ICCJ. Decizia nr. 3884/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3884/2006
Dosar nr. 29892/2/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 5 februarie 2004, reclamantul municipiul Bucureşti a chemat în judecată pârâta SC A. SRL solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate rezilierea contractului de asociere nr. 6685 din 11 august 1993 şi să se dispună evacuarea acesteia din Pasajul Universităţii cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta la 11 august 1993 un contract de asociere pentru modernizarea, dotarea şi exploatarea în consum a spaţiilor comerciale, a domeniului public şi a instalaţiilor tehnice ale Pasajului Universităţii.
A mai susţinut că durata contractului de asociere era de 10 ani, iar pârâta avea o serie de obligaţii contractuale printre care şi obligaţia de a păstra buna funcţionare a instalaţiilor aferente spaţiilor din pasaj, contractele cu furnizori fiind încheiate direct de către pârâtă.
Se apreciază că pârâta şi-a încălcat obligaţiile contractuale deoarece, la data de 8 ianuarie 2004, s-a constatat de către reprezentanţii reclamantei că la unul din spaţiile comerciale din pasaj nu erau asigurate utilităţile, iar la solicitarea reclamantei pârâte a recunoscut că spaţiul respectiv era deţinut de o persoană juridică cu care se află în litigiu şi că acesta era motivul pentru care nu aveau asigurate utilităţile.
S-a mai învederat instanţei că pârâta nu este un bun comerciant deoarece nu şi-a executat obligaţiile asumate şi a înstrăinat dreptul de folosinţă încălcând dispoziţiile art. 2 din contract şi neachitându-şi cota de profit minimă (chirie şi penalităţi).
La data de 23 martie 2004, SC J.C. SRL a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei, motivând că a încheiat cu pârâta contractul de asociere nr. 1139 din 16 noiembrie 2001 pentru exploatarea spaţiului comercial din Pasajul Universităţii în baza căruia trebuia să achite acesteia 6689$.
Intervenienta şi-a justificat cererea arătând că acţiunile pârâtei respectiv întreruperea furnizării energiei electrice au dus la închiderea magazinului şi la producerea unor mari prejudicii.
A mai susţinut intervenienta că pârâta şi-a încălcat obligaţia de a nu înstrăina drepturile de folosinţă a spaţiilor comerciale din Pasajul Universităţii, fapt ce rezultă din încheierea contractului de asociere dintre părţi, considerând că a fost indusă în eroare la data încheierii convenţiei, întrucât nu i-a comunicat interdicţia stipulată în contractul încheiat cu reclamanta.
Prin sentinţa nr. 3075 din 28 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de asociere nr. 6685 din 11 august 1993 pârâta s-a asociat cu C.L.M.B. şi R.A.S.A.L. I. RA pentru modernizarea, dotarea şi exploatarea în comun a spaţiilor comerciale din domeniul public şi a instalaţiilor în suprafaţă de 2400 m.p. din care 1700 m.p. pasaj pietonal, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 10 ani de la data punerii în funcţiune a spaţiilor comerciale în art. 2 alin. 3 din acest contract prevăzându-se că pe durata asocierii spaţiile comerciale urmau să figureze în fondul de comerţ al pârâtei.
Instanţa de fond a înlăturat, ca neîntemeiată, susţinerea reclamantei conform căreia contractul a încetat prin ajungerea la termen întrucât termenul de 10 ani prevăzut la art. 3 expira la data de 20 septembrie 2005, începând să curgă de la data punerii în funcţiune a spaţiilor de către pârâtă şi nu de la data încheierii contractului.
Tribunalul a apreciat că pârâta nu şi-a încălcat obligaţia de a păstra în fondul său de comerţ spaţiile comerciale ce fac obiectul contractului de asociere, din moment ce obiectul contractelor de asociere era exploatarea în comun, iar dreptul de folosinţă se află în continuare în fondul de comerţ al pârâtei, nefiind vorba de o transmitere a folosinţei, ci de exercitarea în comun a dreptului de folosinţă, aspect ce nu i s-a interzis pârâtei.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a dovedit împrejurarea că pârâta nu şi-a executat obligaţia de a plăti cota de contribuţie stipulată în art. 5 din contract, din înscrisurile aflate la dosar rezultând că aceasta a plătit, în fapt, sume mai mari decât cele datorate nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 7 alin. (2) din contract pentru a fi operabil pactul comisoriu de ultim grad.
