ICCJ. Decizia nr. 3626/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3626/2006
Dosar nou nr. 12055/1/2005
(dosar vechi nr. 2918/2005)
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bistriţa Năsăud, prin sentinţa civilă nr. 1166 din 21 septembrie 2004, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC G.P. SRL Bistriţa. A obligat pârâta SC E.T.N. SA Cluj Napoca (succesoare a SC E. SA Bucureşti) la plata sumei de 277.636.338 lei contravaloare lucrări de construcţii executate şi neplătite şi la 714.720.483 lei penalităţi de întârziere, cu 50.000.000 lei cheltuieli de judecată parţiale.
A respins capătul de cerere referitor la plata daunelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că între părţi au existat mai multe contracte pentru executarea lucrărilor de construcţii montaj, că reclamanta a înregistrat mai multe acţiuni separate ce fac obiectul dosarelor nr. 4779, 4780, 4781 şi 4782/2001, conexate toate la prezentul litigiu, înregistrat sub nr. 4701/2001.
Urmare a precizării acţiunii, instanţa de fond a apreciat că pretenţiile ce fac obiectul litigiului sunt doar cele din dosarul nr. 4781/2001, avându-se în vedere că reclamanta a renunţat la celelalte pretenţii cu ocazia efectuării expertizei în cauză.
S-a reţinut că, prin contractul nr. 20/1998, reclamanta s-a obligat să execute lucrări de construcţii montaj pentru obiectivul RK.LEA 0,4 KV Gersa II, conform proiectelor de execuţie, caietelor de sarcini, valoarea lucrărilor fiind de 539.142.000 lei preţ licitat cu TVA, actualizarea sumei făcându-se conform Normelor metodologice nr. 784/34/N/1998, iar pârâta s-a obligat să deconteze situaţiile de plată pentru lucrările realizate, întocmite conform cap.6 din O.M.M. M.L.P.A.T. nr. 1743/69/N/1996, în termen de 30 de zile de la recepţia efectivă a acestora.
Prin clauza penală inclusă în contract părţile s-au obligat reciproc la penalităţi de întârziere de 0,4 % pe zi din valoarea lucrărilor neexecutate sau pentru sumele nedecontate la termen.
Instanţa a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 319.788.237 lei, reprezentând beneficiu nerealizat considerând că penalităţile acordate acoperă paguba suferită de reclamantă prin efectuarea plăţii cu întârziere.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 152 din 28 aprilie 2005, a admis în parte apelurile declarate de reclamanta SC G.P. SRL Bistriţa şi de pârâta SC E.T.N. SA Cluj împotriva hotărârii instanţei de fond pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acţiunea precizată a reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 537.371.584 lei contravaloare lucrări şi la 79.597.819 lei penalităţi de întârziere. A compensat cheltuielile de judecată ale părţilor în apel.
Instanţa de apel a reţinut că potrivit dispoziţiilor contractuale, pârâta avea obligaţia să pună la dispoziţia reclamantei terenul liber de orice sarcini în vederea executării lucrării, aspect dovedit de notificările reclamantei, astfel că datorează contravaloarea acestora şi că penalităţile de întârziere calculate conform clauzei penale sunt întemeiate numai în dosarul nr. 4781/2001, în raport de renunţarea reclamantei la efectuarea expertizei în celelalte dosare conexe, că penalităţile acordate acoperă beneficiul nerealizat, iar cheltuielile de judecată au fost calculate raportat la proporţia în care a fost admisă cererea reclamantei.
Împotriva menţionatei decizii, au declarat recurs ambele părţi.
Cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 prin recurs, şi a pct. 7 şi 9 prin notele de şedinţă de la 5 iunie 2006 şi concluziile scrise depuse la dosar, recurenta reclamantă SC G.P.C. SRL Bistriţa a cerut admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul obligării pârâtei şi la plata celorlalte sume menţionate în apel, respectiv de 80.859.708 lei şi 68.899.358 lei reprezentând actualizarea preţului lucrărilor la data execuţiei în dosarele nr. 4779 şi 4780/2001 conform art. 10.3 din Normele metodologice nr. 783/1998, de 319.788.237 lei profit nerealizat urmarea executării cu întârziere a lucrărilor din culpa pârâtei, de 714.720.483 lei (cât a stabilit sentinţa) penalităţi de întârziere conform clauzei penale, cu majorarea cheltuielilor de judecată la fond de la 50.000.000 lei la 92.628.872 lei, cu 12.536.432 lei cheltuieli de judecată în apel, la care să de adauge cheltuielile din recurs.
Recurenta reclamantă în motivarea recursului său, în care reia susţinerile din apel, a criticat concluziile expertizei administrate în faţa instanţei de fond, în sensul că s-a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză şi o interpretare şi aplicare greşită a prevederilor contractului în raporturile dintre părţi, ceea ce a condus la pronunţarea unei hotărâri netemeinice şi nemotivate în drept.
A precizat că s-au interpretat greşit actele deduse judecăţii, în speţă dispoziţiile art. 33 lit. b) din contract în raport de cele două situaţii menţionate la art. 7 şi 8 de părţi, în sensul că sumele enunţate nu reprezintă lucrări executate şi neplătite, ci actualizări în raport de art. 10.3 din Normele metodologice nr. 783/1998, respectiv penalităţi şi profit nerealizat, urmare a executării cu întârziere a lucrărilor din culpa pârâtei, că prin precizarea de acţiune a renunţat la contravaloarea lucrărilor suplimentare din dosarele conexate şi nu la penalităţi cum greşit a reţinut instanţa.
