ICCJ. Decizia nr. 3494/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3494/2006
Dosar nr. 3621/1/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 230 din 3 iunie 2005, a respins excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de interes ca nefondate. De asemenea, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta C.L. Buhuşi cu sediul social în Buhuşi judeţul Bacău, împotriva pârâtelor SC P.G. SA BUHUŞI, SC U. RO SA Buhuşi, A.G.O. Buhuşi prin lichidator A.D. domiciliat în Buhuşi judeţul Buhuşi şi A.V.A.S. cu sediul social în Bucureşti.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond, la termenul din 14 mai 2004 a pus în discuţia părţilor excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de interes şi după ascultarea părţilor a apreciat că pentru soluţionarea acestora mai sunt necesare probe, motiv pentru care a unit excepţiile cu fondul.
Astfel, s-a reţinut că acţiunea reclamantei are un profund caracter comercial, fără a-i fi aplicabile art. 111 C. proc. civ., iar interesul este justificat prin aceea că acţiunea a fost întemeiată pe fraudă la lege, procesul de privatizare putând prejudicia comunitatea locală.
Pe fondul cauzei, acţiunea a fost găsită neîntemeiată, deoarece prin actul de transmitere nr. 21002 din 6 martie 1998, Statul român, în calitatea de unic acţionar al capitalului social al SC G.O. SA Buhuşi a transmis F.P.S. tot capitalul acestei societăţi.
Cum reclamanta nu a atacat acest act administrativ în termen legal, la instanţa de Contencios Administrativ, conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, a fost decăzută din dreptul de a mai invoca faptul că parte din capitalul social al pârâtei SC G.O. SA Buhuşi îi aparţinea ca acţionar.
Mai mult, reclamanta nu a acţionat nici cu ocazia transmiterii societăţii în portofoliul F.P.S. şi nici la data încheierii contractului de privatizare, lăsând să treacă 5 ani de la data vânzării acţiunilor. Nu s-a făcut dovada că contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. BC/14/1999 a avut o cauză ilicită, prin aceea că privatizarea societăţii nu este nici prohibită de lege şi nici contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.
Toate susţinerile şi pretenţiile reclamantei sunt confuze, în realitate aceasta fiind nemulţumită de faptul că la data de 25 februarie 1999, data emiterii H.C.L. nr. 8/1999, prin care a anulat pârâtei dreptul de administrare a bunurilor din domeniul public şi până la data de 1 august 2001, când a preluat efectiv aceste bunuri de la pârâtă, nu şi-a putut exercita dreptul de administrare asupra acestora.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 95 din 13 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant C.L. BUHUŞI împotriva sentinţei civile nr. 230 din 3 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a preluat toate argumentele avute în vedere de instanţa de fond, prin aceea că în principal actul juridic de transmitere nr. 21002 din 6 martie 1998 nu a fost atacat în Justiţie în termenul prevăzut de lege. Nu s-a dovedit nici o cauză ilicită a contractului de vânzare-cumpărare pentru a fi aplicată sancţiunea procedurală a nulităţii absolute. Faptul că, în perioada 25 septembrie 1999 – 1 august 2001, intimata ar fi administrat bunul fără temei legal, constituie eventual, în măsura temeiniciei, o posibilă acţiune în justiţie.
Împotriva deciziei civile nr. 95 din 13 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamantul C.L. BUHUŞI cu sediul în Buhuşi judeţul Bacău, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă sub aspectul că privatizarea şi contractul de vânzare-cumpărare acţiuni nr. BC/14/1999 au fost realizate în frauda legii, cu încălcarea normelor imperative prevăzute de legislaţia în materie, solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei iar pe fond admiterea acţiunii, invocând ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă SC P.G. SA BUHUŞI a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Instanţele judecătoreşti anterioare, printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept, corespunzătoare raporturilor juridice dintre părţi şi a cadrului legal aplicabil litigiului de natură comercială.
Bine documentat, s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada existenţei cauzei ilicite a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni cu nr. BC/14/25 martie 1999 încheiat între F.P.S. în calitate de vânzător şi Asociaţia G.O. Buhuşi în calitate de cumpărător. Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei, apare cât se poate de evident că reclamanta nu a valorificat drepturile sale procesuale, prin aceea că, în termen legal actul administrativ invocat ca fiind o fraudă, nu a fost atacat în materia contenciosului administrativ. De remarcat că apărările recurentei, în toate fazele procesuale, au fost referitoare la aspecte anterioare încheierii contractului de privatizare, fiind lipsite de relevanţă.
Pentru aceste raţiuni juridice, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.L. Buhuşi împotriva deciziei nr. 95 din 13 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, nefiind întrunită nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.L. BUHUŞI, împotriva deciziei nr. 95 din 13 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3269/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3497/2006. Comercial → |
|---|
