ICCJ. Decizia nr. 3644/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3644/2006
Dosar nr. 2320/33/2006
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 aprilie 2005 la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj, reclamanta SC S.L. SA Cluj cheamă în judecată pe pârâta SC K.I. SRL Cluj solicitând instanţei arbitrale să oblige pe pârâtă la plata sumei de 34.005,74 dolari S.U.A., în echivalent în lei la cursul B.N.R. valabil la data plăţii, cu titlu de contravaloare marfă, cu cheltuieli de arbitrare.
Pârâta formulează pe lângă întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a pârâtei SC L. din Israel, o cerere reconvenţională prin care solicită întâi admiterea în parte a acţiunii pentru suma de 15.074 dolari S.U.A., constatarea simulaţiei la contractul de comision nr. 17/2004 prin deghizare parţială în ce priveşte lista de preţuri pentru bunurile livrate şi modalitatea de plată a comisionului, iar,mai apoi, în principal, anularea scriptului numit „minută" pentru vicierea consimţământului prin eroare dirimantă asupra naturii actului juridic cu efectul restituirii comisionului de 2 % din valoarea produselor livrate, constatarea nulităţii clauzei „star del credere" din contractul de comision şi din actul adiţional şi, în subsidiar constatarea că a respectat obligaţia asumată prin menţionata clauză privind garantarea plăţii produselor livrate până la concurenţa sumei de 25.000 dolari S.U.A., plătind în plus 2.204,24 dolari S.U.A., sumă a cărei restituire o cere; solicită totodată cuantificarea provizionului cuvenit în temeiul clauzei „star del credere", potrivit art. 412 C. com.
Prin hotărârea arbitrală nr. 7 din 24 februarie 2006, Tribunalul arbitral admite în parte cererea de arbitrare formulată de reclamantă şi obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 28.334,24 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare marfă, cu 3.907,31 RON cheltuieli de judecată, admite în parte cererea reconvenţională şi constată nulitatea „Minutei" înregistrate sub nr. 2327 din 29 septembrie 2004 la reclamanta pârâtă reconvenţională, obligă pârâta reconvenţională să plătească reclamantei reconvenţionale 1.235,48 dolari S.U.A. reprezentând contravaloare comision încasat nedatorat, cu 477,72 RON cheltuieli parţiale de judecată, dispunând compensarea sumelor datorate, până la concurenţa sumei celei mai mici, plăţile urmând a se face în monedă naţională la cursul de schimb din data plăţii.
La 16 martie 2006, reclamanta, pârâtă reconvenţională, solicită, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. (1) din Regulile de procedură arbitrală, completarea hotărârii cu pronunţarea soluţiei şi asupra celorlalte capete de cerere formulate de reclamanta reconvenţională.
Prin încheierea nr. 16 din 10 aprilie 2006, Tribunalul arbitral admite cererea şi completează dispozitivul hotărârii nr. 7 din 24 februarie 2006 cu omisiunile datorate erorii sale, în sensul că, în plus, respinge cererea privind constatarea nulităţii clauzei „star del credere" inserată în contractul de comision nr. 10/2004 (scriptul iniţial şi actul adiţional), respinge cererea privind radierea garanţiei suplimentare, ipotecă asupra apartamentului din Cluj Napoca conform contractului nr. 1017 din 23 septembrie 2004, respinge cererea privind obligarea reclamantei pârâtă reconvenţională la plata sumei de 2.204,24 dolari S.U.A., în lei la data plăţii, cu titlu de plată suplimentară nedatorată, respinge cererea privind constatarea îndeplinirii de către pârâta reclamantă reconvenţională a obligaţiei „star del credere" inserată în conţinutul contractului de comision nr. 10/2004 până la concurenţa sumei de 25.000 dolari S.U.A. garantate, respinge cererea privind cuantificarea proviziunii speciale în favoarea pârâtei reclamante reconvenţionale şi în sarcina reclamantei pârâtă reconvenţională precum şi plata acestei proviziuni speciale în favoarea pârâtei reclamantă reconvenţională, respinge cererea privind constatarea simulaţiei contractului de comision nr. 17/2004 prin deghizare parţială în ceea ce priveşte lista de preţuri a bunurilor livrate şi modalitatea de plată a comisionului, respinge cererea privind constatarea plăţii parţiale a sumelor restante.
