ICCJ. Decizia nr. 3364/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3364/2006
Dosar nr. 5067/1/2006
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 23 august 2005, reclamanta A.V.A.S. cheamă în judecată pe pârâta Asociaţia M. P.A.S. Câmpulung Moldovenesc solicitând instanţei obligarea pârâtei să prezinte documentele necesare analizării respectării clauzei 7.3 lit. b) din contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 518 din 26 septembrie 1995 sub sancţiunea plăţii de amenzi civile al căror cuantum să fie stabilit de instanţă.
Prin sentinţa nr. 554 din 30 septembrie 2005, Tribunalul Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge cererea reclamantei ca rămasă fără obiect, reţinând că ulterior înregistrării acţiunii, pârâta a transmis reclamantei „Raportul cu privire la modul respectării clauzelor contractuale", inclusiv a dispoziţiilor art. 7.3 lit. b) din contractul în discuţie astfel că „obligaţia de a face", obiect al acţiunii, a fost îndeplinită la 26 septembrie 2005.
Prin Decizia nr. 12 din 15 februarie 2006, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei menţionate, reţinând că odată ce pârâta a făcut dovada că a achitat ultima rată din preţ la data de 17 iulie 2001, cu mult înainte de data scadenţei, 30 august 2005, este evident că obligaţia ei de a face dovada modului de respectare a clauzei cuprinse în art. 7.3 lit. b) din contract nu mai subzistă, acţiunea fiind rămasă fără obiect. Mai reţine instanţa de apel că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ., invocate de reclamanta apelantă întrucât cauza a fost soluţionată de prima instanţă corect, pe baza înscrisurilor depuse de părţi, în condiţiile în care părţile legal citate au lipsit, iar reclamanta ceruse, prin acţiune chiar, judecarea în lipsă conform art. 242 alin. ultim C. proc. civ.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, admiterea apelului, anularea sentinţei instanţei de fond şi admiterea acţiunii sale.
În susţinerea recursului său recurenta reclamantă arată că soluţionând cauza pe baza înscrisurilor depuse de pârâtă la dosar fără a le comunica reclamantei şi fără a le pune în discuţia părţilor instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii, întrunindu-se astfel condiţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel pronunţând şi ea hotărârea cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile de lege menţionate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că acesta a fost depus direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu la instanţa prevăzută de art. 302 C. proc. civ., precum şi că recurenta reia motivele invocate în apel, în raport de care instanţa de control a precizat corect că în speţă nu se poate reţine nici una din cauzele de nulitate a sentinţei apelate prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., reclamantei recurente nepricinuindu-i-se nici o vătămare care să poată fi înlăturată numai prin anularea actelor de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, dovedirea de către pârâtă a îndeplinirii în avans, la data de 17 iulie 2001 a obligaţiei contractuale prevăzute de clauza 7.3 lit. b), face ca acţiunea reclamantei să rămână fără obiect.
Se constată, de asemenea, că actele în baza cărora s-a pronunţat instanţa de fond, depuse de pârâtă la dosarul cauzei la 27 septembrie 2005, au fost cunoscute reclamantei căreia îi fuseseră trimise de către pârâtă şi primite la data de 26 septembrie 2005 având număr de intrare D.P.P./5602, astfel că, dacă recurenta reclamantă ar fi dorit să le combată ar fi putut să o facă la termenul de dezbateri pentru care a fost legal citată, dar la care a lipsit, solicitând soluţionarea cauzei şi în lipsa sa, situaţie faţă de care nu se poate reţine că au fost încălcate formele procedurale legale prin nerespectarea principiului contradictorialităţii.
Mai mult, reclamanta declară apelul împotriva sentinţei nr. 554 din 20 septembrie 2005, deşi sentinţa în cauză fusese pronunţată la 30 septembrie 2005, dar îşi motivează apelul cu referire la sentinţa civilă nr. 153/ C din 24 mai 2005 a Tribunalului Mehedinţi apreciată ca nelegală şi netemeinică, pe care o critică, dar care este străină cauzei. În sfârşit acţiunea vizează documentele care să probeze îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 7.3 lit. b), iar în apel reclamanta apelantă critică instanţa de fond pentru a fi reţinut îndeplinirea de către pârâtă a clauzei 7.2 lit. a) şi b) deşi nici instanţa şi nici pârâta nus-au referit la respectiva clauză, neinvocată prin cererea introductivă.
Greşeala este perpetuată şi în cererea de recurs, în care din nou recurenta se referă la îndeplinirea de către pârâtă a clauzei 7.2 lit. a) şi b) din contractul de privatizare, deşi în cererea introductivă a avut în vedere clauza 7.3 lit. b), la care s-au raportat corect şi pârâta şi instanţele de fond şi de apel. Orice critică relativă la faptul că instanţa de fond ar fi reţinut că pârâta a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută în clauza 7.2 lit. a) şi b) din contractul de privatizare nu va fi examinată, susţinerea fiind străină soluţiei instanţei de fond şi a instanţei de apel.
Astfel fiind, cu această suplimentare de motivare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei împotriva deciziei instanţei de apel, constatată ca temeinică şi legală, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 12 din 15 februarie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3449/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3356/2006. Comercial → |
|---|
