ICCJ. Decizia nr. 3207/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3207/2006
Dosar nr. 5072/1/2006
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3013/ E din 15 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Iaşi a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei. De asemenea, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC H.I. SRL cu sediul social în municipiul Iaşi judeţul Iaşi în contradictoriu cu pârâtele SC I. SA IAŞI cu sediul social în Iaşi, SC I.R.T. SRL cu sediul social în Bucureşti, SC C.R. SRL cu sediul social în Bucureşti, S.I. cu sediul social în Austria şi I.G. cu sediul social în Austria.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut în principal că excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost găsită neîntemeiată şi respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că prin actul adiţional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la Biroul Notarului Public V.B. s-a majorat capitalul social al SC I.R.T. SRL Bucureşti la valoarea de 14.040.200.000 lei cu aportul în natură vărsat de asociatul nou cooptat, pârâta SC I. SA IAŞI, printre bunurile ce au format acest aport figurând şi terenul în suprafaţă de 4.183, 26 m.p. aflat sub activul cumpărat de reclamantă de la această pârâtă în anul 1999.
Pe lângă faptul că hotărârea de asociere şi participare cu aport în natură la capitalul social al SC I.R.T. SRL Bucureşti a fost adoptată cu competenţele şi majorităţile impuse de lege, art. 113 – art. 115 din Legea nr. 31/1990, această participare şi actul subscrierii, materializate în actul adiţional menţionat, nu pot fi considerate nule, întrucât libertatea de asociere, în principiu, este neîngrădită iar obligaţia de a aduce aporturi pentru constituirea capitalului social este unul din elementele esenţiale ale contractului de societate.
Nu poate fi vorba nici de un act cu titlu gratuit încheiat în frauda creditorilor şi implicit a reclamantei, întrucât actul subscrierii echivalează cu o vânzare, iar pe de altă parte, un act încheiat în fraudarea unor terţe persoane nu atrage nulitatea lui ci doar inopozabilitatea lui, sancţiune care în speţă nu poate fi reţinută având în vedere că pentru hotărârea de asociere ori subscrierea la capitalul social au fost îndeplinite formalităţile de publicitate prescrise de lege, respectiv înscrierea lor în registrul comerţului şi publicarea în M. Of.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de SC H.I. SRL Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 3013/ E din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Iaşi, pentru care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamanta SC H.I. SRL Iaşi şi a dispus anularea actului adiţional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la B.N.P. V.B., în ce priveşte aportul în natură de la pct. 1.1. a al SC I. SA IAŞI la majorarea capitalului social al SC I.R.T. SRL Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că, actul adiţional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la B.N.P. V.B. are o cauză ilicită în sensul art. 966 şi 968 C. civ. publicitatea şi libertatea de asociere nu au nimic în comun cu manevrele frauduloase ale pârâtei, urmărindu-se evident acoperirea ilegalităţilor comise, în împrejurările în care, în cursul judecăţii dosarului nr. 2065/2000 al Tribunalului Iaşi, SC I. SA IAŞI a vândut către SC I.R.T. SRL Bucureşti pachetul majoritar de acţiuni, după care prin actul adiţional a cărui anulare se cere s-a preluat cu titlu de aport în natură de către cumpărătoare, printre alte terenuri şi cel de natură litigioasă din prezenta cauză.
Procedându-se în acest mod au fost încălcate normele legale privind circulaţia juridică a terenurilor, care se sancţionează cu nulitatea, încălcându-se regulile care vizează şi asigură stabilitatea convenţiilor şi respectarea hotărârilor judecătoreşti. Prin modul cum au acţionat pârâtele prin înstrăinarea succesivă a terenului în litigiu, au încălcat principiul bunei credinţe cu ştiinţă, făcând imposibilă executarea unei hotărâri judecătoreşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 3252 din 31 mai 2005, a admis recursurile declarate de pârâţii S.I. Austria, SC I.R.T. SRL Bucureşti, I.G. AUSTRIA şi SC I. SA IAŞI împotriva deciziei nr. 482 din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
În justificarea acestei decizii, instanţa de recurs a considerat că doi intimaţi nu au putut să-şi formuleze susţinerile şi apărările în legătură cu soluţionarea litigiului. La instanţa de apel, pentru termenul din 1 noiembrie 2004 când au avut loc dezbaterile, procedura de citare cu pârâţii I.G. AUSTRIA şi S.I. nu a fost legal îndeplinită, lipsind dovada primirii de către destinatari a citaţiilor comunicate.
Rejudecând apelul, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2006, a admis apelul declarat de SC H.I. SRL Iaşi împotriva sentinţei nr. 3013/ E din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Iaşi pe care a schimbat-o în parte. A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC H.I. SRL Iaşi în contradictoriu cu pârâtele SC I. SA IAŞI, SC I.R.T. SRL Bucureşti, SC C.R. SRL Bucureşti, I.S. şi SC I.G. H, ultimi având domiciliul şi respectiv sediul în Austria. S-a dispus anularea actului adiţional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la Biroul Notarului Public V.B. în ceea ce priveşte aportul în natură de la pct. 1. A./a. al SC I. SA IAŞI la majorarea capitalului social al SC I.R.T. SRL Bucureşti. De asemenea, au fost menţinute dispoziţiile sentinţei apelate în partea referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei. Pârâtele SC I. SA IAŞI şi SC I.R.T. SRL Bucureşti au fost obligate să plătească reclamantei suma de 20.000.000 lei (2000 RON) cu titlu de cheltuieli de judecată de la fond şi din apel.
