ICCJ. Decizia nr. 4017/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4017/2006
Dosar nr. 7390/1/2006
Şedinţa publică din 7 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.I. SRL, a chemat în judecată pe pârâta B.C.R., sucursala Dolj, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de garanţie imobiliară prin care au garantat în limita sumei de 2.500.000.000 lei împrumutul acordat SC S.P.C. SRL.
Prin cererile de intervenţie formulate de părţi s-a solicitat introducerea în cauză a B.C.R. SA Bucureşti şi a B.C.R., agenţia Filiaşi.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 587 din 25 octombrie 2005, a respins acţiunea şi cererile de intervenţie, considerând că anularea contractului de ipotecă se poate cere numai în contradictoriu cu semnatarul acestuia, iar B.C.R., sucursala Dolj, nu a semnat contractul. În privinţa cererilor de intervenţie instanţa a reţinut că, prin acestea nu se pot pretinde aceleiaşi drepturi ca şi reclamanta.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 46 din 28 februarie 2006, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, considerând greşită calificarea dată cererii din 8 martie 2005, cu atât mai mult cu cât s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a B.C.R., sucursala Dolj, dar şi nepronunţarea asupra B.C.R. SA Bucureşti introdusă în cauză dar necitată.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine greşita aplicare a principiului disponibilităţii în condiţiile în care cererea din 8 martie 2005 era întemeiată pe dispoziţiile art. 57 – art. 59 C. proc. civ., iar instanţa de apel a calificat-o drept precizare a acţiunii, greşit a considerat curtea de apel că instanţa de fond nu a stabilit care sunt părţile în proces şi nu s-a pronunţat asupra B.C.R., agenţia Filiaşi după cum în mod greşit s-a procedat la soluţionarea pricinii fără a intra în cercetarea fondului.
Recursul este fondat şi va fi admis.
Obiectul procesului civil îl constituie un raport juridic litigios în care figurează două subiecte principale, subiectul activ şi subiectul pasiv, dar şi terţe persoane participante în forma intervenţiei, chemării în garanţie sau arătării titularului dreptului.
Astfel, calitatea procesuală este atribuită prin cererile adresate instanţei judecătoreşti, în limitele strict determinate de dispoziţiile procedurale.
Cererea din 8 martie 2005, pe care reclamanta a intitulat-o „intervenţie forţată" conferea calitate de pârâtă B.C.R. centrala cu sediul în Bucureşti, precizându-se astfel fără îndoială calitatea procesuală a terţului chemat în judecată.
Instanţa de apel nu a recunoscut dreptul părţii de a hotărî pornirea procesului sau de a dispune de mijloacele sale de apărare, în încercarea de a atribui judecătorului competenţa pe care legea nu le prevede. Judecătorul este îndreptăţit să ceară explicaţie cu privire la situaţia de fapt şi motivarea îndrept şi are îndatorirea să prevină orice greşeală privind aflarea adevărului; dar el nu este competent, în virtutea principiului rolului activ, să determine legitimarea procesuală, adică să stabilească participanţii la proces. Legea cere indicarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a calităţii persoanei, de care judecătorul este ţinut.
În privinţa dispozitivului sentinţei instanţei de fond se constată că instanţa de apel nu a sesizat respingerea cererilor de intervenţie.
Faptul că instanţa în dispozitivul sentinţei nu precizează persoana intervenienţilor, despre care însă detaliat explică în considerente, nu îndreptăţeşte la anularea hotărârii judecătoreşti cât timp asupra tuturor cererilor deduse judecăţii s-a pronunţat.
O consecinţă a silogismului juridic greşit al instanţei de apel o constituie imputarea soluţionării, de către instanţa de fond, fără a intra în cercetarea fondului.
Dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., stabilesc imperativ ca instanţa să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond care fac de prisos cercetarea fondului pricinii. Instanţa de fond numai în considerarea excepţiilor procedurale a fost obligată să soluţioneze litigiul, făcând aplicabilitatea textului de lege citat.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 46 din 28 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, va modifica Decizia atacată în sensul că va respinge apelul declarat împotriva sentinţei nr. 587 din 25 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta B.C.R. SA, sucursala Judeţeană Dolj, împotriva deciziei nr. 46 din 28 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 587 din 25 octombrie 2005 a Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4020/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4016/2006. Comercial → |
|---|
