul derulării prezentului contract chiriaşul are dreptul de cumpărare a imobilului în valoarea stabilită de către proprietar în sumă fixă de 90.000 mărci germane sau echivalentul în Euro".
Această dispoziţie nu are caracter de promisiune de vânzare sau de antecontract de vânzare – cumpărare, cum în mod nelegal şi pro causa susţine reclamanta, deoarece proprietarul nu s-a obligat să vândă imobilul chiriaşului; clauza prevede dreptul chiriaşului de a cumpăra în situaţia în care proprietarul decide să vândă imobilul, fiind vorba de un pact de preferinţă şi nicidecum de o promisiune de vânzare.
Interpretarea clauzei de la pct. 6.2 în sensul precizat de reclamanta chiriaş este evident pro causa deoarece contractul de închiriere a fost reziliat prin sentinţa civilă nr. 108/2005 din culpa reclamantei care nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei, şi s-a dispus şi evacuarea reclamantei din imobil precum şi obligarea la plata chiriei restante şi a penalităţilor de întârziere.
Pretenţiile reclamantei privind obligarea pârâţilor la plata contravalorii lucrărilor de amenajare a spaţiului de către reclamanta chiriaş, sunt de asemenea nefondate şi au fost respinse în mod temeinic şi legal, atât de instanţa de fond cât şi cea de apel, care au aplicat întocmai dispoziţiile art. V, intitulat „Renovare", care la pct. 5.2 stipulează expres că „în cazul rezilierii de către proprietar a contractului de închiriere pe motiv de neplată a chiriei, a peste 3 luni, conform art. 6.3 proprietarul nu are nici o obligaţie de restituire a contravalorii necesare amenajării spaţiului, lucrările rămânând sub formă gratuită spaţiului mai sus menţionat".
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., reclamanta va fi obligată la plata sumei de 785 lei (RON) către intimaţii P.S. şi P.G. cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC R.E. SRL Bistriţa împotriva deciziei nr. 24 din 13 februarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta să plătească intimaţilor P.S. şi P.G. suma de 785 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2987/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2980/2006. Comercial → |
|---|
