ICCJ. Decizia nr. 3404/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3404/2006
Dosar nr. 4454/1/2006
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia comercială, la data de 26 octombrie 2004, reclamanta SC R. SA Iaşi a chemat în judecată pârâta SC C. SA Bârlad solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3.031.376.250 lei cu titlu de pretenţii şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de prestări servicii nr. 1646 din 16 august 2004 în care pârâta avea calitatea de prestator iar reclamanta de beneficiar. Prestatorul se obligă să factureze prestarea de servicii în momentul încheierii contractului, beneficiara SC R. SA având obligaţia de a emite bilete la ordin de aceeaşi valoare, cu titlu de garanţie conform art. 4 şi urm. din contract. SC R. SA a plătit prin 6 bilete la ordin de 500 milioane lei fiecare scadente începând cu data de 27 septembrie 2004. La data de 4 septembrie 2004 reclamanta a reziliat conractul şi a solicitat de la pârâtă înapoierea biletului la ordin, dar pârâta a introdus la plată biletele la 27 septembrie şi 30 septembrie, alte două le-a girat către SC M. SRL care la rândul ei le-a introdus spre decontare la 11 octombrie 2004 şi 13 octombrie 2004, pârâta încălcând astfel art. 6 din contract, neexistând procese verbale de recepţie, sancţiunea prevăzută de părţi fiind conform art. 8 din contract obligaţia prestatorului de a plăti beneficiarului cu titlu de clauză penală o sumă egală cu valoarea contractului.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii deoarece reclamanta interpretează incorect dispoziţiile contractuale dorind de fapt să se îmbogăţească fără justă cauză.
La termenul de judecată din 8 martie 2005 pârâta SC C. SA a formulat cerere reconvenţională solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de prestări servicii, acesta având o cauză ilicită. În realitate nu a existat nici o obligaţie a societăţii pârâtă de a presta servicii în favoarea reclamantei ci s-a găsit doar o modalitate de a se achita o sumă de bani către pârâtă pentru a renunţa la participarea la o licitaţie.
Tribunalul Iaşi, secţia comercială, prin sentinţa nr. 425/ E pronunţată la 24 iunie 2005, a respins acţiunea formulată de reclamantă şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că este greşită susţinerea reclamantei că a emis biletele la ordin doar cu titlu de garanţie, întrucât acest lucru nu rezultă din contractul încheiat între părţi şi în plus biletul la ordin reprezintă un instrument de plată şi nu are caracterul unei garanţii în sensul arătat de reclamantă.
Instanţa de fond a mai reţinut că art. 11 din contract nu are puterea unui grad comisoriu fiind formulat în mod abuziv penru societatea pârâtă.
În ce priveşte cererea reconvenţională susţinerile pârâtei-reclamante privind cauza ilicită a contractului nu au fost dovedite.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal reclamanta SC R. SA Iaşi şi pârâta SC C. SA Bârlad au declarat apel.
Reclamanta prin motivele de apel formulate a arătat că pârâta i-a adus grave prejudicii prin introducerea biletelor la ordin spre decontare, creând un incident de plată înregistrat în centrala incidentelor de plată, imaginea sa fiind vătămată în relaţiile cu partenerii de afaceri.
Mai susţine apelanta că au fost încălcate dispoziţiile art. 969 C. civ., de către instanţă, fiind vorba de o convenţie legal făcută între părţi care are putere de lege, interpretarea făcându-se după intenţia comună a părţilor.
În apelul formulat de pârâta SC C. SA Bârlad se susţine că greşit s-a respins cererea reconvenţională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de prestări servicii în discuţie pentru cauză ilicită.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 8 din 31 ianuarie 2006, a respins apelurile formulate în cauză de reclamantă şi pârâtă.
Instanţa de apel pentru a hotărî astfel a reţinut, în esenţă, că nu poate fi antrenată răspunderea contractuală consemnată la art. 8 din acelaşi contract, întrucât nu există culpă şi nu s-a creat nici un prejudiciu, biletele la ordin fiind goale de conţinut au fost refuzate la plată.
În termen legal reclamanta SC R. SA Iaşi a declarat recurs, motivat în drept în temeiul pct. 8 şi 9 al art. 304 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs recurenta arată că instanţa a apreciat că orice clauză trecută în contract care înfrânge legea nu poate fi executată în sensul preconizat în dauna societăţii contractante şi a considerat că rezilierea unilaterală a contractului de către reclamantă constituie un abuz.
Motivat de acest aspect instanţa a considerat că răspunderea contractuală prevăzută de art. 8 din contractul încheiat de părţi, nu poate fi antrenată nefiind îndeplinite condiţiile privind culpa din moment ce nu există nici un prejudiciu, biletele la ordin fiind refuzate la plată din lipsă de disponibil.
Recurenta arată că rezultă din contract (art. 11) o clauză de reziliere unilaterală a acestuia, pe când art. 8 prevede o clauză penală care urmare a neexecutării contractului conform art. 6, stabileşte momentul plăţii pentru prestaţiile efectuate.
Clauza penală prevăzută de art. 8 din contract are ca temei legal art. 1066 şi urm.C. civ., caz în care nici o parte nu trebuie să demonstreze prejudiciu cauzat, acesta fiind stabilit de comun acord de părţi. Nu există o legătură de cauzalitate între art. 11 şi art. 8 deoarece îndeplinirea sau neîndeplinirea art. 8 nu este direct legată de rezilierea prevăzută de art. 11.
Recurenta mai arată că instanţa omite să ia în calcul faptul că la data de 29 septembrie 2004 intimata stornează facturile emise în baza contractului la solicitarea de reziliere a contractului din 24 septembrie 2004 şi totuşi la 11 octombrie 2004 şi 13 octombrie 2004 face plăţi câtre o altă unitate, folosindu-se de biletele la ordin emise de SC R. SA.
Mai susţine recurenta că legiuitorul defineşte clauza penală în art. 1066 şi urm. C. civ., ca fiind o acţiune sancţionatoare pentru neexecutarea de către o parte a obligaţiilor care îi revin astfel că suma fixa ca şi daunele interese nu trebuie dovedite.
Pentru motivele invocate recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, modificarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la 3.031.376.250 lei cu titlu de clauză penală.
Recursul declarat de reclamantă nu este fondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate instanţa constată că hotărârea este legală şi că motivele invocate nu sunt motive de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Corect reţine instanţa de apel că art. 11 din contractul părţilor nu are puterea unui grad comisoriu, fiind formulat abuziv pentru intimata-pârâtă, că răspunderea contractuală prevăzută la art. 8 nu poate fi antrenată nefiind îndeplinite condiţiile privind culpa contractuală atâta vreme cât nu există prejudiciu, biletele la ordin fiind refuzate la plată din lipsă de disponibil.
În consecinţă, hotărârea atacată este legală iar recursul declarat de reclamantă va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA IAŞI, împotriva deciziei nr. 8 din 31 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3458/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3329/2006. Comercial → |
|---|
