ICCJ. Decizia nr. 3643/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3643/2006
Dosar nr. 1093/33/2006
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 iulie 2005, reclamantele SC F. şi H., Ungaria cheamă în judecată pe pârâtele SC P. SRL Baia Mare, SC I. SRL Baia Mare, SC R.O.M. SRL Baia Mare şi pe G.I., solicitând instanţei să dispună anularea pct. 3 şi 5 din procesul verbal încheiat în A.G.A. a SC P. SRL din 21 iunie 2005 şi anularea Hotărârilor nr. 1 din 21 iunie 2005, nr. 3 din 21 iunie 2005 şi nr. 5 din 21 iunie 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1100 din 10 noiembrie 2005 dată în Camera de Consiliu, Tribunalul Maramureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, respinge acţiunea formulată de reclamante, reţinând că hotărârile atacate sunt legale, ele fiind adoptate de asociaţii majoritari cu respectarea dispoziţiilor art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, la A.G.A. participând toţi asociaţii întrunind 100 % din capitalul social, părăsirea şedinţei înainte de terminarea ei de către reclamante neconstituind motiv de anulare a hotărârilor atacate, acestea nedovedind că menţionatele hotărâri s-ar fi adoptat cu încălcarea vreunei norme stabilite de Legea nr. 31/1990 republicată, iar raţiunile de oportunităţi avute în vedere de asociaţii majoritari nu pot fi supuse controlului de legalităţi al instanţei conform art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Prin Decizia nr. 19 din 3 mai 2006 dată în şedinţa camerei de consiliu, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, admite în parte apelul declarat de apelantele reclamante împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond pe care o schimbă în sensul că admite în parte acţiunea formulată de reclamante, dispune anularea hotărârilor nr. 1, 3, 5 adoptate de A.G.A. a SC P. SRL la 21 iunie 2005, respinge cererea privind anularea pct. 3 şi 5 din procesul verbal întocmit la 21 iunie 2005 în şedinţa A.G.A. din 21 iunie 2005, cu 2.040.000 ROL cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei intimate SC P. SRL.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că adunarea generală a acţionarilor din 21 iunie 2005 s-a ţinut la a treia convocare când au fost prezenţi toţi asociaţii, că pe ordinea de zi a figurat alegerea unui administrator, problemă ce vizează modificarea actului constitutiv pentru care, în tăcerea actului constitutiv, era necesar conform dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 votul tuturor asociaţilor, cvorum care nu s-a realizat în condiţiile părăsirii şedinţei de către apelantele reclamante, astfel că realegerea noului administrator cuprinsă în hotărârea nr. 3 este nelegală, nelegalitatea acesteia rezultând şi din modul de interpretare a dispoziţiilor art. 19 din actul constitutiv realizată prin Decizia nr. 720/2001 a Curţii de Apel Cluj care nu se aplică fiind o normă generală prin raportare la norma specială cuprinsă în art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Mai reţine instanţa de apel că hotărârile nr. 1 şi 5 din aceeaşi dată se referă la probleme care nu au fost cuprinse în ordinea de zi menţionată în convocator, modificarea respectivei ordine de zi nefiind supusă discuţiei acţionarilor prezenţi, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 ceea ce face ca hotărârile adoptate să fie lovite de nulitate.
Împotriva deciziei menţionate, pârâta SC P. SRL declară recurs, solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, ca netemeinică, nelegală şi greşită şi menţinerea în totalitate a sentinţei instanţei de fond, respingându-se astfel acţiunea introductivă.
În susţinerea recursului său recurenta reproşează instanţei de apel, în esenţă, nesocotirea prevederilor actului constitutiv şi interpretarea eronată a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 arătând că adunarea generală a asociaţilor recurentei s-a desfăşurat la 21 iunie 2005 la a treia convocare, la solicitarea intimatelor reclamante, aşa cum s-a menţionat atât în convocatorul şedinţei cât şi în procesul verbal de şedinţă, că societăţilor cu răspundere limitată nu li se aplică dispoziţiile art. 117 din Legea 31/1990 republicată care se referă la adunările generale a societăţilor pe acţiuni cu excepţia art. 132 alin. (2), astfel că hotărârile nr. 1, 3 şi 5 în litigiu sunt legale, întrucât nu cad sub incidenţa art. 117 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 31/1990.
Mai susţine recurenta că deciziile adoptate în şedinţa din 21 iunie 2005 a A.G.A. au fost luate cu votul majorităţii asociaţilor, respectiv cu 74 % din capitalul social, conform art. 17 ultima liniuţă din statutul recurentei, precum şi că, din cauza atitudinii intimatelor s-a ajuns ca procedura de vot să fie cea conformă cu art. 19 din statut raportată la art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, A.G.A. ţinându-se la a treia convocare a adunării generale pentru a nu se bloca activitatea deliberativă a societăţii de către reclamante.
