ICCJ. Decizia nr. 3313/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3313/2006
Dosar nr. 18276/33/2006
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2006
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin Decizia nr. 12 din 26 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins apelul formulat de SC M.D.F.F. SRL BAIA MARE şi s-a admis apelul declarat de reclamnata S.P. BAIA MARE împotriva sentinţei civile nr. 829 din 5 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Maramureş pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâta SC M.D.F.F. SRL BAIA MARE şi la plata sumei de 98.627.594 lei penalităţi de întârziere pentru perioada noiembrie 2004 – iunie 2005 precum şi 335,3 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că apelul declarat de reclamantă este întemeiat având în vedere calculul penalităţilor şi precizarea acesteia că înţelege să solicite penalităţi conform art. 4 pct. 3 din Legea nr. 469/2002.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins, ca nefondat, cu precizarea că, deşi se solicită admiterea cererii reconvenţionale, în realitate pârâta formulează o singură critică referitoare la modul de soluţionare a cererii privind recunoaşterea dreptului de retenţie. Criticile formulate de pârâtă cu privire la modul de soluţionare a acţiunii introductive au fost apreciate, ca neîntemeiate, deoarece pârâta nu poate opune cu bună, credinţă ca motiv de respingere a cererii privind rezilierea contractului lipsa notificării prevăzute de art. 8 din contract, în condiţiile în care într-un litigiu între părţi, pârâta având calitatea de reclmanată, a solicitat şi ea rezilierea contractului de asociere. Critica referitoare la lipsa unui mod de calcul pe baza unei lucrări de specialitate s-a apreciat a fi neîntemeiată deoarece la dezbaterile în fond, dar nici în apel, pârâta nu a solicitat administrarea acestei probe.
Nefondată a fost considerată şi critica referitoare la inadmisibilitatea cererii în evacuare în condiţiile în care contractul este valabil până la 30 aprilie 2009, întrucât părţile au prevăzut clauze de reziliere, iar reclamanta a solicitat, iar instanţa a acordat eficienţă acestor clauze.
Critica potrivit căreia instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat asupra capătului cererii reconvenţionale privitor la dreptul de retenţie a fost respinsă de instanţa de apel deoarece din dispozitivul şi din considerentele hotărârii rezută contrariul.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a formulat recurs pârâta.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi respingerea acţiunii reclamantei cu cheltuieli de judecată invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ. art 46 – art. 55 C. civ. şi art. 1169 C. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susţinut că instanţele de fond şi de apel au admis o cerere prin care reclamanata pretindea o sumă contestată de către pârâtă. Reclamantei îi revenea sarcina probei, dar instanţele, în baza rolului activ trebuiau să îi pună în vedere acesteia că are sarcina probei.
Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei pentru următoarele considerente:
Curtea găseşte nefondat motivul de recurs invocat de recurentă si prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de fond ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speţei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Analizând hotărârea atacată se constată că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii în raport de situaţia de fapt temeinic stabilită în baza probelor administrate în cauză. Din actele dosarului nu se suţin în nici un fel afirmaţiile recurentei. Dimpotrivă, nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel, pârâta nu a contestat sumele şi calculul acestora şi nici nu a solicitat o probă în acest sens. Probatoriul administrat a fost unul pertinent, concludent şi util cauzei, reclamanta şi-a probat susţinerile, iar instanţele nu au inversat în cauză sarcina probei. Pârâta contestă, aşadar, o sumă pe deplin dovedită şi nu doar pretisă de către reclamantă.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.D.F.F. SRL BAIA MARE împotriva deciziei nr. 12 din 26 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursul declarat de pârâta SC M.D.F.F. SRL BAIA MARE împotriva deciziei nr. 12 din 26 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică azi 1 noiembrie 200.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3321/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3312/2006. Comercial → |
|---|
