ICCJ. Decizia nr. 3658/2006. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3658/2006
Dosar nou nr. 35045/3/2005
Şedinţa publică din17 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 221 din 24 ianuarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul P.C.M. în contradictoriu cu pârâta SC N. SA şi a constatat nulitatea hotărârilor nr. 7 şi 8 ale A.G.E.A. SC N. SA din 18 august 2005, respingând, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind desfiinţarea actelor subsecvente.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut referitor la hotărârea nr. 7 a A.G.E.A. din 16 august 2005 că acţionarii au aprobat (cu votul împotrivă al reclamantului) asocierea cu producătorul italian şi că aspectul confidenţialităţii poate fi invocat numai în ceea ce priveşte raporturile cu alte societăţi comerciale dar nu şi în privinţa asociaţilor propriei societăţi.
Cu privire la hotărârea 8 din aceiaşi A.G.E.A. instanţa de fond a reţinut că aceasta se referă la aprobarea solicitării şi contractării finanţării unui proiect pentru depoluarea platformei SC N. SA şi discutarea acesteia nu a fost cuprinsă în convocator, contrar dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 modificată.
Totodată s-a reţinut că A.G.E.A. nu a fost legal constituită şi nu a deliberat valabil raportat la dispoziţiile art. 125 alin. (5) şi art. 115 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC N. SA, pe rolul Curţii de apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, fiind înregistrat dosarul nr. 35045/3/2005.
Prin Decizia comercială nr. 280 din 22 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul.
În fundamentarea soluţiei s-a reţinut că instanţa de fond şi-a argumentat soluţia pe baza faptelor, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente în speţă şi că apelanta pârâtă a încălcat deliberat, dispoziţiile art. 224 din Legea nr. 297/2004.
Cât priveşte faptul că apelanta nu a cuprins în convocatorul A.G.E.A. toate problemele ce figurau pe ordinea de zi, s-a constatat că în mod temeinic instanţa de fond a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 şi că s-au interpretat corect dispoziţiile art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 în condiţiile în care votul SC M. SA, acţionar majoritar deţinător a 50,8 % din capitalul social al SC N. SA, a fost exercitat de către un funcţionar al SC N. SA.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC N. SA invocând în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nelegalitatea soluţiei.
În motivarea recursului pârâta a susţinut în esenţă că atât dispoziţiile art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora acţionarii nu vor putea fi reprezentaţi în adunările generale decât prin alţi acţionari, în baza unei procuri speciale, cât şi dispoziţiile art. 243 din Legea nr. 297/2004 au întâietate faţă de art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, interpretându-se greşit legea.
Recurenta a arătat că d-na D. nu este administrator al societăţii şi că mandatul său de reprezentare, i-a fost încredinţat de SC M. SA exclusiv în virtutea calităţii de acţionar.
În ceea ce priveşte caracterul de confidenţialitate al asocierii cu firma italiană recurenta a arătat că reclamantul, intimat reprezintă interese străine de cele ale acţionarilor SC N. SA şi ale acestei societăţi urmărind paralizarea oricărei activităţi economice şi financiare.
Intimatul a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta SC N. SA este nefondat şi se va respinge pentru următoarele considerente.
Art. 125 din Legea nr. 31/1990 reglementează instituţia reprezentării acţionarilor în adunările generale precum şi limitele acestei reprezentări.
În speţă hotărârile adoptate de A.G.E.A. au fost luate cu votul decisiv al acţionarului majoritar SC M. SA, exercitat de către un funcţionar al SC N. SA, respectiv de d-na D.C., iar fără votul acestuia nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
Mandatul dat de către acţionarul SC M. SA numita C.D. a avut în vedere calitatea acesteia de acţionar al SC N. SA şi corespunde cerinţelor art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, însă votul exprimat de aceasta în reprezentarea interesului acţionarului majoritar, în condiţiile mai sus arătate, a fost dat cu încălcarea prevederilor art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.
Legiuitorul prin interdicţia prevăzută de articolul 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, nu sancţionează decât exprimarea nelegală a votului, prin funcţionari şi administratori, care contribuie la obţinerea majorităţii cerute pentru adoptarea hotărârii.
Sancţiunea expresă prevăzută de lege în acest caz constă în nulitatea hotărârii dacă fără votul celor reprezentaţi de administratori sau funcţionari nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.
Aşa fiind, instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile legale când a reţinut că în speţă, ne aflăm în situaţia reglementată de dispoziţiile art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, fiind incidente aceste dispoziţii ce atrag nulitatea hotărârii adoptate.
În mod legal şi temeinic s-a apreciat că pârâta a încălcat deliberat, dispoziţiile art. 224 din Legea nr. 297/2004 care instituie egalitatea de tratament între acţionarii care deţin acţiuni de aceeaşi clasă în condiţiile în care nu au fost informaţi toţi acţionarii cu privire la identitatea societăţii italiene cu care urma să se realizeze asocierea din motive de confidenţialitate.
Confidenţialitatea, după cum au apreciat temeinic instanţele, nu priveşte pe acţionarii aceleiaşi societăţi, ci confidenţialitatea trebuie să existe faţă de terţele persoane ce ar putea reprezenta o concurenţă pentru aceasta.
Critica pârâtei în sensul că reclamantul reprezintă interese străine de cele ale societăţii, urmărind paralizarea oricărei activităţi economice şi financiare nu poate fi primită, nefiind susţinută de probe.
Prin urmare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC N. SA Pantelimon împotriva deciziei nr. 280 din 22 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3660/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3644/2006. Comercial → |
|---|
