ICCJ. Decizia nr. 3289/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3289/2006
Dosar nou nr. 30276/1/2005
Şedinţa publică din 31 octombrie 2006
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 8763/23 iulie 2004 pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamanta D.G.F.P.J. Botoşani a chemat în judecată pe SC S. SA Botoşani şi pe SC T.I. SRL Botoşani pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare încheiat între SC S. SA Botoşani şi SC T.I. SRL Botoşani, autentificat sub nr. 2173 din 05 decembrie 2002 la Biroul Notarial – Humelnicu Coca.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că prin contractul de vânzare – cumpărare susmenţionat SC S. SA Botoşani a vândut SC T.I. SRL Botoşani „hala corp A + C, cabina poartă, drumuri incintă, racord apa, racord electric şi suprafaţa de 12.459 m.p. teren aferent construcţiilor de mai sus".
Contractul de vânzare – cumpărare încheiat între părţi este lovit de nulitate fiind încheiat cu încălcarea prevederilor legale deoarece prin procesul verbal de sechestru nr. III/6598 din 06 iulie 2001 înregistrat la Registrul de Transcripţiuni şi Inscripţiuni de pe lângă Judecătoria Botoşani sub nr. 165 din 01 august 2001, bunurile ce au făcut obiectul contractului au fost sechestrate în contul creanţelor bugetare, D.G.F.P.J. Botoşani dobândind astfel un drept de ipotecă legală asupra bunurilor respective şi s-a instituit interdicţia de înstrăinare.
Conform OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare în vigoare la data aplicării sechestrului şi la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare menţionat, de la data întocmirii procesului - verbal de sechestru, bunurile sunt indisponibilizate.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, ca nefondată, deoarece reclamanta nu a dovedit că la data de 5 decembrie 2002 era titulara dreptului de ipotecă asupra bunurilor obiect al contractului.
La data de 22 septembrie 2004 SC T.A. SRL Botoşani a formulat cerere de intervenţie şi chemare în garanţie solicitând admiterea acestei cereri, respingerea acţiunii, admiterea cererii de chemare în garanţie a Statului Român şi obligarea, în solidar, a Statului Român şi a pârâtei SC T.I. SRL Botoşani la plata sumei de 2,7 miliarde lei şi a sumei în lei echivalentul a 261.260.000 Euro, reprezentând despăgubiri.
În motivarea cererii de intervenţie se arată că în prezent, SC T.A. SRL Botoşani este proprietara bunurilor care au format obiectul respectivului contract, situaţie pe care a dovedit-o cu extrasele de carte funciară numerele 2556 şi 2557 din 30 iunie 2004 eliberate de Biroul de carte funciară de pe lângă Judecătoria Botoşani (anexate prezentei cereri).
Prin sentinţa civilă nr. 6392 din 16 decembrie 2004, Judecătoria Botoşani şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi în consecinţă s-a format dosarul nr. 8763/2004, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 348 din 1 iunie 2005, sentinţă prin care s-a respins acţiunea, ca nefondată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 348/2005, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 87 din 5 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, cu motivarea că în contractul de vânzare – cumpărare se menţionează că imobilele nu sunt sechestrate, taxele şi impozitele sunt achitate la zi, şi din extrasul de carte funciară rezultă că imobilele nu erau grevate de sarcini la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea deciziei şi sentinţei civile nr. 348/2005 şi în rejudecarea pe fond a cauzei, admiterea cererii şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare.
În motivarea recursului se susţine, în esenţă că prin procesul verbal de sechestru nr. III/6598 din 06 iulie 2001, înregistrat în Registrul de Transcripţiuni şi Inscripţiuni de pe lângă Judecătoria Botoşani sub nr. 165 din 01 august 2001, s-a instituit sechestru asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând debitoarei SC S. SA Botoşani, inclusiv asupra suprafeţei de 49.502 m.p. teren intravilan situat în Catamaraşti Deal, D.G.F.P.J. Botoşani, dobândind astfel un drept de ipotecă legală asupra acestor bunuri şi instituindu-se interdicţia de înstrăinare, drept conferit de art. 17, alin. (3), din OG nr. 11/1996, în vigoare la data instituirii sechestrului.
Din momentul întocmirii procesului verbal de identificare bunurile sechestrate sunt indisponibilizate, debitorul neputând dispune de acestea decât cu aprobarea dată potrivit legii, de organul competent (O.M.P. nr. 2052/1997), aprobare ce nu a fost solicitată.
Actele de dispoziţie care ar putea interveni ulterior inscripţiei ipotecare, sunt nule de drept.
