ICCJ. Decizia nr. 3625/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3625/2006
Dosar nou nr. 5061/1/2005
(dosar vechi nr. 1162/2005)
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 aprilie 2004, reclamanta SC C. SA Galaţi cheamă în judecată pe pârâtul B.S. solicitând instanţei obligarea pârâtului la a pune la dispoziţia reprezentantului legal al Consiliului de Administraţie al reclamantei P.I., sediul acesteia împreună cu toate bunurile imobile, arhiva, documentele contabile şi ştampila societăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1008 din 2 iulie 2004, Tribunalul Galaţi, secţia comercială, respinge, ca nefondată, cererea de suspendare a judecării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., formulată de pârât, respinge excepţiile privind lipsa calităţii de reprezentant a numitului P.I. şi a calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocate de acesta din urmă, ca nefondate, admite acţiunea reclamantei şi obligă pârâtul să predea reclamantei bunurile imobile, arhiva, documentele contabile şi ştampila societăţii.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că nu-şi produce efecte hotărârea A.G.A. a societăţii reclamante din 7 octombrie 2003 de care se prevalează pârâtul întrucât înregistrarea acesteia la O.R.C. a fost suspendată, iar prin Decizia civilă nr. 250/R/2004, Curtea de Apel Galaţi a respins recursul, ca nefondat, şi că îşi produce efecte hotărârea A.G.A. din 6 iulie 2003 prin care este revocat fostul preşedinte, pârâtul, şi ales ca administrator şi Preşedinte al Consiliului de Administraţie acţionarul P.I., menţiunile relative la modificarea în acest sens a actului constitutiv al societăţii reclamante fiind operate la O.R.C. Galaţi, precum şi că prin rezoluţia nr. 2153/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva numitului P.I., iar pârâtul a refuzat să predea reclamantei sediul societăţii şi bunurile imobile, arhiva, documentele contabile şi ştampila societăţii punând astfel reclamanta în imposibilitatea elaborării bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul următor şi a achitării obligaţiilor fiscale.
Prin Decizia civilă nr. 200/ A din 6 decembrie 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, reţinând că suspendarea judecării cauzei pentru motivul prevăzut de art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., este o facultate a instanţei şi nu o obligaţie chiar dacă s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui P.I. în favoarea căruia operează prezumţia de nevinovăţie până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, că pârâtul are calitate procesuală pasivă întrucât deşi a fost revocat din funcţie, hotărârea A.G.A. nr. 3 din 6 iulie 2003 fiind desfiinţată prin Decizia civilă nr. 1306 din 22 decembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, menţiunea fiind operată la O.R.C., acesta a continuat să se comporte ca un adevărat administrator, dispunând de documentele societăţii şi de bunurile acesteia, fapt necontestat de pârât şi de natură a împiedica întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli de către persoana legal împuternicită.
Împotriva deciziei menţionate pârâtul declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul respingerii acţiunii ca fiind nefondată şi, pe cale de consecinţă dispunerea întoarcerii executării conform art. 404 şi următoarele C. proc. civ.
În susţinerea recursului său, recurentul critică instanţa de apel pentru neexercitarea rolului activ al judecătorului întrucât nu a stabilit corect şi fără echivoc obiectul acţiunii limitându-se a presupune că reprezentantul societăţii reclamante şi pârâtul în calitate de acţionari ai societăţii cunoşteau patrimoniul social şi deci pârâtul recurent ştia la ce se referă reclamanta când a cerut predarea bunurilor imobile şi mobile ale societăţii, bunuri neidentificate de instanţa de fond şi de apel. Arată recurentul că nici calitatea lui P.I. de asociat cu recurentul în societatea reclamantă nu a fost corect stabilită de instanţă, acesta neavând calitate de acţionar cum greşit reţine instanţa de apel.
Recurentul critică instanţa de apel care nu a admis cererea de suspendare a judecării cauzei în baza dispoziţiilor art. 244 al.2 pct. 2 C. proc. civ., luând în considerare o rezoluţie din 2003 desfiinţată şi nu s-a pronunţat asupra cererii de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea dosarului nr. 215/2004, dezlegarea pricinii atârnând în tot de existenţa dreptului ce făcea obiectul menţionatului dosar.
Mai critică recurentul instanţa de apel şi pentru soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului care de la data de 7 octombrie 2003, prin hotărârea A.G.A. pierde calitatea de administrator, fiind doar acţionar al societăţii pârâte, astfel că nu putea deţine documentele societăţii sau bunurile sale mobile şi imobile cum greşit a apreciat instanţa.
Recurentul critică Decizia atacată şi pentru lipsa unei motivări corecte şi întemeiate a soluţiei, instanţa ignorând că elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli ca atribuţie a societăţii fusese îndeplinită, imposibilitatea executării acestei obligaţii invocată de reclamantă neputând astfel constitui singurul temei de admitere a acţiunii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta, prin administrator P.I., solicită respingerea recursului, subliniind că recurentul pârât nu a avut şi nu are altă calitate decât aceea de acţionar al societăţii reclamante, calitate pe care o are şi administratorul intimatei reclamante.