Susţine de asemenea recurenta că hotărârea nr. 3 nu vizează cum greşit reţine instanţa de apel, o modificare a actului constitutiv al societăţii, ci doar a confirmat pe posturi administratorii şi directorii executivi conform art. 137 – art. 139 combinate cu art. 110 – art. 112 raportate la art. 194 din Legea nr. 31/1990 republicată şi chiar la art. 192 din aceeaşi lege.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta SC H. solicită respingerea recursului reluând, în esenţă, relatarea situaţiei de fapt şi argumentarea motivelor invocate de ea în apel.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se reţine că recurenta este o societate comercială cu răspundere limitată şi, în consecinţă, funcţionarea acesteia este reglementată de norme speciale cuprinse în Legea nr. 31/1990, art. 191 – art. 203, aplicându-i-se în mod corespunzător şi art. 75, 76, 77 alin. (1) şi art. 79, precum şi, cu anumite precizări şi art. 132 alin. (2), aşa cum se menţionează în art. 196 şi art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Faţă de aceste precizări se constată că instanţa de apel în mod eronat a considerat ca aplicabile convocării, stabilirii şi modificării ordinei de zi şi desfăşurării adunării generale a asociaţilor societăţii recurente, care este o societate cu răspundere limitată, dispoziţiile art. 117 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 31/1990 care se referă strict la societăţile comerciale pe acţiuni, instanţa de control judiciar făcând, de altfel, constant, o regretabilă confuzie între asociaţi şi acţionari atunci când se pronunţă asupra hotărârilor pe care le consideră lovite de nulitate ca fiind adoptate de adunarea generală a acţionarilor convocată şi funcţionând cu încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (7) şi având o ordine de zi modificată cu încălcarea art. 117 alin. 9 din Legea nr. 31/1990, deşi, în speţă, este în cauză adunarea generală a asociaţilor societăţii recurente, supusă dispoziţiilor prevăzute de art. 191-195 din Legea nr. 31/1990.
Astfel fiind, se reţine că hotărârile 1 şi 5 adoptate de A.G.A. societăţii recurente din data de 21 iunie 2005 nu sunt lovite de nulitate cum eronat a stabilit instanţa de apel făcând o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 117 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Se reţine, de asemenea, că adunarea generală a asociaţilor recurentei a fost legal constituită la a treia convocare.
Potrivit art. 19 din statutul recurentei, „hotărârile se vor putea lua cu votul reprezentând întreg capitalul social la prima convocare, la a-2-a cu o reprezentare de ¾ din capitalul social". Este adevărat că în statutul menţionat nu se face referire la o a treia convocare, dar art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 menţionează că „dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorităţii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinei de zi, oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi", astfel că, formularea legii neexcluzând o a treia convocare, A.G.A. din 21 iunie 2005 a fost legal constituită.
Şi cu privire la acest aspect se constată că prin referirea la art. 111 şi 113 din Legea nr. 31/1990 instanţa de apel face din nou o greşită aplicare a legii, dispoziţiile evocate vizând adunările generale ale acţionarilor unei societăţi pe acţiuni şi nu adunarea generală a asociaţilor unei societăţi cu răspundere limitată cum este situaţia de speţă.
Cât priveşte hotărârea nr. 3 din 21 iunie 2005, prin coroborarea acesteia cu menţiunea formulată în procesul verbal al A.G.A. în cauză cu referire la punctul 3 din ordinea de zi se constată că asociaţii recurentei au avut în vedere numai confirmarea conducerii legale alese a societăţii şi nu însăşi alegerea acelei conduceri, confirmare care se putea realiza, în absenţa unor menţiuni exprese diferite în statut, cu votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 192 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, deci şi cu 74 % din capitalul social cât au avut asociaţii recurentei prezenţi şi votanţi în A.G.A. avută în vedere în cauză.
În speţă nu s-a procedat la alegerea unei noi conduceri a societăţii, respectiv a altor administratori, fapt care rezultă din examinarea certificatului nr. 8675 din 29 martie 2006 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Maramureş conform căruia M.V. este administrator din 17 decembrie 2001, de asemenea G.I., R.A.
Faţă de acestea se reţine că în mod eronat instanţa de apel a stabilit că prin hotărârea nr. 3 din 21 iunie 2006 s-ar fi decis alegerea unui nou administrator ceea ce ar fi atras modificarea actului constitutiv ce nu se putea aproba decât cu unanimitatea asociaţilor deţinând 100 % din capital, cvorum neîntrunit prin retragerea din şedinţă a reclamantelor intimate de faţă, situaţie care, nefiind reglementată în actul constitutiv, ar atrage aplicarea art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Astfel fiind, se constată că Decizia recurată este rezultatul unei greşite aplicări a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, ca şi a prevederilor din statutul societăţii recurente de către instanţa de apel care a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică situaţie faţă de care, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta pârâtă urmează a fi admis şi, pe cale de consecinţă, constatându-se întemeiat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei instanţei de fond urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC P. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 19 din 3 mai 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamantele SC F. Ungaria şi SC H. Ungaria împotriva sentinţei civile nr. 1100 din 10 noiembrie 2005 a Tribunalului Maramureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3916/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3634/2006. Comercial → |
|---|