Biroul de Carte Funciară a emis Extrasul de Carte Funciară nr. 4139 din 27 noiembrie 2002, ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare – cumpărare, fără să ţină seama de ipoteca în favoarea creditorului bugetar şi interdicţia de înstrăinare instituită asupra bunurilor debitoarei prin sechestrul nr. III/6598 din 15 iulie 2001, situaţie care nu poate fi imputată D.G.F.P.J. Botoşani, înregistrarea sarcinilor de care sunt grevate bunurile şi legalitatea emiterii actelor revine Biroului de Carte Funciară.
Că vânzarea a fost nelegală rezultă şi din faptul că aceasta nu a fost înregistrată în evidenţa contabilă a SC S. SA Botoşani, societatea figurând şi în anul 2004, cu H.R.C. în suprafaţă de 1962,21 m.p. ce a făcut obiectul contractului şi care este înregistrat în procesul verbal de sechestru nr. III/6598 din 15 iulie 2001, la poziţia nr. 2.
Pârâta SC T.I. SRL Botoşani a formulat întâmpinare solicitând anularea recursului ca fiind formulat de o persoană care nu are exerciţiul dreptului de a declara recurs, şi pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.
În motivarea cererii se susţine, în esenţă că recursul este formulat de D.G.F.P. Botoşani, persoană juridică care nu are în administrare şi SC S. SA Botoşani. În raporturile sale cu SC S. SA Botoşani statul, ca subiect de drepturi fiscale, este reprezentat de D.G.A.M.C. Potrivit Anexei la O.M.F. 343/2005 în care, la poziţia 157, este prevăzută SC S. SA ca fiind contribuabil administrat de direcţia mai sus amintită, conform art. 2 alin. (1) din ordin.
Împuternicirea nr. 23477 din 14 octombrie 2005 dată de această direcţie nu constituie procură autentică iar, întrucât D.G.F.P. Botoşani nu este subunitate a A.N.A.F. şi nici subordonată acesteia, delegaţia nu conferea D.G.F.P. Botoşani dreptul de a exercita dreptul A.N.A.F. de a face recurs, nefiind respectate prevederile art. 67 şi următoarele C. proc. civ.
Pe fond pârâta arată că reclamanta nu indică motive de recurs potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., pct. 1 - 9 şi solicită anularea recursului, ca nemotivat, sau ca nefondat, deoarece reclamanta „nu a dovedit în faţa nici unei instanţe, cu mijlocul de probă prevăzut de lege (pct. 98 din O.M.J. 2371), respectiv extrasul de carte funciară, autoritatea inscripţiei ipotecare faţă de actul de vânzare - cumpărare. De asemenea, pârâta precizează că a dovedit cu extrasul de carte funciară că la data de 5 decembrie 2002 imobilul nu era sechestrat şi nu era înscrisă nici o interdicţie de înstrăinare ori drept de ipotecă în favoarea recurentei.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că în cererea de recurs reclamanta D.G.F.P.J. Botoşani precizează că declară recurs în nume propriu şi, „având împuternicirea nr. 85833 din 23 noiembrie 2005 a M.F.P. şi delegaţia nr. 23477 din 14 octombrie 2005 dată de D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F.; osebit de aceasta reclamanta a depus la dosar precizări şi Ordinul M.F.P. nr. 753/2006 potrivit căruia de la data de 1 iulie 2006 marii contribuabili vor fi preluaţi spre administrare de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene.
Deşi reclamanta nu a precizat iniţial temeiul de drept al recursului, ulterior, în răspunsul la întâmpinare a menţionat că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar din examinarea recursului, Înalta Curte a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 306 pct. 3 şi în consecinţă a procedat la analizarea pe fond a cauzei.
Reclamanta a încheiat la data de 15 iunie 2001 la sediul pârâtei SC S. SA Botoşani - Catamaraşti Deal – judeţul Botoşani următoarele procese verbale, de identificare a bunurilor, în vederea executării silite semnate şi de reprezentanţii pârâtei, cărora li s-a lăsat un exemplar, deoarece deşi pârâtei i se comunicaseră somaţii de plată a sumelor datorate statului, şi anume somaţia nr. III/11209 din 15 iunie 1999, somaţia nr. III/14.025 din 12 august 1999, somaţia nr. III/8348 din 3 mai 1999, somaţia nr. III/1905 din 1 martie 2003, aceasta nu şi-a achitat debitele:
1) proces verbal de identificare a bunurilor imobile pentru creanţe în sumă de 3.497.680.299 lei plus 6.440.445.342 lei majorări de întârziere.
2) proces – verbal de sechestru a bunurilor mobile şi imobile ale debitorului SC S. SA pentru aceste debite.