Împotriva hotărârii arbitrale şi a încheierii de completare a acesteia, SC K.I. SRL formulează acţiune în anulare solicitând, în baza prevederilor art. 364 lit. d), e), f) şi i) C. proc. civ., admiterea acesteia, anularea hotărârii şi pe fond respingerea acţiunii introductive ca nelegală şi netemeinică şi admiterea cererii reconvenţionale şi celorlalte cereri incidente, cu cheltuieli de judecată, precum şi suspendarea executării hotărârii arbitrale până la judecarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 290 din 26 iulie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, respinge acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC K.I. SRL împotriva hotărârii arbitrale şi a încheierii de completare a hotărârii, menţionate mai sus, respinge cererea de suspendare a hotărârii arbitrale menţionate, cu 1.600 RON cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că nu verifică drept fundamentat nici unul dintre motivele de anulare invocate de reclamantă. Astfel, reţine instanţa, nu poate fi susţinută nulitatea procedurii arbitrale câtă vreme art. 7 din contractul de comision nr. 10/2004 conţine clauza compromisorie prin care părţile stabilesc competenţa de soluţionare a litigiilor vizând validitatea, interpretarea, executarea sau desfiinţarea contractului în favoarea arbitrajului organizat de C.A.C. de pe lângă C.C.I. Cluj, în conformitate cu Regulamentul şi Regulile de procedură arbitrală ale acesteia, iar prin încheierea nr. 7 din 19 octombrie 2005, cu acordul şi al reclamantei de faţă, Tribunalul arbitral a regularizat şi numirea supraarbitrului, fiind consemnat şi consimţământul părţilor de prelungire a termenului arbitrajului.
Reţine instanţa şi că procedura de citare cu reclamanta a fost corect îndeplinită, dovada înfăptuirii acesteia prin afişare cu 5 zile înainte de soluţionarea cererii de completare a hotărârii arbitrale aflându-se la dosar, respectându-se dispoziţiile art. 362 C. proc. civ.
Constată instanţa că tribunalul arbitral a admis în parte cererea de arbitrare formulată de SC S.L. SA şi tot în parte cererea reconvenţională formulată de reclamanta de faţă, din considerente şi din dispozitivul hotărârii neputându-se reţine că Tribunalul arbitral s-ar fi pronunţat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, necitarea proprietarei apartamentului ipotecat şi disjungerea cererii de chemare în garanţie neputând fi luate în considerare.
Faţă de alegerea de către părţi a căii arbitrajului comercial şi faţă de caracterul pe care au înţeles să-l dea hotărârii arbitrale instanţa apreciază că cererea de suspendare a executării hotărârii nu poate fi admisă.
Împotriva sentinţei de mai sus reclamanta SC K.I. SRL declară recurs, solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanţa, aplicând prevederile art. 366 raportat la art. 364 şi 3041 C. proc. civ., să admită recursul şi ca urmare să modifice hotărârea instanţei de fond în sensul admiterii acţiunii în anularea hotărârii arbitrale nr. 7/2006 şi a încheierii de completare nr. 16/2006 pronunţate de Tribunalul Arbitral de pe lângă C.C.I. Cluj. Mai solicită recurenta să se dispună suspendarea executării hotărârii arbitrale, cerere pe care ulterior nu o mai susţine.
