ICCJ. Decizia nr. 3487/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3487/2006
Dosar nr. 23676/2/2005
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 decembrie 2004, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul P.I. solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 254 din 15 mai 1998.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin contractul menţionat a vândut către SC E.C. SRL acţiunile reprezentând 39.984 % din capitalul SC M. SA Târgu – Jiu. Deoarece cumpărătorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale prin actul adiţional din 10 august 2001 aceleiaşi acţiuni au fost transferate către P.I., care a preluat toate obligaţiile cumpărătorului iniţial, inclusiv aceea de reziliere a unor investiţii, pe care însă nu le-a efectuat.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat prescripţia dreptului la acţiune care s-a născut la 15 mai 1998 sau la 10 august 2001 şi netemeinicia acţiunii deoarece au făcut importante investiţii. Excepţia prescripţiei a fost respinsă prin încheierea şedinţei publice din 21 martie 2005 având în vedere dispoziţiile art. 262 şi art. 26 alin. (1) din OUG nr. 25/2002.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 2243 din 16 mai 2005, a admis acţiunea reclamantei şi s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni înregistrat sub nr. 254/1998 modificat prin actul adiţional din 10 august 2001.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că printre obligaţiile cumpărătorului din contractul ce vânzare-cumpărare acţiuni a fost şi aceea de efectuare a unor investiţii în valoare totală de 800.000$ în anul 1999, 800$ în anul 2000 şi 2100$ în anul 2001, investiţii ce urmau a fi certificate anual.
S-a mai convenit că nerealizarea investiţiilor în primii doi ani conduce la rezilierea contractului.
Această sancţiune a fost menţionată şi prin actul adiţional încheiat cu pârâtul P.I. la art. 3.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâtul care a arătat că în mod eronat a reţinut instanţa de fond că nu a efectuat investiţiile stabilite prin contract, întrucât în realitate a efectuat investiţii chiar peste cele asumate prin contract, depunând spre dovadă sentinţa nr. 405 din 28 septembrie 2001 pronunţată de Tribunalul Gorj, care atestă faptul că în perioada 1999 - 2001 a realizat investiţii totale de 4.436.853 dolari S.U.A. faţă de 3.700.000 dolari S.U.A. asumate prin contract.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că pârâtul nu a efectuat investiţiile asumate prin contract şi nu a prezentat certificatul de atestare a acestora, prevăzut în art. 7.7.3 din contract, astfel că au devenit aplicabile atât dispoziţiile art. 1020 – art. 1021 C. civ., referitoare la desfiinţarea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor cât şi dispoziţiile art. 7.7.2 referitoare la nerealizarea investiţiilor pentru primii doi ani.
S-a mai reţinut că apelantul nu a depus nici un mijloc de probă respectiv certificatele semnate de cenzorii societăţii sau de o firmă de audit autorizată, care să cuprindă obligatoriu prezentarea investiţiilor din anul precedent.
Cu petiţia înregistrată la data de 7 iunie 2006 pârâtul a declarat recurs, în termen şi legal timbrat împotriva deciziei instanţei de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct, 9, C. proc. civ.
Astfel, se susţine că s-au încălcat efectele puterii de lucru judecat, instanţa de apel contrazicând hotărârea Tribunalului Gorj care a stabilit irevocabil realizarea integrală a investiţiilor stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni.
În susţinerea recursului s-au depus înscrisuri.
Recursul este fondat.
La data de 15 mai 1998 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 254, cumpărătorul fiind SC E.C. SRL.
La data de 10 august 2001 a fost încheiat actul adiţional la acest contract prin care pârâtul-recurent devine dibitor în contractul respectiv, preluând toate obligaţiile cumpărătorului iniţial.
Prin clauza inserată la art. 7.7 cumpărătorul se obligă să investească în societate pe o perioadă de 4 ani 3.700 mii dolari S.U.A. în conformitate cu programul de investiţii.
Art. 77.2 din contractul încheiat stabileşte că nerealizarea de către cumpărător a volumului de investiţii dă dreptul vânzătorului ca la sfârşitul acestei perioade (12 ani), să ceară rezoluţiunea contractului.
În speţă, reclamanta-intimată nu a procedat la rezoluţiunea contractului ci a procedat la încheierea actului adiţional din 10 august 2001 cu recurentul-pârât.
Anterior încheierii actului adiţional cumpărătoarea iniţială SC E.C. SRL a chemat în judecată intimata-reclamantă solicitând să se constate că a realizat investiţii în perioada 1999 – 2000 - 2001 de 4.436.853 dolari S.U.A. acţiune admisă prin sentinţa nr. 405 din 28 septembrie 2001, irevocabilă.
Hotărârea arătată se bucură de puterea lucrului judecat.
Instanţa de apel contrazice în considerentele deciziei noţiunea de putere judecat, ignorând efectele juridice ale acesteia ştiut fiind că în esenţă, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti, semnifică faptul că o hotărâre nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Pe de altă parte s-au interpretat greşit actele deduse judecăţii, susţinerea potrivit căreia s-a făcut referire numai la un activ urmând a fi înlăturată, fiind contrazisă de înscrisurile aflate la dosar apel respectiv referate vizate de comisia de cenzori privind volumul de investiţii realizat.
Faţă de cele arătate văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P.I., împotriva deciziei nr. 145 din 24 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat împotriva sentinţei nr. 2243 din 16 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, pe care o schimbă în tot şi pe fond respinge acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Obligă intimata la plata sumei de 5000 Ron, onorariu avocat, către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3490/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3486/2006. Comercial → |
|---|
