ICCJ. Decizia nr. 3469/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3469/2006
Dosar nr. 11771/1/2006
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 23, pronunţată la data de 29 mai 2006, Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cererii privind pe reclamantul C.F., pe pârâta SC C.C. SA Constanţa şi pe chemaţii în garanţie: S.R., prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi A.V.A.S. Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Spre a hotărî astfel, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului de competenţă constatat între Tribunalul Constanţa şi Judecătoria Mangalia a reţinut, în esenţă, că acesteia din urmă îi revine, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa materială de a soluţiona pricina dedusă judecăţii, întrucât obligaţia societăţii pârâte, comerciant de a-i vinde reclamantului, salariat al acesteia, locuinţa sa de serviciu, în condiţiile Legii nr. 85/1992, este civilă, încadrându-se în excepţia prevăzută de art. 4 C. com.
Împotriva menţionatei hotărâri a formulat recurs pârâta SC C.C. SA criticând atribuirea competenţei soluţionării acţiunii reclamantului în favoarea Judecătoriei Mangalia, faţă de caracterul comercial al acesteia, aspect ce poate fi încadrat, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Având în vedere că vânzarea unui imobil, în condiţiile Legii nr. 85/1992 şi ale Decretului-Lege nr. 61/1991, norme emise pentru vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului către populaţie, cu vădit caracter de protecţie socială, prin dispoziţiile ce le cuprind, este un act de natură civilă, întrucât, în lipsa elementului speculativ, a scopului obţinerii unui profit, înlătură prezumţia de comercialitate instituită de art. 4 C. com. şi induce aplicarea excepţiei de la aceasta, se constată că, faţă de obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată, litigiul aparţine jurisdicţiei civile şi nu celei comerciale cum, greşit, susţine recurentul.
Aşa fiind, cum art. 1 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conferă plenitudinea de competenţă judecătoriilor, în afară de procesele şi cererile date prin lege în competenţa altor instanţe, ipoteză care, în speţă, nu-şi găseşte aplicare, este de observat că prin atribuirea competenţei de a soluţiona cererea dedusă judecăţii Judecătoriei Mangalia s-au respectat evocatele dispoziţii legale, situaţie în care nu poate fi reţinută incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SA Constanţa împotriva sentinţei nr. 23 din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3599/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3465/2006. Comercial → |
|---|
