ICCJ. Decizia nr. 3272/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3272/2006
Dosar nou nr. 23696/2/2005
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanta SC S. SA Bucureşti a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC I.I. SRL Bucureşti, să se constate că raportul juridic obligaţional rezultând din contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004 nu se născuse la data de 6 mai 2004, fiind afectat de o condiţie suspensivă; pârâta să fie obligată la restituirea avansului de 270.203.465 lei ca fiind plată nedatorată, precum şi la dobânda legală.
În subsidiar, reclamanta a solicitat ca, în situaţia în care se va constata că s-ar fi realizat condiţia suspensivă, să se dispună rezoluţiunea acestui contract pentru neexecutarea culpabilă a obligaţiei pârâtei de executare a lucrărilor specificate în contract, iar pârât să fie obligată la restituirea sumei menţionată, precum şi la plata dobânzii legale.
Prin sentinţa nr. 2192 din 12 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 18/2005, s-a admis în parte acţiunea reclamantei, în sensul că s-a respins capătul I din cererea principală ca inadmisibil, s-a admis capătul II al cererii şi pe cale de consecinţă s-a obligat pârâta – reclamantă la plata sumei de 270.203.465 lei reprezentând avans achitat. Prin aceeaşi sentinţă s-a anulat cererea reconvenţională ca netimbrată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, potrivit contractului, obligaţia pârâtei reclamante I. a fost supusă unei condiţii suspensive, constând în îndeplinirea mai multor evenimente viitoare, exclusiv elemente exterioare, care nu au depins de voinţa părţilor.
Prin încheierea de şedinţă din 10 martie 2005 s-a admis excepţia inadmisibilităţii capătului I din acţiune şi faţă de precizările reclamantei, instanţa a analizat numai petitul referitor la restituirea sumei de 270.203.465 lei, reprezentând avansul achitat.
Instanţa de fond a mai reţinut că suma achitată ca avans şi nerestituită de pârâtă reprezintă o plată nedatorată şi că reclamanta este îndreptăţită la acţiunea în restituire.
Că, patrimoniul pârâtei s-a mărit în detrimentul patrimoniului reclamantei fără a exista un temei legitim.
Cum îmbogăţirea fără justă cauză este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei legal, s-a considerat că acţiunea este admisibilă, mai ales, în condiţiile în care contractul nu a luat fiinţă şi lucrarea nu s-a efectuat.
Cu privire la cererea reconvenţională s-a constatat că nu a fost satisfăcută taxa judiciară de timbru, motiv pentru care a fost anulată ca netimbrată.
Apelul formulat de pârâtă a fost admis prin Decizia nr. 112 din 24 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 23696/2/2005, a fost admis, ca fondat, iar sentinţa atacată a fost desfiinţată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa apelului a reţinut că, în cauză nu este vorba de un contract sub condiţie deoarece, în dreptul civil condiţia este un eveniment viitor şi nesigur că se va produce şi deci independent de voinţa părţilor.
Că, beneficiarul lucrării şi-a asumat obligaţiei contractuale aşa cum părţile, de comun acord au înţeles să le însereze la art. 32 din contract şi că, fiind vorba de un contrat în construcţii, situaţiile de umiditate şi de temperatură a spaţiului construibil sunt frecvente, ele putând fi îndeplinite de cel ce se obligă cu aparatură specială, lucru pe care reclamanta îl cunoştea.
În atare situaţie, obligaţia instanţei de fond este aceea de a analiza dacă părţile şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contract şi răspunderea acestora este în cazul neîndeplinirii obligaţiilor, respectiv dacă există culpă în neîndeplinirea lor.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta SC S. SA care a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în argumentarea cărora a arătat următoarele:
1. Motivarea deciziei este sumară şi confuză ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii (403 pct. 7). După ce se reţine că în speţă nu este vorba de un contract sub condiţie, instanţa de apel dispune că instanţa fondului să cerceteze dacă suma plătită ca avans ar putea fi considerată ca o plată nedatorată, ducând la concluzia că obligaţiile contractuale nu au luat naştere încă.
2. Instanţa de apel, interpretând greşit contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004 a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8).
Consideră că, în mod greşit s-a reţinut că dispoziţiile art. 32 lit. a) – d) din acelaşi contract, reprezintă obligaţiile reclamantei şi nu condiţiile suspensive de care depinde naşterea obligaţiei de executare a lucrărilor.
Se arată că în art. 3.2 din contract se prevede foarte clar că, executarea va fi începută de I. la data când reclamanta îi va comanda că poate demara lucrările (condiţie suspensivă pur patestativă, din partea creditorului) şi după îndeplinirea mai multor condiţii cazuale şi potestative enumerate la lit. a) – d) ale aceluiaşi articol.
3. Decizia atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (304 pct. 9), pentru următoarele motive:
- deşi prima instanţă a soluţionat cauza pe fond, instanţa de apel a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare, încălcând dispoziţiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ.
- instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 1004 – art. 1018 C. civ., considerând că interpretarea sa, în sensul căreia realizarea sau nerealizarea condiţiei nu poate depinde de voinţa niciuneia dintre părţi este contrară prevederilor Codului civil care stabileşte că sunt valabile şi produc efecte juridice şi obligaţiile asumate sub condiţie mixtă, simplă potestativă chiar pur potestativă din partea creditorului. Doar obligaţia asumată sub o condiţie pur potestativă din partea debitorului este nulă.
Recursul este fondat.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este nefondat. Nu se poate reţine, în cazul deciziei atacate că nu este motivată sau că ar cuprinde motive străine pricinii ori contradictorii.
Simplul fapt că recurenta nu este mulţumită de interpretarea sau argumentarea folosită de instanţă nu este de natură a duce la concluzia că Decizia este nemotivată.
Referitor la criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8,9 C. proc. civ., acestea sunt fondate, în condiţiile în care, instanţa de apel a calificat actul dedus judecăţii, respectiv contractul nr. 488 din 26 aprilie 2004 ca nefiind supus condiţiei.
La pct. 3 din contract, intitulat, termene de livrare şi execuţie se arată că executarea lucrării începe la data la care beneficiarul va face cunoscut furnizor, prestatorului că poate demara lucrările de montaj cu respectarea de către beneficiar a următoarelor: lucrările de construcţii, montaj, instalaţii să fie finalizate, temperatura minimă asigurată de beneficiar să fie de 15°C, umiditatea maximă a solului să fie de 10 %, iar abaterea de planeitate să fie de maxim 4 milimetri la rigla de 2 m.
Din modul de redactare a textului menţionat rezultă că părţile au înţeles să afecteze actul de modalitatea condiţiei, adică de o serie de evenimente viitoare şi nesigure ca realizare, de care depinde însăşi existenţa drepturilor şi obligaţiilor corelative.
În atare situaţie, instanţa apelului avea obligaţia de a analiza pe fond apelul cu care a fost învestită motiv pentru care, Înalta Curte va admite recursul ca fondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va casa Decizia atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 112 din 24 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelului pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2633/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3273/2006. Comercial → |
|---|
