ICCJ. Decizia nr. 3565/2006. Comercial
| Comentarii |
|
R O MÂ N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3565/2006
Dosar nou nr. 2687/1/2005
(dosar vechi nr. 564/2005)
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 7296 din 28 noiembrie 2003 pe rolul Judecătoriei Reşiţa, SC U.C.M. Reşiţa SA a formulat, în contradictoriu cu A.V.A.B. în prezent A.V.A.S., contestaţie la executare împotriva executării silite pornite în baza unui titlu executor numit „Înştiinţare de plată nr. 12571 din 12 noiembrie 2003". A solicitat anularea acestui titlu executoriu ca netemeinic şi nelegal, emis cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii. În principal, a solicitat anularea titlului executor ca prematur emis şi în subsidiar a solicitat să se constate că este nul de drept. A solicitat încetarea formelor de executare dispuse împotriva sa şi, totodată, suspendarea provizorie a executării silite, până la soluţionarea fondului contestaţiei.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că prin dispoziţiile articolului 16 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 137/2002, creditorii bugetari au fost obligaţi să suspende măsurile de executare silită începute şi să oprească iniţierea acestor măsuri asupra societăţii comerciale debitoare aflate în procedura de administrare specială. A mai arătat că asupra societăţii contestatoare s-a instituit administrarea specială prin ordinul nr. 9 al A.P.A.P.S. (M. Of. nr. 162/13.03.2003), că administratorul special i-a notificat despre această măsură pe toţi creditorii bugetari, dar că intimata creditoare A.V.A.B., cu nesocotirea dispoziţiilor legale imperative precitate, a emis şi comunicat contestatoarei o înştiinţare de plată. De asemenea, a arătat că astfel s-au încălcat şi dispoziţiile HG nr. 1233/2003, care s-a aprobat extinderea înlesnirilor la plată pentru obligaţiile bugetare datorate şi neachitate până la 31 decembrie 2002 şi care sunt prevăzute în articolul 18 din Legea nr. 137/2002, societatea contestatoare figurând în listă la poziţia 28.
Tot în susţinerea contestaţiei, s-a mai arătat şi că societatea contestatoare află în ultima fază a procedurii de privatizare iar executarea silită pornită de intimata creditoare prejudiciază acest proces de privatizare.
La 21 ianuarie 2004, intimata creditoare a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei; excepţia nedepunerii cauţiunii, precum şi excepţia prematurităţii introducerii contestaţiei la executare.
Prin sentinţa civilă nr. 1051 din 3 martie 2004, Judecătoria Reşiţa a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, cauza fiind înregistrată la nr. 665 din 21 aprilie 2004 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
La termenul din 23 noiembrie 2004, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare în raport de dispoziţiile art. 46 din OUG nr. 51/1998.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 154 din 23 noiembrie 2004, a admis excepţia prematurităţii cererii invocată din oficiu şi a respins, ca inadmisibilă, cererea.
Contestaţia la executare promovată de debitoarea SC U.C.M. REŞIŢA SA cu sediul în Reşiţa, Judeţul Caraş - Severin împotriva începerii formelor de executare în baza titlului executor, înştiinţare de plată nr. 12571 din 12 noiembrie 2003 în contradictoriu cu intimatele creditoare A.V.A.S. (fostă A.V.A.B.) cu sediul în Bucureşti şi C.A.S.J. CARAŞ SEVERIN cu sediul în Reşiţa, Judeţul Caraş Severin.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa a reţinut că reclamanta nu a respectat procedura prevăzută de dispoziţiile art. 46 din OUG nr. 51/1998 care prevăd că reclamanta este obligată ca înainte de introducerea oricărei cereri, să comunice părţii adverse în copie acţiunea, înscrisurile şi, dacă este cazul, interogatoriul, sancţiunea fiind aceea că judecătorul nu va primi cererea, că potrivit art. 83 din evocatul act normativ, această procedură prealabilă se aplică oricărei cereri, indiferent de natura sa.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. şi vizează următoarele aspecte:
- calificarea greşită dată de către instanţă excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în raport de dispoziţiile legale invocate, în opinia recurentei calcificarea corectă a excepţiei fiind aceea a prematurităţii cererii.
- soluţia pronunţată este greşită şi din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, instanţa neconformându-se obligaţiei legale de a pronunţa hotărârea în termen de 5 zile de la încheierea dezbaterilor şi să comunice părţilor hotărârea motivată în cel mult zece zile de la pronunţare.
În motivarea cererii sale recurenta învederează instanţei şi lipsa de obiect al titlului executoriu, invocând dispoziţiile OUG nr. 45/2004 (M. Of. nr. 93/31.01.2004) adoptată în scopul sporirii atractivităţii la privatizare a SC U.C.M. REŞIŢA SA Caraş - Severin la art. 1 alin. (3) lit. a).
Mai arată recurenta că, în raport de dispoziţiile legale evocate parte din sumele reprezentând datorii bugetare au fost preluate de A.V.A.S., parte au fost şterse definitiv, respectiv acele sume reprezentând datorii accesorii debitului principal.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 1 alin. (3) lit. a) din OG nr. 45/2004 pentru finalizarea privatizării unor societăţi în dificultate din portofoliul A.P.A.P.S. pentru obligaţiile bugetare restante ale SC U.C.M.R. Reşiţa datorate F.A.S.C.A. pentru asigurările sociale de sănătate neachitate, se acordă înlesniri sub forma conversiei de acţiuni a creanţelor reprezentând debitul principal sau eşalonarea la plată pe o perioadă de 5 ani, cu o perioadă de graţie de 6 luni cuprinsă în perioada de eşalonare şi prin scutirea de la plata dobânzilor şi a penalităţilor de orice fel aferente obligaţiilor evocate.
În raport de textele legale invocate şi de susţinerile recurentei, sumele litigioase în cauza de faţă au fost în parte şterse, cealaltă parte făcând obiectul negocierilor în scopul stabilirii modalităţii în care acestea vor fi achitate fie prin conversie în acţiune sau prin eşalonare într-un interval de cinci ani.
Cum existenţa actului normativ evocat lipseşte de obiect titlul executoriu opus de către creditoarea A.V.A.S. debitoarei SC U.C.M.R. SA Reşiţa, nejustificându-se astfel interesul în promovarea de către debitoare a contestaţiei la executare, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul debitoarei, va modifica sentinţa recurată în sensul că va respinge contestaţia la executare ca rămasă fără interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea SC U.C.M.R. SA Reşiţa împotriva sentinţei nr. 154 din 23 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, modifică sentinţa recurată în sensul că respinge contestaţia la executare ca rămasă fără interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3566/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3504/2006. Comercial → |
|---|
