ICCJ. Decizia nr. 4014/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4014/2006
Dosar nr. 189/1/2006
Şedinţa publică din 7 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Cluj, prin sentinţa comercială nr. 325 din 7 martie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC A.B. SRL cu sediul social în municipiul Alba-Iulia judeţul Alba împotriva pârâtei SC S.A. Cluj SA cu sediul social în municipiul Cluj-Napoca judeţul Cluj. A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC S.A. Cluj SA împotriva reclamantei SC A.B. SRL, în sensul că a obligat reclamanta să plătească pârâtei sumele de 44.300.188 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate şi neachitate, 10.272.146 lei reprezentând dobânda legală calculată la debitul principal până la data de 21 ianuarie 2005 precum şi 4.090.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut în principal că pârâta a efectuat unele reparaţii la autoturismul proprietatea reclamantei marca Daewoo Espero 1,5, însă după aceea s-a constat că chiuloasa era fisurată, motiv pentru care motorul nu a putut funcţiona, ambele părţi fiind de acord asupra acestui aspect. În acest context instanţa de fond a fost investită să stabilească dacă îi revine pârâtei vreo culpă în defectarea piesei menţionate, dacă reclamanta trebuie sau nu să plătească reparaţiile efectuate până în prezent şi care este cuantumul acestor reparaţii.
Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. 979/2004, a pronunţat încheierea civilă nr. 3729/7 aprilie 2004 şi în baza raportului de expertiză judiciară întocmit de expert S.S. a constatat că defecţiunea motorului constă în aceea a existenţei unei crăpături a chiuloasei, provocând scurgeri de ulei.
Determinat de aceste împrejurări s-a apreciat că nu poate fi admisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la înlocuirea piesei defecte şi predarea autoturismului în stare de funcţionare întrucât autoturismul a fost folosit o perioadă îndelungată, a parcurs un număr foarte mare de kilometri, fiind posibil ca defecţiunea chiuloasei să se datoreze fie folosirii necorespunzătoare, fie unor defecte de fabricaţie, fiind exclusă culpa pârâtei.
Cererea reconvenţională a fost găsită întemeiată, din notele de constatare conţinând cheltuielile cu manopera şi piesele înlocuite rezultând că valoarea acestor lucrări se ridică la suma de 44.300.188 lei, fiind dată eficienţă art. 969 C. civ., prin aceea că o convenţie intervenită între părţi are putere de lege între ele.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 259 din 20 octombrie 2005, a admis apelul declarat de reclamanta SC A.B. SRL Alba Iulia împotriva sentinţei civile nr. 325 din 7 martie 2005 pronunţată de în dosarul nr. 790/2004 al Tribunalului Comercial Cluj pe care a desfiinţat-o în partea referitoare la judecarea acţiunii principale şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe. De asemenea, au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, s-a apreciat cu prioritate că, în faza procesuală a apelului, critica reclamantei vizează numai soluţia pronunţată în privinţa acţiunii introductive, nu şi cea referitoare la cererea reconvenţională pe care apelanta nu a înţeles să o combată sub nici un aspect şi cu nici un argument.
Fiind stabilite limitele apelului, a rezultat că într-adevăr instanţa de fond a pronunţat o soluţie criticabilă, bazându-se doar pe prezumţii, şi anume aceea că piesa defectă pe care reclamanta solicită să fie înlocuită a fost deteriorată fie ca urmare a utilizării necorespunzătoare a autoturismului, fie este consecinţa unui defect de fabricaţie. Nu putea însă a fi fundamentată soluţia în acest mod, instanţa fiind obligată potrivit art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., să stabilească în mod corect starea de fapt pentru a pronunţa o hotărâre legală şi temeinică. Era imperios necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a se stabili cauza reală a defecţiunii piesei în litigiu. Conform dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., se constată că prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât s-a impus admiterea apelului cu trimiterea cauzei spre rejudecare în privinţa acţiunii introductive.
Împotriva deciziei civile nr. 259 din 20 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC S.A. Cluj SA care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul că hotărârea cuprinde motive contradictorii iar instanţa de apel în realitate, faţă de probaţiunea solicitată, a respins expertiza ca fiind inutilă soluţionării cauzei. S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate în ceea ce priveşte desfiinţarea sentinţei civile nr. 325/2005 a Tribunalului Comercial Cluj şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului numai cu privire la acţiunea principală sau menţinerea aceleiaşi decizii atacate cu privire la acţiunea reconvenţională, fiind invocat ca temei de drept al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 7 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.A. Cluj SA pentru următoarele considerente.
Din conţinutul cererii de chemare în judecată, reiese că reclamanta SC A.B. SRL Alba Iulia a solicitat obligarea pârâtei la repararea prin înlocuirea piesei defecte a autoturismului marca Daewoo Expero 1,5, constatate prin expertiza judiciară efectuată în dosarul nr. 979/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca, cu consecinţa predării acestui autoturism în stare bună de funcţionare, cu reparaţia efectuată.
Corect a apreciat instanţa de apel întreaga situaţie de fapt şi de drept, iar după verificarea documentaţiei existente, a considerat imperios necesară efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a lămuri toate aspectele contradictorii ale cauzei, în special cauza reală a defecţiunii piesei, precum şi raportul de cauzalitate între această defecţiune şi o eventuală manipulare a piesei de către angajaţii societăţii pârâte cu ocazia efectuării reparaţiilor anterioare.
Relevanţă în cele expuse anterior o are şi poziţia procesuală a părţilor cu ocazia soluţionării apelului, când în şedinţa publică din 20 octombrie 2005 reprezentanţii părţilor au argumentat că se impune efectuarea unei expertize tehnice. Chiar în motivarea cererii de recurs pârâta a precizat că „ambele părţi au fost în principiu de acord că o expertiză tehnică lămureşte cauza".
Nu poate fi primită teza acreditată de recurentă potrivit căreia Decizia atacată cuprinde motive contradictorii, deoarece cu maximă claritate, bine documentat au fost expuse toate raţiunile ce au determinat, în esenţă, admiterea apelului reclamantei, respectiv efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, în condiţiile în care prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În consecinţă, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.A. Cluj SA cu sediul social în Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 259 din 20 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.A. Cluj SA Cluj-Napoca, împotriva deciziei nr. 259 din 20 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3152/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4013/2006. Comercial → |
|---|