Reclamanta a trimis adresa nr. 111/7002 din 24 iulie 2001 Biroului de Publicitate imobiliară Botoşani la care a anexat procesul verbal de identificare bunuri imobile nr. 111/6598 din n6 iulie 2001 şi somaţia nr. 111/7077 din 23 iulie 2001 solicitând înscrierea în evidenţele de publicitate imobiliară a interdicţiei de înstrăinare a bunurilor imobile specificate în procesul – verbal de identificare de bunuri, în temeiul art. 59 din OG nr. 11/1006 aprobată şi modificată prin legea nr. 108/1996.
În aceeaşi zi, la 23 iulie 2001, reclamanta a trimis pârâtei SC S. SA somaţia nr. 111/7077, pentru plata debitelor, în termen de 5 zile, urmând ca în caz contrar să se procedeze la executarea silită a bunurilor sechestrate.
Procesele verbale de identificare bunuri imobiliare şi de sechestru din data de 15 iunie 2001 au fost trecute în registrul de inscripţiuni de la Judecătoria Botoşani sub nr. 165 din 1 august 2001 instituindu-se ipotecă şi interdicţie de înstrăinare.
Din cele expuse rezultă că deşi la 1 august 2001 se înregistrase în Registrul de Inscripţiuni de la Judecătoria Botoşani ipoteca şi interdicţia de înstrăinare a imobilelor sechestrate, în baza procesului verbal de sechestru semnat de reprezentantul SC S. SA (al cărui nume nu este menţionat clar în procesul – verbal), ulterior la data de 5 decembrie 2002, cu ocazia încheierii contractului de vânzare – cumpărare nr. 2173/2002 reprezentantul SC S. SA, S.Şt. declară că imobilul nu este grevat de sarcini (conform extrasului de carte funciară nr. 4139 din 4 decembrie 2002 eliberat de Judecătoria Botoşani), confirmând menţiunea din contractul de vânzare – cumpărare în sensul că „imobilul nu este sechestrat", deşi interdicţia de vânzare fusese trecută în registrul de inscripţiuni al aceleaşi Judecătorii Botoşani încă de la data de 1 august 2001, cum s-a precizat mai sus, deci cu un an şi 4 luni înainte de încheierea actului de vânzare – cumpărare.
Astfel fiind, este evident că eliberarea unui înscris de către Judecătoria Botoşani la 5 decembrie 2002 care nu menţionează instituirea interdicţiei de vânzare înscrisă în evidenţele aceleaşi judecătorii încă de la 1 august 2001, coroborată cu declaraţia reprezentantului pârâtei SC S. SA în sensul că imobilul care se înstrăinează nu este sechestrat, nu sunt de natură să confirme valabilitatea contractului de vânzare – cumpărare, încheiat cu scopul evident de împiedicare a reclamantei creditoare de recuperare a creanţelor datorate statului, în sumă de peste 10 miliarde lei, la nivelul anului 2001.
În raport de cele expuse, este evident că la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare, reclamanta avea înscrisă legal o ipotecă şi interdicţie de vânzare care constituie temei de nulitate absolută a contractului de vânzare – cumpărare, potrivit art. 948 C. civ.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul este fondat, contractul de vânzare – cumpărare fiind încheiat cu intenţia de a frauda creditorul D.G.F.P.J. Botoşani de executarea unor creanţe bugetare de peste 10 miliarde lei în anul 2001 şi în consecinţă potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să se admită recursul, să se modifice Decizia atacată în sensul admiterii apelului împotriva sentinţei civile nr. 348/2005, care va fi schimbată; se va admite acţiunea reclamantei, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 2173 din 5 decembrie 2002 şi dispunându-se repunerea în situaţia anterioară încheierii contractului.
Dispoziţiile sentinţei civile nr. 348/2005 cu privire la respingerea cererii de intervenţie formulată de SC T.A. SRL Botoşani şi a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta SC T.I. SRL Botoşani, vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta D.G.F.P.J. Botoşani împotriva deciziei nr. 87 din 5 octombrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul reclamantei împotriva sentinţei nr. 348 din 1 iunie 2005 a Tribunalului Botoşani pe care o schimbă în parte, în sensul că admite acţiunea reclamantei şi constată nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 2173 din 5 decembrie 2002, autentificat la B.N.P. Humelnicu Coca, dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
Menţine dispoziţiile sentinţei cu privire la respingerea cererii de intervenţie formulată de SC T.A. SRL Botoşani şi a cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta SC T.I. Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3350/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3285/2006. Comercial → |
|---|
