ICCJ. Decizia nr. 3617/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3617/2006
Dosar nr. 5184/2/2005
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 13911 la data de 21 iulie 2003, reclamanta B.R. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SRL, instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare de acţiuni încheiat între pârâtă şi A.P.A.P.S., în procesul de privatizare.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii reclamanta a arătat că este unica moştenitoare a foştilor proprietari ai imobilului în litigiu, calitate confirmată prin sentinţa Judecătoriei Buftea nr. 90 din 16 ianuarie 2001, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Reclamanta a arătat în continuare că, potrivit Legii nr. 10/2001, persoana îndreptăţită poate solicita măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent pentru imobilele preluate abuziv, categorie în care este inclus şi imobilul proprietatea reclamantei ce a fost preluat fără titlu în baza H.C.M. nr. 308/1953.
La termenul de judecată de la 8 aprilie 2004 reclamanta a cerut introducerea în cauză şi a A.P.A.P.S., în calitate de pârâtă şi a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 163 din 28 aprilie 1995 încheiat între F.P.S. (A.V.A.S.) şi R.P. şi nr. 268 din 15 iunie 1993 încheiat între F.P.P. IV MUNTENIA şi R.P.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 13226 din 2 decembrie 2004, a respins excepţia insuficientei timbrări a recursului, ca neîntemeiată, a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, respingând acţiunea astfel cum a fost precizată, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, că reclamanta nu justifică interesul său şi nici legitimarea procesuală activă pentru a solicita constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni sus-evocate, prin acestea nefiind transmis dreptul de proprietate asupra terenului revendicat de reclamantă, privatizarea efectuându-se prin transferul de proprietate a acţiunilor ce au aparţinut F.P.S., respectiv F.P.P., nu asupra bunurilor imobile din patrimoniul societăţii comerciale privatizate.
Împotriva sentinţei primei instanţe au formulat apeluri reclamanta B.R. şi pârâta SC R.C. Voluntari.
Reclamanta a arătat în motivele de apel că motivul de nulitate este frauda la lege şi că are interes personal, actual şi legitim întrucât prin privatizarea societăţii pârâte devin incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 ce permit numai acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Pârâta SC R.C. SA în susţinerea apelului propriu, a arătat că prima instanţă a omis a se pronunţa pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, aceasta fiind o excepţie dirimantă şi cu prioritate faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 700 din 27 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta B.R. şi de pârâta SC R.C. SA.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
- Referitor la apelul formulat de reclamantă, a considerat că transferul acţiunilor are ca efect doar schimbarea titularului acestora, neavând un impact asupra imobilului în legătură cu care reclamanta pretinde un drept al său de proprietate, pe de o parte şi, pe de altă parte, a constatat inexistenţa interesului reclamantei ca o condiţie a legitimării sale procesuale active.
- Privitor la apelul declarat de pârâta SC R.C. SA, a apreciat că atât excepţia lipsei calităţii procesuale active cât şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune sunt excepţii dirimante, ambele făcând de prisos, în caz de admitere, cercetarea fondului şi mai mult, numai după verificarea cadrului procesual se poate examina excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Împotriva deciziei pronunţată în apel au declarat recursuri atât reclamanta B.R. cât şi pârâta SC R.C. SA.
Recurenta-reclamantă a invocat, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, în motivarea acesteia că acţiunea poate fi promovată de orice persoană care justifică un interes, că, prin privatizarea societăţii deţinătoare, în mod implicit se schimbă modul de soluţionare a notificării formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că, în locul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2) din evocata lege ce prevăd posibilitatea restituirii în natură a imobilului preluat abuziv sunt incidente dispoziţiilor art. 27 din aceeaşi lege, care permit numai acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Recurenta-pârâtă sc R.C. sa a invocat, ca temei de drept al cererii proprii, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, în motivarea acesteia că, în mod greşit, instanţa de apel nu a constatat că dreptul la acţiune al reclamantei era prescris, această excepţie având, în opinia pârâtei, prioritate în raport cu excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a apreciat că această din urmă excepţie putea fi analizată ulterior constatării depunerii în termenul legal a acţiunii.
Recursurile formulate atât de reclamantă cât şi de pârâta SC R.C. SA sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
- Privitor la recursul declarat de reclamanta B.R. se constată că în acţiunile în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic, reclamantul se legitimează procesual activ sub condiţia dovedirii interesului în anularea actului, reclamanta neprobând folosul practic urmărit prin anularea contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni, cu atât mai mult cu cât nu există pentru aceasta nici un prejudiciu, reclamanta neavând nici calitatea de acţionar la societatea pârâtă, neparticipând nici la procesul de privatizare a acesteia.
În continuare, instanţa de apel bine a reţinut că transferul acţiunilor are drept efect numai schimbarea titularului acestora, neavând vreun impact asupra imobilului în legătură cu care reclamanta pretinde a avea dreptul de proprietate.
Cele două contracte asupra cărora reclamanta a invocat aplicarea sancţiunii nulităţii absolute nu au avut ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului revendicat de reclamantă, procesul de privatizare efectuându-se prin transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor aparţinând F.P.S., respectiv F.P.P. şi nu asupra bunurilor imobile ce formează patrimoniul societăţii privatizate.
- Referitor la recursul declarat de pârâta SC R.C. SA se constată că în mod just instanţa de apel a considerat a fi prioritară excepţia lipsei calităţii procesuale active, judecătorul având obligaţia de a verifica regularitatea cererii de chemare în judecată atât din punct de vedere formal cât şi din punct de vedere al satisfacerii timbrajului şi a regularităţii cadrului procesual. Însuşi art. 109 alin. (1) C. proc. civ., statuează că oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente, aşa încât, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că numai după verificarea cerinţelor privind legitimarea procesuală activă şi pasivă a cauzei şi interesului acţiunii se pune problema examinării prescripţiei dreptului material la acţiune.
În consecinţă, criticile formulate în recurs soluţiei pronunţată în apel atât de reclamantă cât şi de pârâta SC R.C. SA nu pot fi primite, Decizia atacată având suport legal şi fiind dată cu aplicarea corectă a legii şi în deplină concordanţă cu motivele pe care se sprijină.
Aşadar, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarat de reclamanta B.R. şi de pârâta SC R.C. SA Voluntari împotriva deciziei nr. 700 din 27 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3625/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3580/2006. Comercial → |
|---|
