ICCJ. Decizia nr. 3502/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3502/2006
Dosar nr. 6066/1/2006
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, prin sentinţa civilă nr. 44/ MF din 6 aprilie 2005, a respins, ca inadmisibile, capetele de cerere privind obligarea pârâtei SC P. SA la plata sumei de 10.000.000 lei şi privind constatarea că pârâta a pierdut după data de 1 august 1996 dreptul de proprietate asupra navelor Petroşani, Bumbeşti, Rovinari, Maramureş şi Târgu-Bujor, ca urmare a admiterii excepţiei inadmisibilităţii acestor două capete de cerere, prin încheierea de şedinţă publică din data de 2 februarie 2005.
De asemenea, a mai respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractelor de închiriere încheiate între părţi cu privire la aceste nave.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, în principal, că prin încheierea de şedinţă din 2 februarie 2005, au fost respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere privind obligarea pârâtei SC P. SA la plata sumei de 10.000.000 lei şi constatarea că pârâta, după data de 1 august 1996 a pierdut dreptul de proprietate asupra navelor Petroşani, Bumbeşti, Rovinari, Maramureş şi Târgu – Bujor.
Pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000.000 lei, s-a constatat că are un caracter patrimonial şi nu a fost iniţiată procedura concilierii directe impusă de dispoziţiile imperative ale art. 7201 C. proc. civ., astfel că se justifică admiterea excepţiei inadmisibilităţii.
A fost găsită întemeiată excepţia inadmisibilităţii şi în raport cu capătul de cerere privind constatarea că pârâta, după data de 1 august 1996, a pierdut dreptul de proprietate asupra mai multor nave, dat fiind caracterul subsidiar al cererii în constatare, faţă de cererea în realizare.
Pe fondul cauzei a mai rămas de soluţionat capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractelor de închiriere încheiate între părţi cu privire la aceste nave. Motivul invocării nulităţii absolute a acestor contracte, nulitatea ce se solicită a se constata pe calea acţiunii promovate, îl constituie împrejurarea că la data încheierii contractelor de închiriere a acelor nave, pârâta nu mai avea calitatea de proprietar al bunurilor.
S-a apreciat că, faţă de motivele invocate în cauză de către reclamantă, respectivelor contracte de închiriere nu le este aplicabilă nici sancţiunea nulităţii absolute, nici cea a nulităţii relative. Este suficient a se menţiona că locaţiunea transmite numai dreptul de folosinţă asupra lucrului, iar nu vreun drept real (ca în cazul vânzării-cumpărării), astfel încât locatarul poate să nu fie proprietarul lucrului dat în locaţiune.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 5/ MF din 30 ianuarie 2006, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins apelul comercial declarat de reclamanta SC V.S. SRL în faliment, prin lichidator S.J.C., cu sediul social în Constanţa împotriva deciziei civile nr. 44/ MF din 6 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, în dosarul nr. 185/MF/2004.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că pârâta C.N.M. P. SA a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, deoarece pe rolul Curţii de Apel Constanţa s-a aflat dosarul nr. 6/MF/2005 soluţionat definitiv, prin Decizia civilă nr. 28/ MF din 30 iunie 2005 şi irevocabil prin Decizia civilă nr. 5413 din 11 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a avut aceiaşi cauză, obiect şi părţi ca şi pricina de faţă.
Potrivit art. 1201 C. civ., autoritatea de lucru judecat exista atunci când apare tripla identitate de părţi, de obiect şi de cauză, iar în speţă sunt regăsite toate aceste împrejurări, prin raportare la litigiul expus anterior.
Excepţia autorităţii lucrului judecat este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, iar conform art. 166 C. proc. civ., se poate ridica de părţi sau din oficiu de instanţă, chiar înaintea instanţelor de recurs.
Împotriva deciziei civile nr. 5/ MF din 30 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ, a promovat recurs SC V.S. SRL cu sediul social în Constanţa, reprezentată prin lichidator S.J.C., care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă sub aspectul că în mod greşit s-a reţinut că în speţă operează excepţia autorităţii de lucru judecat, în realitate în prezenta cauză existând alte capete de cerere ale acţiunii principale. S-a evidenţiat că primul capăt de cerere cu care a fost investită instanţa de fond, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000.000 lei precum şi capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractelor de închiriere pentru nava Bumbeşti nu se regăsesc în dosarul soluţionat anterior, fiind invocat ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, urmând a admite recursul declarat de reclamanta SC V.S. SRL Constanţa prin lichidator S.J.C., pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că reclamanta SC V.S. SRL Constanţa, în faliment prin lichidator judiciar SC C.S. SRL, prin cererea de chemare în judecată a pârâtei SC P. SA Constanţa, a solicitat fără echivoc următoarele:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000.000 lei reprezentând penalităţi;
- constatarea că după data de 1 august 1996 pârâta a pierdut dreptul de proprietate asupra navelor Petroşani, Bumbeşti, Rovinari, Maramureş şi Târgu – Bujor.
