ICCJ. Decizia nr. 3905/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3905/2006
Dosar nr. 5938/1/2006
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 239 din 18 octombrie 2005 pronunţată în dosar nr. 4806/2005 al Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A.D.S. împotriva pârâţilor SC R. SA Rogova şi A.R.I. pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare încheiat între părţi autentificat sub nr. 3478/2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3478 din 19 octombrie 2004 având ca obiect plantaţiile de pomi fructiferi de pe o suprafaţă de 138,54 ha. teren deţinut de pârâtul A.R.I. în temeiul contractelor de concesiune încheiate cu reclamanta.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în temeiul licitaţiei publice organizate de pârâta SC R. SA Rogova, procesului-verbal de adjudecare şi a facturilor de achitare a preţului de către pârâtul A.R.I.
Prin urmare, susţinerea reclamantei conform căreia contractul este lovit de nulitate absolută deoarece înstrăinarea putea avea loc doar prin licitaţie publică este nefondată. De asemenea, şi motivul de nulitate a contractului derivat din lipsa unei hotărâri A.G.A. şi a unui mandat special al reprezentantului reclamantei, în calitate de acţionar majoritar al pârâtei SC R. SA Rogova pentru vânzarea bunurilor ce au făcut obiectul contractului în litigiu, a fost respins de prima instanţă cu motivarea că acest fapt nu poate fi imputat cumpărătorului care a avut convingerea clară că încheie contractul cu reprezentanţii legali ai vânzătoarei şi în condiţiile prevăzute de lege.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia nr. 32 din 20 februarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 4037/2005 al Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Instanţa de control judiciar a respins, ca nefondate, criticile formulate referitoare la încheierea contractului în lipsa unei licitaţii şi a aprobării de principiu a reprezentantului său arătând în plus faţă de motivarea tribunalului că pârâtul A.R.I. a comunicat scrisoarea de intenţie atât SC R. SA Rogova cât şi reclamantei A.D.S. Bucureşti care a procedat la punerea în posesie a suprafeţelor de teren, astfel încât este evident că avea cunoştinţă despre înstrăinare. În realitate, pentru valorificarea unui drept apelanta îşi invoca propria culpă ceea ce nu este îngăduit de lege.
Aşa fiind, reţinând că pârâtul şi-a îndeplinit toate obligaţiile rezultate din procesele verbale ale licitaţiei, a realizat investiţiile stabilite în contractul de concesiune pentru terenurile pe care sunt situate plantaţiile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare legal încheiat, curtea de apel a respins criticile reclamantei ca neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A.D.S. Bucureşti criticând-o ca fiind nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurenta invocă faptul că instanţele au interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Ordinul nr. 464/2001 privind vânzarea activelor, art. 111 din Legea nr. 31/1990 şi OG nr. 88/1997. Conform acestor dispoziţii legale, vânzarea activului în litigiu putea fi efectuată prin licitaţie publică după aprobarea vânzării prin hotărârea A.G.A., cu acordul de principiu al reprezentantului A.D.S. Bucureşti şi după obţinerea mandatului special acordat de această entitate. Întrucât aceste cerinţe legale nu au fost îndeplinite, contractul de vânzare cumpărare este lovit de nulitate absolută.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, probelor administrate dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea constată că acesta este nefondat respingându-l ca atare.
Astfel, ambele instanţe au reţinut în mod corect faptul că bunurile au fost cumpărate de pârâtul A.R.I. după parcurgerea procedurii de licitaţie publică cu strigare, încheierea procesului-verbal de adjudecare şi oferirea preţului cel mai mare, situaţie în care susţinerea constantă a recurentei referitoare la inexistenţa licitaţiei este evident formală şi lipsită de suport probatoriu.
Prin urmare, contrar afirmaţiilor recurentei, contractul de vânzare-cumpărare ca etapă finală a unei licitaţii ce nu a fost desfiinţată, este perfect legal.
În acelaşi context, lipsa aprobării de principiu a reprezentantului acţionarului majoritar, în speţă, recurenta, nu poate fi opusă pârâţilor în acest cadru şi prin urmare nu poate afecta valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în urma unei licitaţii valabile. De altfel, recurenta în calitate de titular al contractelor de concesiune încheiate cu pârâtul pentru terenurile pe care sunt situate plantaţiile ce au făcut obiectul înstrăinării a fost informată prin scrisoare de intenţie cu privire la aceste aspecte.
În concluzie, reţinând că recursul este nefondat, acesta va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 32 din 20 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3896/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3318/2006. Comercial → |
|---|