S-a mai constatat şi că pârâta şi-a executat obligaţia asumată prin art. 5 pct. 8 din contract, fapt ce rezultă din contractele încheiate cu furnizorii de utilităţi. Împrejurarea că a fost întreruptă furnizarea energiei electrice în spaţiul în care îşi desfăşura activitatea intervenienta nu echivalează cu nerespectarea obligaţiei asumate de pârâtă prin contractul de asociere, ci se datorează neîndeplinirii obligaţiilor intervenientei faţă de pârâtă, asumate prin contractul de asociere nr. 1139 din 16 noiembrie 2001, culpa revenindu-i exclusiv intervenientei, aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti prin care s-a dispus rezilierea contractului de asociere şi evacuarea intervenientei.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta, arătând că prin probele existente la dosar de care instanţa de fond nu a ţinut cont, s-a făcut dovada că pârâta-intimată a înstrăinat dreptul de folosinţă a spaţiilor comerciale, iar notele de constatare întocmite pentru fiecare societate de către D.I.C.G. este consemnat faptul că spaţiul în suprafaţa prevăzută în contractul de asociere este deţinut în totalitate de către societatea subcontractantă.
Mai arată că H.C.G.M.B. nr. 59 din 22 aprilie 2004 prevăd că la art. 3 pierderea dreptului de a păstra relaţiile contractuale cu P.M.B. pentru spaţiul ce a făcut obiectul contractului de asociere în situaţia unei asocieri sau subîncheieri.
În ce priveşte debitele societăţii pârâte la bugetul de stat, apelanta arată că situaţia reţinută de instanţa de fond se referă la perioada 1993- 1998 şi 1998 – 2005 nefiind reţinute nici susţinerile sale privind micşorarea zonei destinată circulaţiei pietonale prin utilizarea acesteia în scop comercial, cu serioase implicaţii asupra desfăşurării acesteia.
Intervenienta SC J.C. SRL a formulat cerere de aderare la apelul reclamantei, motivând că instanţa de fond nu a ţinut seama de situaţia de drept în care se află spaţiul comercial în litigiu. Astfel, pârâta, prin contractul de asociere în participaţiune nr. 1139/2001, i-a subînchiriat o suprafaţă de 154,5 m.p. fără să-i comunice că nu avea dreptul să încheie astfel de contracte fără acordul proprietarului spaţiului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 148 din 20 martie 2005, a admis apelurile, a schimbat în parte sentinţa criticată şi a depus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Pasajul Universităţii menţinând celelalte dispoziţii.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că potrivit art. 3 din contractul încheiat termenul de 10 ani a început să curgă de la data punerii în funcţiune a spaţiilor de către pârâtă (20 septembrie 1995) şi nu de la data încheierii contractului, astfel încât instanţa de fond a reţinut corect că la data pronunţării hotărârii apelate acel termen nu se împlinise.
Cum, însă ulterior acest termen s-a împlinit, în sensul încetării contractului prin ajungere la termen, la data de 20 septembrie 2005, faţă de poziţia fermă adoptată de apelanta municipiul Bucureşti, în ce priveşte încetarea asocierii prin introducerea acţiunii în justiţie, şi văzând şi dispoziţiile art. 3 şi 6 din contract, pârâta-intimată nu mai deţine un titlu care să legitimeze prezenţa sa în spaţiul respectiv s-a considerat întemeiată solicitarea de evacuare.
Celelalte critici ale apelantei au fost înlăturate considerând că intimata deţine în fondul de comerţ propriu bunurile de pe urma asocierii, situaţie în care putea dispune de acestea, iar pe de altă parte s-a apreciat că adresa emisă de A.F.I. reprezintă o simplă invitaţie la concilierea directă, fiind respectate şi dispoziţiile art. 5 pct. 8 din contract, fapt ce rezultă din contractele încheiate cu furnizorii de utilităţi.
