ICCJ. Decizia nr. 3350/2006. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3350/2006
Dosar nou nr. 28610/1/2004
(dosar vechi nr. 8871/2004)
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 octombrie 2003, reclamanta C.C.C.O. cheamă în judecată pe pârâtul P.Z. solicitând instanţei să dispună rezoluţiunea şi apoi rezilierea contractului de cooperare nr. 62/1999 încheiat între părţi cu obligarea pârâtului să predea reclamantei unitatea comercială B.O., cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 168/ LC din 26 ianuarie 2004, Tribunalul Satu Mare admite acţiunea reclamantei şi, pe cale de consecinţă, dispune rezilierea contractului de cooperare nr. 62/1999 încheiat între părţi, obligând pârâtul să predea reclamantei spaţiul comercial deţinut în baza contractului menţionat având destinaţia de braserie, cu 30.345.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtului.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau conform art. II din contract de ţinere corectă a evidenţei operative prin registrul de casă şi de gestiune, nu a depus în termen la serviciul de contabilitate al reclamantei documentele de gestiune ascunzând veniturile reale realizate în unitate, venituri ce nu se regăsesc evidenţiate în actele de gestiune, precum şi că nu a igienizat unitatea aşa cum s-a angajat prin contract fiind retrasă autorizaţia de funcţionare a unităţii.
Prin Decizia nr. 66/ C/A din 11 mai 2004, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge excepţia de litispendenţă invocată de pârâtul apelant, respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva hotărârii instanţei de fond, cu 5.000.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina apelantului, reţinând că în cauză nu poate opera excepţia de litispendenţă pricinile, respectiv cauza de faţă şi acţiunea înregistrată la Tribunalul Satu Mare sub nr. 1578/2002, aflându-se în faţa unor instanţe de grad diferit, iar în cauza aflată la instanţa de fond intimata a renunţat la judecata cererii reconvenţionale formulate. Mai reţine instanţa de control judiciar că în mod corect instanţa de fond şi-a argumentat soluţia pe baza actelor dosarului necombătute de apelantul pârât, precum şi că ridicarea autorizaţiei de funcţionare a braseriei de către Inspecţia Sanitară de Stat a Judeţului Satu Mare pentru neigienizarea spaţiului probează neîndeplinirea de către apelant a obligaţiilor ce-i reveneau conform pct. II alin. (1) din contract.
Împotriva deciziei instanţei de apel pârâtul declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în principal admiterea excepţiei de litispendenţă şi casarea deciziei atacate şi trimiterea dosarului la instanţa de fond, iar în subsidiar respingerea acţiunii reclamantei cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în apel şi în recurs.
În susţinerea recursului său pârâtul recurent reia excepţia de litispendenţă invocată în faza apelului, criticând instanţa pentru greşita aplicare a art. 163 alin. (2) C. proc. civ. Mai susţine, în esenţă, recurentul că instanţa de apel nu motivează respingerea motivelor evocate de el în apel, că în mod incorect nu s-a dat curs cererilor de amânare formulate de avocatul său în apel sub motiv că nu avea delegaţie, ignorându-se că a dat această delegaţie într-un alt dosar aflat pe rolul aceleiaşi instanţe de fond şi pe care îl vizează excepţia de litispendenţă, că a fost incorect apreciat de instanţa de apel procesul verbal de constatare a neigienizării localului prin care s-a propus doar suspendarea activităţii sale şi nu ridicarea autorizaţiei de funcţionare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând şi că la 31 octombrie 2004 a şi expirat contractul în litigiu care fusese încheiat pe o durată de cinci ani.
Recursul nu este fondat.
Faţă de renunţarea reclamantei intimate la judecata cererii reconvenţionale formulate în dosarul nr. 1578/2002 aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare, în mod corect a respins instanţa de apel excepţia de litispendenţă invocată de pârâtul-apelant, recurentul de faţă.
În mod corect a stabilit instanţa de apel şi că nu s-a încălcat dreptul de apărare al pârâtului în judecarea pricinii de către instanţa de fond întrucât, aşa cum recunoaşte pârâtul şi prin declaraţia de recurs, avocatul nu a avut delegaţie de reprezentare în cauză, o asemenea delegaţie fiind dată într-un alt dosar aflat pe rolul aceleiaşi instanţe, situaţie faţă de care corect a refuzat instanţa să-i primească vreo cerere, dar a amânat pronunţarea soluţiei spre a oferi pârâtului legal citat posibilitatea depunerii de concluzii scrise.
De asemenea, se constată că instanţa de apel a examinat toate motivele invocate de pârât în apel, reţinând că probele produse de reclamantă în faţa instanţei de fond nu au fost combătute de pârât, examinând toate susţinerile acestuia şi pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Critica referitoare la greşita apreciere de către instanţa de control a procesului verbal întocmit de inspectorii sanitari ai Inspecţiei Sanitare de Stat a Judeţului Satu Mare nu poate fi examinată aceasta vizând aspecte de temeinicie şi nu de nelegalitate, singurele pasibile de cercetare în recurs.
Astfel fiind, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârât împotriva soluţiei instanţei de apel urmează a fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul recurent urmează a fi obligat la plata sumei de 1.780 RON către reclamanta intimată cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.Z. împotriva deciziei nr. 66/ C din 11 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă recurentul pârât P.Z. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.780 RON către intimata reclamantă C.C.C.O., jud. Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 3356/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3289/2006. Comercial → |
---|