Recurenta pârâtă SC E.T. SA Cluj Napoca prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei din apel în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantei, atât în ceea ce priveşte suma de 537.371.584 lei contravaloare lucrări, cât şi a penalităţilor de 79.597.819 lei.
În criticile formulate recurenta pârâtă a susţinut în esenţă următoarele: că suma acordată cu titlu de contravaloare lucrări executate de reclamantă reprezintă lucrări suplimentare necuprinse în devizele contractate, pentru care se impunea respectarea procedurii prevăzute de art. 10.2 alin. (6) şi (7) din Normele Metodologice nr. 784/1998 în sensul că erau obligatorii notele de comandă suplimentare emise de societatea sa şi cu întocmirea unor situaţii de plată separate pentru acestea, astfel că societatea sa nu poate fi obligată la plata acesteia; cu privire la obligarea la plata penalităţilor, hotărârea e neîntemeiată în condiţiile în care culpa sa contractuală nu a fost dovedită.
Prin întâmpinările depuse la dosar recurenta reclamantă a solicitat, în esenţă, respingerea recursului pârâtei ca nefondat, iar recurenta pârâtă a cerut respingerea recursului reclamantei.
Intimata pârâtă SC E. SA Bucureşti la 18 noiembrie 2005 a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii sale, iar pe fond a cerut respingerea recursului reclamantei ca netemeinic şi nelegal.
Cu privire la excepţia invocată, Curtea reţine că aceasta nu poate fi luată în consideraţie în raport de HG nr. 1342/2001, constatând că SC E.T.N. SA Cluj Napoca este succesoarea în drepturi şi obligaţii a SC E. SA Bucureşti.
Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Între motivele de recurs, recurenta pârâtă invocă şi argumentează în principal, motivul prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., abrogat, şi implicit, motivul prevăzut de fostul pct. 11 din acelaşi articol de lege, tot abrogat, astfel că toate criticile formulate de recurenta reclamantă în motivele de recurs referitoare la aprecierea eronată de către instanţa de apel a probelor administrate în cauză şi îndeosebi a raportului de expertiză urmează a nu fi examinate, acestea vizând temeinicia şi nu nelegalitatea deciziei atacate, singura ce poate fi cercetată în cadrul recursului, potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., care prevăd că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.
Nu poate fi primită nici critica vizând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv necuprinderea motivelor de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia din apel.
Analizând această critică, Curtea o apreciază, ca nefondată, deoarece din considerentele deciziei din apel rezultă cu prisosinţă că instanţa de apel şi-a argumentat soluţia atât pe probele dosarului cât şi pe dispoziţiile legale incidente, stabilind regimul juridic aplicabil în cauză şi obligaţiile părţilor în raport de clauzele contractului.
Critica recurentei întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., urmează a fi respinsă întrucât nu se poate reţine că instanţa de apel ar fi interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, sau ar fi schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acesteia, având în vedere că recurenta confundă conceptul de act dedus judecăţii cu expertiza administrată în cauză şi ale cărei concluzii recurenta le critică şi constatând că instanţa de apel a examinat corect toate motivele de apel invocate de reclamantă, plecând de la cererea introductivă, situaţia de fapt şi clauzele contractului ce au stat la baza raporturilor dintre părţi.
Recurenta reclamantă critică Decizia recurată şi pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru lipsă de temei legal, încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fără să indice dispoziţiile legale încălcate.
Susţinerea acesteia în sensul că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 33 lit. b) în raport de cele două situaţii cuprinse în art. 7 şi 8 din acelaşi contract, nu poate fi reţinută, faţă de precizarea acţiunii şi renunţarea reclamantei la efectuarea expertizei cu privire la penalităţile din dosarele conexe.
Aşa fiind, criticile de netemeinicie referitoare la Decizia recurată neputând face obiectul recursului, iar criticile de nelegalitate formulate nefiind fondate, recursul reclamantei împotriva deciziei din apel, urmează a fi respins, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 din acelaşi cod.
Recursul pârâtei este nul.
În criticile formulate, recurenta pârâtă face prezentarea situaţiei de fapt, reţinută şi de instanţele de judecată, şi dă anumite interpretări dispoziţiilor contractuale.
Deşi recurenta pârâtă formulează critici, se constată că aceasta nu invocă dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., iar dezvoltările făcute nici nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de recurs prevăzute în art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate.
Conform dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
În considerarea celor ce preced, cum în cauză nu există nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, instanţa conform art. 306 C. proc. civ., urmează să se constate nul recursul pârâtei.
Cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul reclamantei, iar conform art. 306 din acelaşi cod, să se constate nul recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul reclamantei SC G.P.C. SRL Bistriţa declarat împotriva deciziei nr. 152 din 28 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ ca nefondat.
Constată nul recursul declarat de pârâta SC E.T.N. SA Cluj Napoca împotriva aceleeaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3628/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3625/2006. Comercial → |
|---|