- constatarea nulităţii contractelor încheiate cu reclamanta pentru navele Petroşani, Rovinari, Maramureş, Târgu - Bujor şi Bumbeşti;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Este adevărat că între aceleaşi părţi, a mai existat anterior, un litigiu soluţionat de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ce a făcut obiectul dosarului nr. 6/MF/2005 şi în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 28/ MF din 30 iunie 2005. Cu această ocazie, instanţa de apel a reţinut că, pe fondul pricinii a fost investită cu soluţionarea următoarelor capete de cerere;
- să se constate că începând cu data de 1 august 1996 pârâta a pierdut dreptul de proprietate asupra navelor Petroşani, Bumbeşti, Rovinari, Maramureş şi Târgu Bujor prin vânzare;
- să se constate că pârâta nu a avut de la data menţionată şi nu are nici în prezent calitate de reprezentant sau mandatar al noilor proprietari, cu privire la operarea navelor sau alte acte de dispoziţie ori de administrare;
- să se constate nulitatea contractului de închiriere pentru navele Petroşani, Rovinari, Maramureş şi Târgu - Bujor;
- să se constate că fără drept şi cu rea credinţă a dispus retragerea necondiţionată a navelor din operare SC V.S. SRL societatea rămânând fără obiect de activitate.
Prin Decizia civilă nr. 28/ MF din 30 iunie 2005, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea reclamantei SC V.S. SRL prin lichidator judiciar SC C.S. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 261/ MF din 24 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. 91/MF/2004, în sensul că începând cu data de 1 august 1996 pârâta a pierdut dreptul de proprietate asupra navelor Petroşani, Bumbeşti, Rovinari, Maramureş şi Târgu - Bujor, fiind respinse celelalte capete de cerere ca nefondate.
Din verificarea întregii documentaţii existente rezultă fără echivoc că primul capăt din cererea reclamantei, cu care a fost investită instanţa de fond, şi anume obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de pretenţii, nu se regăseşte în cauza judecată anterior, astfel că nu este aplicabilă autoritatea de lucru judecat.
De asemenea, prin compararea capătului trei din prezenta cerere prin care s-a solicitat constatarea nulităţii contractelor încheiate pentru navele Petroşani, Rovinari, Maramureş, Târgu - Bujor şi Bumbeşti, cu solicitarea aceleiaşi reclamante din litigiul soluţionat anterior referitor la capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de închiriere pentru navele Petroşani, Rovinari, Maramureş şi Târgu - Bujor, apare cât se poate de evident că referitor la nava Bumbeşti nu a existat sesizarea cu acest aspect.
Greşit a reţinut instanţa de apel că a existat o triplă identitate de părţi, obiect şi de cauză, operând excepţia autorităţii de lucru judecat, în realitate capătul de cerere privind plata sumei de 10.000.000 lei vechi cu titlu de pretenţii şi capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere pentru nava Bumbeşti făcând obiectul numai al prezentei cereri de chemare în judecată.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC V.S. SRL Constanţa prin lichidator S.J.C. împotriva deciziei atacate, iar în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., va casa în parte Decizia civilă nr. 5/ MF din30 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, precum şi sentinţa civilă nr. 44/ MF din 6 aprilie 2005 a Tribunalului Constanţa, secţia maritimă şi fluvială, în sensul că va trimite cauza la instanţa de fond, spre rejudecarea capătului de cerere privind plata sumei de 10.000.000 lei vechi pretenţii şi constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere privind nava Bumbeşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC V.S. SRL CONSTANŢA, prin lichidator S.J.C., împotriva deciziei nr. 5/ MF din 30 ianuarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte Decizia atacată şi sentinţa nr. 44/ MF din 6 aprilie 2005 a Tribunalului Constanţa şi trimite cauza spre rejudecarea capătului de cerere privind plata sumei de 10 milioane lei vechi pretenţii şi constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere, privind nava Bumbeşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3504/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3217/2006. Comercial → |
|---|
