ICCJ. Decizia nr. 3781/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3781/2006
Dosar nr. 3970/2/2005
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 15 iunie 2004, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta A.S.R. Sibiu, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 1.563.460.625 lei reprezentând daune interese datorate ca urmare a desfiinţări contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. DSB 32 din 19 mai 1999 şi reînscrieri la data de 1 octombrie 2002 a A.V.A.S. ca acţionar la SC R. SA Sibiu.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că în calitate de vânzător a încheiat cu pârâta în calitate de cumpărător contractul de vânzare-cumpărare acţiuni prin care a vândut acţiuni reprezentând 29,94 % din capitalul social al SC R. SA urmând ca preţul să fie încasat în mod eşalonat în perioada 15 mai 2001 – 15 mai 2004.
Mai arată reclamanta că întrucât pârâta nu a achitat ratele nr. 2 şi 3 scadente la data de 15 mai 2002 şi respectiv 15 mai 2003 contractul de vânzare-cumpărare acţiuni a fost desfiinţat de drept în baza pactului comisoriu de gradul IV, fapt ce a fost notificat pârâtei, căreia i s-a solicitat totodată şi plata de daune, interese reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale, contravaloarea dividendelor încasate în perioada de valabilitate a contractului, precum şi contravaloarea onorariilor de succes plătite consultanţilor în baza OG nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acţiunii arătând în acest sens că termenul la care este aplicabil pactul comisoriu de gradul IV inserat în contract s-a împlinit la data de 15 mai 2003 aşa încât ulterior acestei date nu mai datorează penalităţile solicitate de reclamantă care în mod nejustificat a procedat la calcularea penalităţilor până la data reînscrierii sale ca acţionar respectiv 1 octombrie 2003 dată care nu pot să-i fie imputabile.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 13116 din 30 noiembrie 2004, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata daunelor în sumă de 1.003.561.349 lei şi a respins capătul de cerere privind penalităţile aferente ratei 3 cât şi plata dobânzilor şi penalităţilor aferente ratelor 1 şi 2 cât şi cererea privind acoperirea altor prejudicii.
În motivarea soluţiei date, instanţa de fond a reţinut că penalităţile şi dobânzile sunt datorate până la data de 15 mai 2003, după această perioadă încetând raporturile contractuale iar înscrierea reclamantei ca acţionar la SC R. SA Sibiu cu întârziere nu se datorează culpei pârâtei.
Totodată, tribunalul a apreciat că pârâta nu poate fi obligată la acoperirea altor prejudicii solicitate prin cererea precizatoare în temeiul art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada acestor prejudicii.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel ambele părţi.
Astfel, A.V.A.S. susţine că instanţa în mod eronat a apreciat că încetarea raporturilor contractuale este determinată de existenţa pactului comisoriu expres şi de asemenea a cenzurat nejustificat momentul până la care s-au solicitat daune interese.
De asemenea, se arată că s-a comis o eroare alegând ca moment al încetării raporturilor contractuale data de 15 mai 2003 sub aspectul calculelor daunelor interese acordându-le într-un cuantum mai mic decât cel real.
Nedeterminarea celorlalte prejudicii este consecinţa refuzului instanţei de fond de a admite expertiza financiar-contabilă solicitată.
Prin Decizia nr. 736 din 10 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul A.V.A.S. a schimbat în parte sentinţa criticată în sensul că a obligat pârâta la suma de 472.303.200 lei pe perioada 15 mai 2003 - 1 octombrie 2003 pentru ratele 1 şi 2 plus penalităţi calculate în acelaşi mod la rata 3 pe perioada 15 mai 2002 – 1 octombrie 2003. A respins cererea de acordare a dobânzilor la rata 3 şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Totodată a anulat ca netimbrat apelul A.R. Sibiu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut întemeiată cererea privind plata penalităţilor de întârziere a ratelor scadente nr. 1, 2 şi 3 acestea sunt datorate şi pe perioada 15 mai – 1 octombrie 2003, respectiv de la data acţionării pactului comisoriu şi până la data reînscrierii a A.V.A.S. ca acţionar la SC R. SA Sibiu la data de 1 octombrie 2003.
S-a considerat că instanţa de fond eronat nu a acordat penalităţile şi pe această perioadă, prin adresa nr. 34730 din 1 octombrie 2003 SC R. confirmând înscrierea în baza Legii nr. 137/2002.
Critica sentinţei referitoare la cererea de plată a dobânzii este nefondată pentru rata 3 întrucât este parte din preţ iar apelanta a solicitat desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare şi neexecutarea lui.
Cu petiţia înregistrată, la data de 24 februarie 2006, A.V.A.S. a declarat recurs, în termen şi legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că în mod eronat nu a fost obligată intimata şi la plata daunelor interese în sumă de 1.563.460.625 Rol, instanţa depăşindu-şi atribuţiile puterii judecătoreşti efectuând calcule şi stabilind cuantumul penalităţilor pe baza unor criterii pe care nu le-a menţionat în considerente fiind în imposibilitatea determinării cuantumului exact al daunelor.
De asemenea, recurenta susţine că, criticabil este şi modul în care instanţa de apel a respins cererea de acordare a dobânzilor la rata 3, în condiţiile în care dobânzile aferente ratelor 1 şi 2 au fost acordate de instanţa de fond.
A.S.R. nu şi-a motivat şi timbrat recursul declarat, situaţie în care se va aplica sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997.
În ce priveşte recursul A.V.A.S. se reţine că potrivit art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002 modificată şi completată, „În cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din:
- sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale.
- sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
- sumele prevăzute de HG nr. 1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătit consultanţilor de către A.V.A.S. în cadrul P.S.A.L.
Din economia textului precitat rezultă că plata daunelor interese este prevăzută de lege, iar potrivit alin. 3 şi 4 ale art. 21 din OG nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată prin OG nr. 40/2003 stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese precum şi a celor provocate Autorităţii se va face la solicitarea societăţii Autorităţii pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni.
În speţă, instanţele inferioare au refuzat efectuarea unei expertize în condiţiile date încălcând dispoziţiile legislaţiei post privatizare.
Cu privire la data când se consideră desfiinţarea contractului s-au omis prevederile art. 12 din Hotărârea pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 25/2002 potrivit căruia „data desfiinţării contractului va fi considerată data pronunţării hotărârii definitive şi executorii, data înregistrării la Autoritate a convenţiei de desfiinţare semnată de ambele părţi sau data acţionării pactului comisoriu, după caz".
În aceste condiţii recursul urmează a fi admis Decizia criticată urmând a fi casată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe urmând ca dat fiind caracterul devolutiv al apelului această instanţă va încuviinţa efectuarea unei expertize contabile şi va ţine cont de dispoziţiile OG nr. 25/2002 în vederea stabilirii cuantumului daunelor – interese.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 736 din 10 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Anulează recursul declarat de pârâta A.S.R. Sibiu, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3787/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3769/2006. Comercial → |
|---|