Recurenta critică sentinţa recurată ca fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legislaţiei în vigoare, instanţa ignorând că Tribunalul Arbitral a încălcat prevederile art. 364 lit. d), e), f) şi i) C. proc. civ., raportate la normele din Regulamentul său de Arbitraj şi reia în susţinerea recursului său motivele şi argumentările invocate prin acţiunea în anulare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentinţa recurată este legală şi temeinică, instanţa examinând cu aplicarea corectă a legii toate motivele acţiunii în anulare şi stabilind, în concluzie, că aceasta nu este întemeiată.
Recursul nu este fondat.
Recurenta a invocat în susţinerea acţiunii în anulare motivele prevăzute de art. 364 lit. d), e), f) şi i) C. proc. civ., fără însă a le argumenta detaliat şi limitându-se la a relua prezentarea situaţiei de fapt în principal.
Astfel, în susţinerea motivelor invocate, în acţiunea în anulare reclamanta recurentă arată că Tribunalul Arbitral a constatat că este neregulat alcătuit şi în mod nelegal a procedat în regim de urgenţă la remedierea neregularităţii, trecând în continuare la judecarea cauzei, că nu a dispus citarea legală a proprietarei apartamentului din C.F. 64564 în condiţiile în care s-a solicitat radierea acelei ipoteci asupra apartamentului său, fie şi pentru opozabilitate, că a depăşit termenul legal maxim prevăzut de normele legale în vigoare, termen care nu poate fi depăşit chiar dacă părţile cad de acord asupra unui astfel de demers, că a disjuns cererea de chemare în garanţie înlăturând astfel rolul şi rostul acestei apărări, că a pronunţat o încheiere de completare a hotărârii fără îndeplinirea legală a procedurii de citare a sa, astfel că încheierea respectivă este nulă absolut, întrucât, ca urmare a citării viciate, a lipsit de la dezbaterea privind completarea hotărârii, iar nulitatea încheierii de completare a hotărârii face ca Tribunalul Arbitral să nu se fi pronunţat asupra tuturor cererilor şi petitelor, găsindu-se în situaţia de minus petita ceea ce conduce la admiterea acţiunii în anulare şi desfiinţarea hotărârii arbitrale.
Deşi motivele enumerate doar nu au fost corect încadrate în ipotezele prevăzute de art. 364 lit. d), e), f) şi i) C. proc. civ., instanţa le-a examinat minuţios, reţinând corect că nu sunt întemeiate.
Astfel, în mod corect a reţinut instanţa că procedura de citare cu reclamanta a fost corect îndeplinită pentru termenul de soluţionare a cererii de completare a hotărârii arbitrale. Prin cererea de recurs, ca şi prin concluziile scrise depuse la instanţa de fond, în mod suplimentar, reclamanta recurentă critică citaţia pentru lipsa semnăturii agentului procedural, reproşând şi faptul că au fost încălcate nu numai prevederile art. 100 C. proc. civ. ci şi ale art. 44 alin. (1) din Regulile de Procedură Arbitrală întrucât comunicarea citaţiei nu s-a făcut prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Din examinarea actelor aflate în dosarul Tribunalului Arbitral se constată că pentru toate termenele de judecată citarea părţilor s-a făcut prin agent procedural, aşa cum permit şi dispoziţiile art. 44 alin. (2) din menţionatele Reguli, fără ca reclamanta să atace modalitatea de citare ca fiind făcută altfel decât prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Examinând dovezile de îndeplinire a procedurii de citare pentru diferitele termene de arbitrare prin raportare la dovada îndeplinirii procedurii de citare cu reclamanta pentru data de 10 aprilie 2006, termenul de soluţionare a cererii de completare a hotărârii arbitrale formulată în temeiul art. 281 C. proc. civ. şi al art. 63 alin. (1) din Regulile de procedură arbitrală, se constată că între acestea nu există deosebiri, în toate cazurile citarea făcându-se prin afişare pe uşa principală a imobilului întrucât nici o persoană menţionată nu a fost găsită, înscrisul doveditor cuprinzând numele agentului procedural şi o grafie simplă drept semnătură a agentului, grafie ce se găseşte şi pe dovada contestată de reclamanta recurentă.