S-a reţinut că, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, apelantei i s-a recunoscut dreptul de a i se vinde şi de a încheia un contract de vânzare-cumpărare pentru terenul construit şi reconstruit, în suprafaţă de 4.183, 28 m.p. situat în municipiul Iaşi, la preţul de 1,132 dolari S.U.A./m.p., hotărâre pe care pârâta SC I. SA IAŞI nu a executat-o.
Chiar dacă la data încheierii actului adiţional la statutul şi contractul de societate al SC I.R.T. SRL Bucureşti, 5 octombrie 2000, litigiul privitor la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare nu era finalizat, iar SC I. SA IAŞI era proprietarul de drept al bunului, acest fapt nu justifica actul de dispoziţie al acesteia, atâta timp cât cunoştea că prin înstrăinarea bunului, prin aducerea lui ca aport la capitalul social al unei alte societăţi decât cea căreia s-a obligat să-i vândă imobilul, în considerarea calităţii de proprietar al construcţiilor, SC H.I. SRL Iaşi era pusă în imposibilitatea de a-şi valorifica dreptul ce-i fusese recunoscut.
SC I. SA IAŞI a acţionat în mod voit în frauda beneficiarului obligaţiei, actul său fiind un act eminamente ilicit, la aceasta asociindu-se şi SC I.R.T. SRL Bucureşti care a acceptat să vândă terenul celui îndreptăţit, dar la un cu totul alt preţ decât cel stabilit prin Decizia Curţii de Apel Iaşi.
La încheierea actului adiţional contestat, părţile semnatare au ignorat, cu bună ştiinţă, dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 54/1998, care interziceau înstrăinarea sub orice formă, deci şi pe calea aportării bunului la capitalul social al unei societăţi comerciale, a terenurilor cu privire la care existau litigii la instanţele judecătoreşti.
Împotriva deciziei nr. 4 din 16 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, au promovat recurs pârâtele SC I. SA IAŞI şi S.I. domiciliat în Austria, care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectele că în mod greşit s-a dispus anularea actului când în realitate instanţa de fond a fost investită cu o cerere de constatare a nulităţii unui act adiţional încheiat de societate, precum şi împrejurarea că în speţă nu-şi găsesc aplicarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 54/1998, nefiind vorba despre existenţa unui litigiu cu privire la titlul terenului. Recurentele au solicitat admiterea recursurilor, modificarea deciziei atacate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de constatare a nulităţii actului adiţional autentificat sub nr. 802/2000, invocând ca temei de drept al recursurilor dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererile de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, recursurile declarate de pârâte urmând a fi respinse ca nefondate, pentru următoarele considerente.
Printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, instanţa de apel rejudecând cauza după casare, a stabilit adevăratele aporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc conform întregii documentaţii existente, precum şi regimul sancţionator care se instituie în situaţia nerespectării clauzelor contractuale conform cadrului legal imperativ în materie.
Este de necontestat că reclamanta SC H.I. SRL Iaşi prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 5011 din 1 aprilie 2002 la Tribunalul Iaşi a solicitat anularea actului adiţional autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 în ceea ce priveşte aportul în natură de la pct. 1.A.a adus de către SC I. SA IAŞI, motivat de împrejurarea că înstrăinarea terenului în litigiu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998, înstrăinarea fiind făcută cu rea credinţă şi în cursul judecăţii, cu scopul de a nu se executa o hotărâre judecătorească. Nu poate fi primită critica recurentelor în sensul că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, deoarece din verificarea conţinutului cererii de chemare în judecată raportat la soluţia instanţei nu există neconcordanţele invocate în cererea de recurs.
Relevanţa juridică în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o reprezintă antecontractul încheiat între reclamanta SC H.I. SRL Iaşi şi pârâta SC I. SA IAŞI autentificat sub nr. 1884 din 16 iulie 1999 la Biroul Notarului Public C.P., urmat de soluţiunea litigiului privind terenul situat în Str. Aurel Vlaicu, municipiul Iaşi de instanţele judecătoreşti competente.
Astfel, prin antecontractul nr. 1884 din 16 iulie 1999 al Biroului Notarului Public C.P. din Iaşi, SC I. SA IAŞI, în conformitate cu Hotărârea Consiliului de Administraţie din data de 17 iunie 1999 s-a obligat să vândă reclamantei SC H.I. SRL terenul în suprafaţă de 4.183,05 m.p. situat în municipiul Iaşi Str. Aurel Vlaicu, judeţul Iaşi, în momentul dobândirii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor conform HGR. nr. 834/1991, modificată, ce va fi emis de Ministrul Transporturilor. Cu această ocazie s-a precizat că vânzarea va fi făcută la preţul pieţei, conform art. 66 din HGR. nr. 55/1999, iar construcţia amplasată pe terenul ce face obiectul prezentului act este proprietatea SC H.I. SRL Iaşi.
