ICCJ. Decizia nr. 2987/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2987/2006
Dosar nou nr. 9812/1/2006
Şedinţa publică din 17 octombrie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 79 din 31 martie 2006 a Secţiei comerciale de contencios administrativ şi fiscal de la Curtea de Apel Ploieşti s-a constatat conflict negativ de competenţă ivit între Judecătoria Câmpina şi Tribunalul Prahova, în cauza privind acţiunea formulată de reclamanta SC F.C. SA Câmpina şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul – reclamant M.E.L. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă SC F.C. SA Câmpina şi s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul susţinând că instanţa competentă să soluţioneze litigiul în fond este Tribunalul Prahova deoarece primul capăt al cererii reconvenţionale are un obiect neevaluabil în bani şi anume rezilierea unui contract şi în consecinţă în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
În raport de acest motiv pârâtul solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul de a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei la fond în favoarea Tribunalului Prahova.
Înalta Curte, analizând înscrisurile dosarului în raport de motivul invocat, constată că prin acţiunea înregistrată la nr. 2156 din 15 iunie 2005 pe rolul Judecătoriei Câmpina reclamanta SC F.C. SA Câmpina a solicitat obligarea pârâtului M.E.L. la plata sumei de 391.122.967 lei reprezentând contravaloare lucrări construcţii efectuate în baza contractului nr. 24 din 24 iulie 2003 plus 39.112.298 lei cu titlu de penalităţi de întârziere.
Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, pentru că lucrările nu s-au efectuat, iar prin cerere reconvenţională a solicitat să se dispună rezilierea contractului nr. 24 din 24 iulie 2003 reţinând culpa reclamantei – pârâte, să se oblige reclamanta – pârâtă la plata penalităţilor de întârziere conform clauzei penale menţionată în contract la cap. 2 şi pe care le-a evaluat provizoriu la suma de 3.000 lei RON, să oblige reclamanta – pârâtă la plata de daune, interese constând în manopera lucrări de desfiinţare a acoperişului, depozitare şi debarasare a materialelor devenite neutilizabile pe care le-a evaluat provizoriu la suma de 1.000 lei RON.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţii art. 17 C. proc. civ., care stipulează expres că „cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală", coroborate cu dispoziţiile art. 120 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că „cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principală" şi în consecinţă competenţa soluţionării în fond a cauzei aparţine judecătoriei, potrivit art. 1 C. proc. civ., întrucât obiectul acţiunii îl constituie pretenţii sub valoarea de un miliard lei, cum de altfel, în mod legal a reţinut şi curtea de apel.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M.E.L. împotriva sentinţei nr. 79 din 31 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2991/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2983/2006. Comercial → |
|---|
