ICCJ. Decizia nr. 3889/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3889/2006
Dosar nou nr. 16518/1/2005
(dosar vechi nr. 4040/2005)
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 297 din 13 mai 2005 pronunţată în dosar nr. 2704/2004 al Tribunalului Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Suceava împotriva pârâtei SC P. SA Suceava pentru constatarea dreptului de administrare asupra terenurilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că solicitarea reclamantei de constatare a dreptului său de administrare asupra terenurilor precizate în acţiune este nefondată întrucât până la soluţionarea cererii de atestare a dreptului de proprietate formulată de pârâtă în temeiul HG nr. 834/1991, societatea îşi păstrează dreptul de administrare cu privire la terenurile pe care sunt amplasate construcţiile asupra cărora are un drept de proprietate.
În consecinţă, deoarece reclamantul nu a făcut dovada faptului că terenurile au fost disponibilizate în temeiul art. 1 şi 4 din actul normativ invocat, ca urmare a neatestării dreptului de proprietate în favoarea pârâtei, aceasta păstrează dreptul de administrare conform HG nr. 834/1991 aplicabil în speţă, nefiind incidente dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, astfel cum în mod eronat susţine reclamantul.
Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii tribunalului a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 84 din 5 octombrie 2005 pronunţată în dosar nr. 2537/2005 al Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de control judiciar a respins criticile formulate constând în aplicarea greşită a prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din HG nr. 834/1991 conform cărora terenurile disponibilizate care nu au făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru societatea comercială proprietara construcţiilor situate pe aceste terenuri, aparţin domeniului privat al unităţii administrativ teritoriale, cu motivarea că pârâta urmează a primi certificat de atestare a dreptului de proprietate. Prin urmare, până la eliberarea acestui act, reclamantul este titularul dreptului de administrare asupra terenurilor în litigiu conform art. 10 din Legea nr. 215/2001.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurenta invocă faptul că instanţele au făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2) din HG nr. 834/1991 care îi conferă un drept de administrare asupra terenurilor care nu au făcut obiectul eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În consecinţă, întrucât pârâta SC P. SA Suceava nu a determinat terenurile necesare realizării obiectului său de activitate, conform art. 1 din actul normativ invocat, şi nu a obţinut acest certificat rezultă că asupra terenurilor în litigiu are un drept de administrare, titularul dreptului de proprietate fiind Statul Român potrivit extraselor de carte funciară existente la dosar.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, probelor administrate dispoziţiilor art. 1 şi 4 din HG nr. 834/1991, art. 2 lit. d), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., curtea constată că este întemeiat admiţându-l ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, analizând cu prioritate excepţia invocată din oficiu, reiese că drepturile litigioase se circumscriu sferei contenciosului administrativ, întrucât, reclamantul Municipiul Suceava solicită a se constata existenţa dreptului de administrare asupra unor terenuri aflate în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, invocând în drept dispoziţiile HG nr. 834/1991.
Deşi instanţele reţin în mod corect incidenţa în speţă a acestui act normativ, precum şi a art. 10 din Legea nr. 215/2001 soluţionează cauza ca fiind un litigiu comercial şi nu de contencios administrativ, încălcând astfel normele de competenţă materială, împrejurare ce atrage casarea conform art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
De asemenea, în privinţa fondului nejustificat au apreciat atât tribunalul cât şi instanţa de apel că pârâta SC P. SA Suceava urmează să obţină certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, şi prin urmare cererea reclamantului este nefondată, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada demarării acestei proceduri conform art. 1 din HG nr. 834/1991.
În concluzie, reţinând că ambele instanţe calificând greşit natura litigiului şi neobservând că incidenţa dispoziţiilor HG nr. 834/1991 şi Legea nr. 215/2001 determină competenţa materială a instanţei de contencios administrativ, Curtea va admite recursul reclamantului cu consecinţa casării hotărârilor şi trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava, ca instanţă de contencios administrativ.
Cu prilejul rejudecării vor fi administrate toate probele necesare pentru a se verifica dacă pârâta a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se află amplasate construcţiile sale şi în consecinţă, dacă şi în ce măsură unele terenuri au fost disponibilizate, conform art. 4 din HG nr. 834/1991.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Suceava, casează Decizia nr. 84 din 5 octombrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi sentinţa civilă nr. 297 din 13 mai 2005 a Tribunalului Suceava şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava ca instanţă de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3890/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3884/2006. Comercial → |
|---|