Mai mult se constată că dosarul de arbitraj este înaintat în copie xerox, că nu toate grafiile olografe sunt foarte evidente, dar şi că recurenta reclamantă nu a produs instanţei originalul dovezii în cauză.
Faţă de acestea se reţine că, aşa cum a stabilit şi instanţa de fond, reclamanta recurentă a fost legal citată pentru termenul de dezbatere a cererii de completare a hotărârii arbitrale, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile art. 364 lit. d) C. proc. civ., motivul invocat urmând a fi respins.
Examinând motivul prevăzut de art. 364 lit. e) C. proc. civ., invocat de recurentă se reţine că, aşa cum întemeiat a constatat şi instanţa de fond, la termenul de arbitrare din 19 octombrie 2005 părţile au declarat, la întrebarea instanţei arbitrale, că sunt de acord cu prelungirea termenului de 5 luni prevăzut de Regulile de Procedură Arbitrale, situaţie consemnată în încheierea nr. 7 din 19 octombrie 2005, astfel că motivul invocat urmează a fi respins, neputându-se reţine incidenţa prevederilor art. 364 lit. e) C. proc. civ.
Nici motivul invocat de reclamantă şi prevăzut de art. 364 lit. f) C. proc. civ., nu poate fi acceptat, întrucât din examinarea hotărârii de arbitraj, se reţine, aşa cum a stabilit şi instanţa de fond, că Tribunalul arbitral a examinat toate capetele de cerere formulate de părţi, în acţiune sau în cererea reconvenţională, pronunţându-se asupra lor, neputându-se releva că s-ar fi pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut sau că nu s-ar fi pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-ar fi dat mai mult decât s-a cerut, dispoziţiile art. 364 lit. f) C. proc. civ., nefiind incidente în cauză. Disjungerea cererii de chemare în garanţie nu poate fi considerată ca reprezentând un lucru cerut şi asupra căruia Tribunalul arbitral nu s-a pronunţat, disjungerea fiind permisă Tribunalului Arbitral, aşa cum se menţionează în art. 63 alin. (2) C. proc. civ., şi nefiind enumerată între motivele limitativ prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., singurele pasibile a fi invocate într-o acţiune în anulare.
Critica formulată de recurentă cu privire la neregularităţi în compunerea completului de arbitrare, de altfel remediate imediat, aşa cum recunoaşte şi recurenta, şi s-a consemnat în încheierea nr. 10 din 23 noiembrie 2005, nu poate fi primită întrucât menţionatele iregularităţi vizând absenţa angajamentelor arbitrilor desemnaţi de acceptare a calităţii, nu afectează compunerea completului de arbitrare care s-a constituit conform clauzei compromisorii şi cu respectarea Regulilor de procedură arbitrală, astfel că nu sunt incidente nici prevederile art. 364 lit. c) C. proc. civ., neinvocat expres de recurentă, de altfel.
Critica vizând necitarea în cauză a proprietarului apartamentului ipotecat, ipotecă cu privire la care recurenta a făcut cerere de radiere pe care Tribunalul Arbitral a respins-o, nu poate fi examinată întrucât nu se încadrează în nici unul din motivele limitativ stabilite de art. 364 C. proc. civ., susţinerile recurentei fiind străine unei acţiuni în anulare.
Faţă de cele de mai sus se constată, aşa cum a stabilit întemeiat şi instanţa de fond, că hotărârea arbitrală atacată nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, că recurenta nu a probat o astfel de încălcare, nefiind astfel fundamentat nici motivul prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ., invocat de recurentă.
Astfel fiind, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC K.I. SRL Cluj Napoca împotriva sentinţei nr. 290 din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3658/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3892/2006. Comercial → |
|---|
