ICCJ. Decizia nr. 3499/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3499/2006
Dosar nr. 5706/1/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor de la dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 mai 2005, SC B. SRL Piteşti a chemat în judecată pe pârâta S.C.M.S.S. Piteşti solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate încheierea între părţi la data de 14 iulie 2002 a contractului de vânzare-cumpărare a corpului de clădire în suprafaţă de 11,92 mp situat în Piteşti, pentru care a achitat avansul de 100.000.000 lei cu chitanţa nr. 2833551 din aceiaşi dată.
În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să încheie contractul autentic de vânzare-cumpărare pentru spaţiul mai sus arătat pentru preţul de 250.000.000 lei cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta în motivarea cererii a arătat că, la data de 15 iulie 2002, a convenit cu pârâta vânzarea-cumpărarea spaţiului comercial în litigiu pentru preţul de 250.000.000 lei din care cu titlu de avans suma de 100.000.000 lei urmând ca diferenţa să fie achitată la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Mai susţine că deşi a solicitat întocmirea actului amintit, pârâta a refuzat şi refuză în continuare să predea imobilul în litigiu şi să accepte diferenţa de plată.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa nr. 645 din 14 octombrie 2005, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
În motivare, instanţa de fond a reţinut faptul că părţile au convenit vânzarea-cumpărarea spaţiului în litigiu în condiţiile arătate, dar contractul nu s-a încheiat în formă autentică, deoarece nu era finalizată documentaţia cadastrală, lucrare ce a fost ulterior plătită de reclamantă conform facturii fiscale nr. 712068 din 31 mai 2004.
S-a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia suma de 100.000.000 lei ar reprezenta chirie achitată în avans, întrucât reclamanta a achitat chiria lunar pentru perioada 2002 – 2005.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel pârâta S.S.C.M. criticile vizând următoarele aspecte: împrejurarea că lucrarea cadastrală executată a fost achitată de reclamantă nu face dovada că ar fi fost mandatată în acest sens; chitanţa nr. 2833551 din 15 iulie 2002 privind plata sumei de 100.000.000 lei plătită de intimată nu reprezintă dovada unei plăţi în avans pentru cumpărarea spaţiului comercial în litigiu, întrucât nu se specifică pentru ce plăţi a fost efectuată plata; nu s-a făcut dovada înţelegerii părţilor cu privire la vânzarea-cumpărarea spaţiului comercial şi a preţului convenit; întrucât este societate cooperatistă nu poate transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor sale, către terţi decât cu aprobarea Adunării Generale, aprobare ce nu există în cauză şi numai în urma unei licitaţii.
Prin Decizia nr. 2 din 25 ianuarie 2006, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că prin contractul nr. 8 încheiat la data de 11 ianuarie 2002, reclamanta a închiriat de la pârâtă un spaţiu comercial în suprafaţă de 11,92 mp pentru desfăşurarea de activităţi comerciale.
Ulterior, părţile au convenit vânzarea-cumpărarea spaţiului în litigiu pentru suma de 250.000.000 lei, în acest sens achitând şi un avans de 100.000.000 lei cu chitanţa nr. 2833551 din 15 iulie 2002.
S-a reţinut că în mod corect instanţa de fond a apreciat faptul că suma de 100.000.000 lei reprezintă avans pentru achiziţionarea spaţiului comercial şi nicidecum chirie plătită în avans, întrucât, pe de o parte intimata-reclamantă a făcut dovada achitării lunare a contravalorii chiriei, în perioada 2002 – 2005, iar pe de altă parte, suma foarte mare ar acoperi chiria pe o perioadă mult prea lungă.
Nici critica referitoare la preţul spaţiului în litigiu care nu ar fi conformă cu cele de pe piaţa liberă, nu a fost primită, instanţa de apel reţinând că la data de 9 august 2001 urmare a unei licitaţii organizată de apelantă, un spaţiu în suprafaţă de 22,39 mp a fost adjudecat pentru suma de 118.126.949 lei.
Nici faptul că pentru înstrăinarea spaţiului era necesară aprobarea Adunării Generale nu reprezintă relevanţă, întrucât cădea în sarcina vânzătoarei-pârâte obţinerea acestei aprobări, aceasta din urmă invocându-şi propria culpă.
Cu petiţia înregistrată la data de 28 martie 2006 pârâta a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel reiterând criticile făcute în faţa acesteia respectiv împrejurarea că lucrarea cadastrală executată a fost plătită de reclamantă, nu face dovada faptului că ar fi fost mandatată de S.S.C.M. în acest sens suma inserată în chitanţa nr. 2833551 din 15 iulie 2002 nu reprezintă dovada unei plăti în avans pentru cumpărarea spaţiului în litigiu; nu s-a făcut dovada înţelegerii părţilor cu privire la vânzarea-cumpărarea spaţiului şi a preţului convenit; nu a existat aprobarea Adunării Generale de transmitere a dreptului de proprietate a spaţiului în litigiu.
De asemenea, printr-o completare ulterioară pârâta invocă şi dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., arătând că deşi prin petitul acţiunii s-a solicitat să se constate că între părţi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare instanţele au admis cererea dar pe un nou capăt de cerere respectiv obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra spaţiului menţionat.
Se mai invocă de către recurentă excepţia prematurătiţii cererii întrucât ambele instanţe de judecată au tratat prezenta cauză ca fiind de natură comercială, şi nu s-a procedat la concilierea prealabilă în condiţiile art. 7201 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Din economia textului precitat în noua formulare prin abrogarea pct. 10 şi 11 s-a accentuat caracterul de cale extraordinară de atac, caracterul său nedevolutiv precum şi scopul esenţialmente de control al legalităţii prin exercitarea recursului, erorile de fapt urmând a fi remediate pe calea apelului.
În speţă, criticile formulate sunt identice cu cele din apel şi fac referire la aspecte de netemeinicie respectiv la modul de interpretare a probatoriilor administrate care scapă controlului de legalitate fiind atributul esenţial al instanţei de apel aşa cum s-a arătat.
S-a făcut o apreciere corectă a dispoziţiilor art. 1073 şi 1075 C. civ., în calificarea acţiunii.
În ce priveşte nerespectarea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., criticile nu pot fi reţinute întrucât potrivit acestui text concilierea prealabilă este obligatorie în procesele şi cererile în materie comercială evaluabilă în bani.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile invocate de recurent.
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.S.C.M. Piteşti, împotriva deciziei nr. 2 din 25 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3497/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3632/2006. Comercial → |
|---|