Recursul este fondat.
Recurentul îşi întemeiază recursul pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., dar din susţinerile sale rezultă că reproşează instanţei nemotivarea soluţiei, astfel că, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se va examina recursul şi sub aspectul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dar nu se va avea în vedere motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. invocat, întrucât dispoziţia menţionată fiind abrogată prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000 aprobată prin Legea nr. 219/2005.
Din examinarea motivelor invocate de recurent ca şi din actele dosarului se reţine că într-adevăr acţiunea a fost promovată în numele SC C. SA de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant, respectiv de P.I., întrucât prin sentinţa civilă nr. 2775 din 29 octombrie 2003, Tribunalul Galaţi a constatat nulitatea hotărârii nr. 3 a A.G.A. din 6 iulie 2003 prin care P.I. fusese desemnat administrator al societăţii reclamante intimate, soluţie definitivă prin Decizia nr. 58/ A din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
Lipsa calităţii de reprezentant al societăţii reclamante intimate a lui P.I. este reţinută irevocabil atât prin Decizia nr. 1057 din 15 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cât şi prin Decizia nr. 1064 din 15 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Se reţine, de asemenea, că prin hotărârea A.G.A. a reclamantei intimate din 7 octombrie 2003 s-a desemnat un nou consiliu de administraţie al reclamantei compus din B.V., preşedinte, B.C. şi T.I.M. administratori, cererea de anulare a menţionatei hotărâri fiind respinsă prin sentinţa nr. 1350 din 29 octombrie 2004 a Tribunalului Galaţi, soluţie rămasă definitivă prin Decizia 69 din 24 mai 2005 a Curţii de Apel Galaţi şi irevocabilă prin Decizia nr. 1064 din 15 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Lipsa calităţii lui P.I. de administrator al societăţii reclamante şi de acţionar ai acesteia, precum şi lipsa calităţii recurentului de administrator al aceleiaşi societăţi, acesta fiind numai acţionar al societăţii, reiese şi din certificatele constatatoare eliberate de O.R.C. Galaţi cu nr. 13017 din 11 octombrie 2004, anterior pronunţării deciziei recurate, ultimul cu nr. 31538 din 13 noiembrie 2006.
Astfel fiind, se constată că instanţa de apel nu a examinat cu atenţie excepţiile invocate de recurentul reclamant, apelant, referitoare la lipsa calităţii procesuale active a lui P.I. ca reprezentant legal al reclamantei, calitate pe care nu o avea la data promovării acţiunii şi pe care nu o are nici în prezent. Se constată, de asemenea, că instanţa de apel nu a examinat, ca şi instanţa de fond de altfel, şi nu s-a pronunţat cu privire la cererea pârâtului apelant, recurentul de faţă, asupra cererii de suspendare a judecării pricinii întemeiată pe motivul prevăzut de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apelantul solicitând suspendarea judecăţii până la soluţionarea cauzei ce forma obiectul dosarului nr. 215/2004 pe rolul Tribunalului Galaţi în care s-a pronunţat sentinţa nr. 1350 din 29 octombrie 2004, anterior deci pronunţării deciziei recurate, prin care s-a respins acţiunea promovată de reclamantă prin P.I. privind anularea hotărârii A.G.A. din 7 octombrie 2003 prin care fusese ales un nou consiliu de administraţie din care P.I. nu făcea parte, soluţie irevocabilă prin Decizia nr. 1064 din 15 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Se mai constată că recurentul a avut în momentul introducerii acţiunii şi în prezent numai calitatea de acţionar al societăţii reclamante, aşa cum de altfel a şi susţinut constant, instanţa de apel reţinând nemotivat că acesta a continuat să se comporte ca un adevărat administrator.
Nemotivat a stabilit instanţa de apel imposibilitatea reclamantei de a elabora bugetul de venituri şi cheltuieli prin persoane abilitate să reprezinte în mod legal societatea în condiţiile în care a reţinut totuşi că au fost depuse documentele atestând elaborarea respectivului buget.
Astfel fiind, se constată că Decizia apelată nu cuprinde motivele pe care se sprijină precum şi că este lipsită de temei legal, instanţa neindicând dispoziţiile legale în temeiul cărora a reţinut că P.I. ar avea calitatea de reprezentant legal al reclamantei, deşi a reţinut că hotărârea A.G.A. nr. 3 din 6 iulie 2003 fusese desfiinţată prin Decizia civilă nr. 1306 din 22 decembrie 2003, situaţie faţă de care, fiind întrunite motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., cu aplicarea art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul recurentului pârât urmează a fi admis, iar Decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că apelul aceleiaşi părţi va fi admis şi, pe cale de consecinţă, sentinţa pronunţată de instanţa de fond urmează a fi schimbată în tot în sensul că acţiunea reclamantei va fi respinsă ca fiind promovată de o persoană fără calitate de reprezentant legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul B.S. împotriva deciziei nr. 200/ A din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleeaşi părţi.
Schimbă în tot sentinţa civilă nr. 1008 din 2 iulie 2004 a Tribunalului Galaţi în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC C. SA Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3626/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3617/2006. Comercial → |
|---|
