ICCJ. Decizia nr. 3285/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3285/2006
Dosar nou nr. 3701/2/2006
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 350 din 10 februarie 2006 la Tribunalul Ialomiţa, reclamantul A.A.T. a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Galaţi solicitând să se constate că:
- pârâta nu a respectat în totalitate prevederile contractului individual de muncă, respectiv a actului adiţional denumit Contract de Management încheiat cu reclamantul la data de 25 mai 2000;
- pârâta nu a respectat în totalitate prevederile deciziei nr. 58 din 26 aprilie 2000 prin care erau statuate raporturile de muncă, respectiv drepturile şi obligaţiile reciproce;
- să oblige pârâta la acordarea drepturilor prevăzute de art. 4 din Decizia nr. 58 din 26 aprilie 2000 şi art. 4, A.2 din actul adiţional la Contractul Individual de muncă după cum urmează: drepturile salariale exigibile din anul 2003, neacordate în sumă de 46.453 dolari S.U.A., drepturile salariale exigibile în anul 2004, neacordate în sumă de 63.545 dolari S.U.A.; drepturile salariale exigibile în anul 2005, neacordate în sumă de 91.430 dolari S.U.A., drepturile salariale exigibile în anul 2006, neacordate în sumă de 159.029 dolari S.U.A. Total drepturi salariale solicitate pentru ultimii 3 ani 360.457 dolari S.U.A. în sumă brută, din care se vor reţine contribuţiile legale.
Tribunalul Ialomiţa a pronunţat, la data de 20 martie 2006, încheierea prin care admite excepţia invocată de pârâtă, stabileşte ca fiind comercială cauza, şi dispune înregistrarea în evidenţa privind litigiile comerciale, a aceleiaşi instanţe.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei încheieri a fost respins, ca inadmisibil, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 226 din 28 aprilie 2006, cu motivarea că încheierea trebuie atacată doar odată cu fondul potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ.
Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând casarea deciziei cât şi a încheierii Tribunalului Ialomiţa, cu consecinţa înregistrării cauzei ca litigiu de muncă.
În motivarea recursului reclamantul susţine, în esenţă, că această încheiere a întrerupt cursul judecăţii cauzei care este litigiu de muncă, şi în consecinţă calea de atac împotriva încheierii, apelul, se poate exercita separat de fondul cauzei.
Înalta Curte, analizând înscrisurile dosarului, în raport de motivul de recurs, constată că nu s-a întrerupt cursul judecăţii prin trecerea dosarului, pe cale administrativă, de la o secţie la alta a aceluiaşi tribunal, întrucât natura cauzei a fost apreciată comercială nu litigiu de muncă, cum în mod nelegal susţine reclamantul şi în consecinţă încheierea se poate ataca numai odată cu fondul, în temeiul art. 282 alin. (2) teza 1, cum a constatat, în mod legal, şi instanţa de apel.
Trecerea cauzei de la o secţie la alta a aceluiaşi tribunal, nu echivalează cu întreruperea cursului judecăţii, ca de pildă în cazul declinării competenţei când se pronunţă o hotărâre care este supusă căii de atac separat, potrivit art. 158 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.A.T. împotriva deciziei nr. 226 din 28 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3289/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3279/2006. Comercial → |
|---|
