ICCJ. Decizia nr. 384/2006. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.384/2006
Dosar nou nr. 13257/1/2005
Dosar vechi nr. 3219/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 4612, pronunţată la data de 6 aprilie 2004, în dosarul nr. 17350/2003, secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, a admis cererea formulată de reclamanta, SC R.T. SRL, în contradictoriu cu pârâţii R.V.M. şi SC I.C. SRL, cu consecinţa obligării acestora să restituie reclamantei bunurile evidenţiate la punctele 1-8 din cererea introductivă, luând act că reclamanta renunţă la restituirea bunurilor menţionate la pct. 9, 10 şi 11 din aceeaşi cerere.
Apelurile declarat de pârâţi împotriva menţionatei hotărâri au fost respinse, ca nefondate, de secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 572, pronunţată la data de 15 iunie 2005, în dosarul nr. 2585/2004.
Împotriva deciziei pronunţată în apel au formulat recurs apelanţii pârâţi, fără a indica şi dezvolta nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi fără ca prin criticile formulate, ce se constituie într-o succesiune de afirmaţii ce vizează fondul cauzei, să precizeze relevanţa pe care acestea o au faţă de evocata decizie conform cerinţelor precizatului text legal, raportat la art. 299 C. proc. civ.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor şi cum recurenţii nu s-au conformat acestor cerinţe legale, Înalta Curte, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constată nulitatea cererii lor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâţii R.V.M. şi SC I.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 572 din 15 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 251/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 377/2006. Comercial → |
---|