ICCJ. Decizia nr. 4020/2006. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4020/2006
Dosar nr. 12024/1/2006
Şedinţa publică din 7 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1460 din 16 noiembrie 2005, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta SC M.P. SRL cu sediul social în localitatea Chişneu Criş, judeţul Arad, în insolvenţă, reprezentantă prin SC A.G. SRL ARAD împotriva pârâtei SC V.P. SRL cu sediul social în localitatea Chişneu Criş, judeţul Arad, în sensul că a repus reclamanta în termenul general de prescripţie şi a obligat pârâta faţă de reclamantă la plata sumei de 5.914.022.255 lei cu titlu de preţ şi dobândă legală.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut în principal că, prin sentinţa civilă nr. 2305 din 19 octombrie 2004, în dosarul nr. 2794/2004 al Tribunalului Arad, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost deschisă procedura reorganizării judiciare şi a falimentului faţă de debitoarea SC M.P. SRL şi a fost desemnat ca şi administrator judiciar SC A.G. SRL ARAD, iar prin încheierea nr. 137 din 1 februarie 2005 a fost desemnat ca şi lichidator judiciar fostul administrator SC A.G. SRL ARAD.
Cererea reclamantei de repunere în termenul general de prescripţie a fost găsită întemeiată şi admisă în conformitate cu prevederile art. 14 şi 15 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
Pe fondul cauzei s-a constatat că între părţi s-au derulat relaţii comerciale în cadrul cărora pârâta a cumpărat de la reclamantă mai multe bunuri mobile pentru care au fost emise facturile fiscale evidenţiate în contabilitate, facturi însuşite de către pârâtă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 136/ A din 5 iunie 2006, a admis apelul declarat de pârâta SC V.P. SRL Chişineu Criş împotriva sentinţei civile nr. 1460 din 16 noiembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 3792/2005 al Tribunalului Arad, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că pârâta a fost citată prin afişare, pe uşa principală a clădirii pentru primele două termene de judecată, fără a se face menţiunea despre cele cuprinse în dispoziţiile art. 92 – art. 100 C. proc. civ. De asemenea, la termenul de judecată din 14 septembrie 2005 instanţa a stabilit ca pârâta să fie citată atât la punctul de lucru cât şi prin afişare la uşa instanţei. Pe de o parte, dispoziţia privind citarea la punctul de lucru nu a fost adusă la îndeplinire de către grefierul de şedinţă, iar pe de altă parte dispoziţiile art. 95 C. proc. civ. nu pot fi aplicate câtă vreme nu se poate reţine că reclamanta nu a cunoscut adresa părţii.
Împotriva deciziei civile nr. 136/ A din 5 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC M.P. SRL cu sediul social în localitatea Chişineu Criş, judeţul Arad, reprezentată prin lichidator judiciar SC A.G. SRL ARAD, care a criticat această hotărâre judecătorească în esenţă sub aspectul că procedura de citare pentru toate termenele de judecată a fost legal îndeplinită, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 3021, 304 pct. 9 şi art. 10, 312 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei, rezultă neîndoios că pentru trei termene consecutive, respectiv 14 septembrie 2005, 5 octombrie 2005 şi 2 noiembrie 2005 procedura de citare nu a fost îndeplinită cu pârâta SC V.P. SRL. La termenul din 2 noiembrie 2005 s-a dispus citarea pentru termenul din 16 noiembrie 2005, atât la sediul social al pârâtei aşa cum a fost indicat în acţiune, respectiv localitatea Chişineu Criş, judeţul Arad, la punctul de lucru din A. judeţul Arad cât şi prin afişare la uşa instanţei. Atunci când a fost judecată cauza pe fond, la termenul din 16 noiembrie 2005 societatea pârâtă nu a fost legal citată conform măsurilor dispuse de instanţă prin încheierea anterioară şi a dispoziţiilor legale în materie.
Conform dispoziţiilor cuprinse în art. 92 C. proc. civ., comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor judiciare, precum şi a asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se referă primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.
Este unanim admis, atât de doctrină cât şi de jurisprudenţă, că citaţia, ca act scris, se defineşte prin câteva atribute: este un act oficial, care provine de la autoritatea judecătorească, fiind transmisă din oficiu, iar judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel (art. 85 C. proc. civ.), este un act probator, cât priveşte îndeplinirea îndatoririi instanţei; este un act solemn sau ad validitatem, dovada citării neputându-se face prin alte mijloace decât procesul verbal de primire a citaţiei [(art. 92 alin. (1) C. proc. civ.)]; este un act autentic, aşa încât alterarea cuprinsului său poate constitui infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale.
Având asemenea atribute, cuprinsul şi modalităţile de comunicare a citaţiei, au fost minuţios şi imperativ reglementate în conţinutul art. 88 (1) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că obligatoriu, printre altele ea trebuie să precizeze numele, domiciliul şi calitatea celui citat, sub regimul sancţionator al nulităţii. Această nulitate a actului de procedură atrage nevalabilitatea lui şi drept consecinţă el încetează să producă efectele pentru care a fost făcut din cauza neobservării sau încălcării condiţiilor prevăzute de lege pentru realizarea lui.
Cu ocazia rejudecării pricinii pe fond, vor fi verificate toate apărările invocate de părţi, cu respectarea în egală măsură a drepturilor procesuale conferite de lege în materie.
Raţiunile juridice expuse determină ca toate criticile formulate de reclamanta SC M.P. SRL Arad prin lichidator judiciar SC A.G. SRL ARAD împotriva deciziei civile nr. 136/ A din 5 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, să fie înlăturate, urmând a respinge recursul, ca nefondat, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.P. SRL Arad, prin lichidator SC A.G. SRL ARAD, împotriva deciziei nr. 136/ A din 5 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 decembrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 2345/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4017/2006. Comercial → |
---|