Cu petiţia înregistrată la data de 22 martie 2006, pârâta SC A. SRL a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, se susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, respectiv nu s-a pronunţat asupra apărării formulate respectiv inadmisibilitatea cererii de aderare la apel introdusă de intervenienta SC J.C. SRL.
Prin admiterea ambelor apeluri instanţa a recunoscut implicit că actul de procedură formulat de intervenientă nu este o cerere de aderare la apel ci un apel propriu zis care trebuia respins ca inadimisibil.
Consideră recurenta că asocierea nu a încetat operând tacita relocaţiune faţă de dispoziţiile art. 3 din contract potrivit cărora „prezentul, contract se încheie pe o perioadă de 10 ani de la data punerii în funcţiune a spaţiilor ce compun Pasajul Universităţii cu drept de prelungire dacă nici una din părţi nu a cerut încetarea cu un preaviz de 30 de zile înaintea datei de expirarea a contractului".
Continuarea raporturilor contractuale rezultă şi din adresa nr. 314 din 13 octombrie 2005, iar prin apelul promovat nu s-a invocat ajungerea la termen a contractului, instanţa încălcând dispoziţiile art. 129 şi 294 C. proc. civ.
Pe de altă parte acţiunea în evacuare nu poate fi admisă decât în raport de capătul de cerere privind rezilierea contractului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 293 C. proc. civ., aderarea la apel este o manifestare de voinţă care aparţinea în exclusivitate acelei părţi din proces care a dobândit calitatea de intimat.
Scopul aderării la apel, al apelului incident fiind acela de a obţine reformarea hotărârii, intimatul trebuind să justifice un interes pentru a-l exercita. Aprecierea interesului se face în raport de dispozitivul hotărârii atacate prin care nu i s-a dat satisfacţie deplină ori s-a dat numai o satisfacţie parţială, iar nu în raport de considerentele hotărârii, rămânând în cadrul substanţial al judecăţii în primă instanţă.
Cererea de aderare la apel, trebuie, în principiu, să întrunească toate condiţiile de fond şi formă ale apelului, întrucât în realitate, aderarea la apel nu este decât o varietate de apel.
În speţă, cererea de aderare la apel a întrunit toate condiţiile arătate mai sus justificând interesul, astfel că urmează a fi înlăturate criticile formulate.
Nu se poate reţine nepronunţarea asupra inadmisibilităţii cererii de aderare, întrucât în speţă aceasta a constituit un mijloc de apărare invocat în notele scrise, şi nu o excepţie ridicată neconstituind un motiv de nelegalitate în condiţiile art. 304 C. proc. civ.
Din conţinutul hotărârii criticate rezultă că s-a făcut o examinare globală a motivelor de apel fiind tratat fiecare motiv al apelantei cât şi cele invocate în aderarea la apel, astfel că nu se poate reţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 265 C. proc. civ.
În ce priveşte schimbarea cauzei acţiunii introductive şi încălcarea dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ., se reţine că la data promovării acţiunii, 5 februarie 2004, contractul de asociere în participaţiune nu ajunsese la termenul stipulat situaţie în care nu se putea solicita decât rezilierea acestuia pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate.
Examinând prin prisma caracterului, devolutiv al apelului, instanţa de apel, a reţinut că ulterior, termenul de 10 ani prevăzut de art. 3 din contract s-a împlinit, şi faţă de adresa nr. 3812 din 7 septembrie 2005 a cărei primire nu este contestată (se contestă numai calitatea persoanelor semnatare), cât şi iniţierea acţiunii în justiţie, s-a apreciat poziţia fermă a Municipiului Bucureşti de încetarea asocierii, şi faţă de expirarea termenului s-a dispus evacuarea.
În acest context se înlătură şi critica privind raportul de accesorialitate întrucât lipsa titlului care să legitimeze prezenţa în spaţiul respectiv justifică pe deplin evacuarea.
Nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 294 C. proc. civ., întrucât la data soluţionării apelului, contractul a cărei reziliere se solicită nu mai exista.
Faţă de cele arătate văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 148 din 20 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în dosarul nr. 4959/2005, ca nefondat.
Respinge cererea de suspendare a executării deciziei ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3889/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3840/2006. Comercial → |
|---|
