ICCJ. Decizia nr. 3573/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3573/2006
Dosar nou nr. 36532/3/2005
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 158/2005 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, contestatorul M.T. a formulat contestaţie la executare, privind întinderea şi aplicarea sentinţei nr. 8612 din 23 iunie 2003 pronunţată în dosarul nr. 3235/2003, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1873 din 8 decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în dosarul nr. 1659/2003, în contradictoriu cu intimata SC L.C. SA.
În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 399 alin. (1), art. 2811 şi art. 379 alin. (4) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 667 din 9 februarie 2005 s-a anulat, ca netimbrată, contestaţia la executare. Recursul formulat de contestator împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 1318 din 3 octombrie 2005, în dosarul nr. 708/2005, care a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Contestatorul a solicitat prin contestaţia la titlu ca instanţa să se pronunţe asupra lichidităţii creanţei, respectiv asupra întinderii exacte a acesteia aşa cum a fost stabilită prin sentinţa nr. 8612 din 23 iunie 2003, susţinând că instanţa de recurs a decis că preţul contractului dintre părţi este prestaţia SC L.C. SA din 13 iunie 2000, obligaţia de plată fiind contravaloarea acestei prestaţii.
Prin sentinţa nr. 1603 din 23 martie 2006 pronunţată în dosarul nr. 5335/2005; număr unic 36532, Tribunalul Bucureşti a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată, reţinând că motivele invocate de contestator privesc aspecte de fond ce tind să repună în discuţie hotărârea pronunţată.
Apelul declarat de contestator a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 339 din 12 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 36532/3/2005.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa apelului a reţinut că motivele invocate de contestatar se pot analiza numai pe calea mijloacelor de atac prin care s-ar fi putut obţine reformarea ori casarea hotărârii.
Cum contestatorul nu a invocat ca motiv stingerea obligaţiei ori faptul că titlul executor nu este emis de o instanţă şi cum dispozitivul titlului nu comportă echivoc, contestaţia este neîntemeiată.
Contestatorul a formulat recurs împotriva deciziei, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10.
În argumentarea motivelor de recurs se critică de fapt aspectele reţinute de instanţe cu prilejul soluţionării fondului şi în baza cărora s-a pronunţat titlul executoriu pe care acesta el contestă.
De asemenea, se fac aprecieri cu privire la profesionalismul instanţelor, la reaua credinţă a acestora, la modul cum au apreciat probele atunci când au stabilit caracterul şi cuantumul creanţei.
În fine, contestatorul consideră că s-au încălcat dispoziţiile art. 379 pct. 1 – 4 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Pe de o parte, criticile vizează aspecte legate de fond şi care tind să repună în discuţie o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat ceea ce este inadmisibil pe calea contestaţiei la executare (la titlu) cu excepţia a două cazuri pe care contestatorul nu le-a indicat, nefiind cazul în cauza de faţă.
Pe de altă parte, criticile nu vizează aspecte de nelegalitate ale deciziei atacate şi nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.
Cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 379 pct. 1-4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu-şi au aplicabilitatea în cauză întrucât caracterul cert, stabilitatea şi cuantumul creanţei au fost stabilite irevocabil de instanţele de judecată.
Nici motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu poate fi primit, dată fiind abrogarea acestuia prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a OUG nr. 138/2000.
Constatând că Decizia atacată este legală, în condiţiile în care s-a reţinut că dispozitivul titlului executoriu este neechivoc, nefiind necesare lămuriri cu privire la întinderea creanţei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul M.T. împotriva deciziei nr. 339 din 12 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3580/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3566/2006. Comercial → |
|---|