Ulterior, Ministrul Transporturilor a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M09 nr. 0713 din 11 octombrie 1999 în favoarea SC I. SA IAŞI.
Prin cererea înregistrată sub nr. 2065 din 29 februarie 2000 la Tribunalul Iaşi reclamanta SC H.I. SRL Iaşi a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC I. SA IAŞI să se stabilească preţul terenului în suprafaţă de 4.183m.p. situat în Iaşi Str. Aurel Vlaicu, iar prin sentinţa civilă nr. 252/ E din 12 februarie 2001 a fost admisă acţiunea reclamantei şi obligată pârâta să încheie, la preţul de 3,6 dolari S.U.A. m.p. contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul descris anterior. Curtea de Apel Iaşi prin Decizia comercială nr. 297/ A din 25 iunie 2001 a admis apelul formulat de reclamanta SC H.I. SRL Iaşi contra sentinţei civile nr. 252/ E din 12 februarie 2001 a Tribunalului Iaşi, pe care a schimbat-o în parte, obligând pârâta să încheie cu reclamanta, la preţul de 1,132 dolari S.U.A. m.p. contract de vânzare-cumpărare, pentru terenul în litigiu. Mai mult, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 630 din 1 februarie 2003, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I. SA IAŞI împotriva deciziei civile nr. 297/ A din 25 iunie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
În contextul expus, apare cât se poate de evident, că terenul în suprafaţă de 4183 m.p. situat în municipiul Iaşi Str. Aurel Vlaicu, a devenit un drept litigios, deoarece pe de o parte între părţi exista un antecontract autentificat sub nr. 1884 din 16 iulie 1999, urmat pe de altă parte de o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care pârâta era obligată să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare pentru acest teren.
În speţă devin aplicabile prevederile art. 15 din Legea nr. 54/1998, în conformitate cu care sunt interzise înstrăinările, sub orice formă, a terenurilor cu privire la titlul cărora există litigii la instanţele judecătoreşti, pe tot timpul soluţionării acestor litigii, iar înstrăinările încheiate cu încălcarea acestor prevederi sunt nule.
Cu rea credinţă pârâta SC I. SA IAŞI, în calitate de debitoare ipotecară a încheiat contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 744 din 19 septembrie 2000 la Biroul Notarului Public V.B. în favoarea creditorului ipotecar SC I.R.T. SRL Bucureşti prin care, împuternicitul legal al acesteia a declarat că terenul în suprafaţă de 4183,25 m.p. nu face obiectul vreunei sarcini şi nici al vreunui litigiu în curs de judecată, deşi la acea dată producea efecte juridice depline antecontractul autentificat sub nr. 1884/16 iulie 1999 dintre SC I. SA IAŞI şi SC H.I. SRL Iaşi, prin care aceste părţi contractante se obligau ca în termen de 15 zile de la data apariţiei certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului să fie perfectat contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil. Aceiaşi situaţie este reluată şi în actul adiţional la contractul de ipotecă descris mai sus, act autentificat sub nr. 877 din 3 noiembrie 2000 prin care se evocă, că atât creditoarea ipotecară cât şi debitoarea ipotecară cunosc că pe rolul Judecătoriei Iaşi există două litigii între SC I. SA IAŞI şi SC H.I. SRL Iaşi, litigii care nu au ca obiect proprietatea asupra imobilului ce a constituit şi constituie obiectul garanţiei.
În final, este încheiat actul adiţional la statutul şi contractul SC I.R.T. SRL Bucureşti, autentificat sub nr. 802 din 5 octombrie 2000 la Biroul Notarului Public V.B. din Bucureşti prin care se majorează capitalul social al acestei societăţi cu aportul în natură al asociatului nou cooptat SC I. SA IAŞI cu mai multe imobile, printre care la pct. 1.A.a şi terenul în suprafaţă de 4183,28 m.p. situat în Iaşi Str. Aurel Vlaicu.
Fără putere de tăgadă, la momentul autentificării actului adiţional nr. 802 din 5 octombrie 2000 asupra terenului în litigiu, produceau efecte atât antecontractul autentificat sub nr. 1884 din 16 iulie 1999 care genera obligaţia pârâtei SC I. SA IAŞI de a vinde terenul către reclamanta SC H.I. SRL Iaşi, cât şi cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 2065 din 29 februarie 2000 la Tribunalul Iaşi, având ca obiect determinarea preţului real al terenului în vederea obligării pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Apar ca lipsite de semnificaţie apărările recurentelor că aportul în natură a fost efectuat cu mai multe terenuri şi că au fost respectate reglementările cuprinse în Legea nr. 31/1990.
Raţiunile juridice expuse fac ca toate criticile formulate de pârâtele SC I. SA IAŞI şi S.I. să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtele SC I. SA IAŞI şi S.I. împotriva deciziei nr. 4 din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3268/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3205/2006. Comercial → |
|---|
