ICCJ. Decizia nr. 4093/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4093/2006
Dosar nou nr. 7917/1/2006
Şedinţa publică din 12 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 10 iulie 2002, reclamanta SC M.S. SA Negreşti Oaş a chemat în judecată pe pârâţii O.A. şi O.E. solicitând să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 152 din 18 ianuarie 2002 şi rectificarea înscrierilor din C.F. 196 de sub. B 4 cu restabilirea situaţiei anterioare; să se dispună dezmembrarea nr. top. 802/3/ în două parcele topografice noi, notate cu 802/3/1 şi 802/3/2 conform schiţei; să se dispună deschiderea unei noi coli de cate funciară şi transcrierea nr. top noi 802/2/1 din C.F. 196 nedefinitiv Botiz în noua coală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 7046 din 4 octombrie 2002 dată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 6789/2002 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare, reţinându-se că litigiul este comercial.
Prin sentinţa nr. 2735/ LC din 9 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 5519/2002, s-a admis excepţia lipsei concilierii directe şi s-au respins ca premature atât acţiunea reclamantei, cât şi cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă, în considerarea prevederilor art. 7201 C. proc. civ.
Recursul declarat de SC M.S. SA Negreşti împotriva sentinţei a fost admis prin Decizia nr. 289/C/2003 din 24 aprilie 2003 pronunţată în dosarul nr. 1222/C/2003, de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ. Prin aceeaşi decizie, sentinţa a fost casată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se că obiectul acţiunii este neevaluabil în bani.
Prin sentinţa nr. 327/ LC din 11 iulie 2005 dată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr. 2614/2003, s-a respins atât acţiunea reclamantei cât şi cererea reconvenţională a pârâtei reclamante SC U.C.P. SRL Satu Mare pentru constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare – cumpărare sub semnătură privată încheiate de reclamanta – pârâtă la 27 septembrie 1994 sub numărul de înstrăinare 30, respectiv la data de 5 iunie 2000.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa fondului a reţinut că reclamanta a invocat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare, considerând că pârâta cu rea credinţă şi-a intabulat terenul cumpărat de ea anterior, prin antecontracte de vânzare – cumpărare, motivul nulităţii fiind eroarea asupra naturii şi întinderii obiectului contractului, determinată de fraudă şi rea credinţă, aspecte ce au fost precizate în şedinţa publică din 13 noiembrie 2003.
S-a constatat, în urma probatoriilor administrate că nu a fost dovedită reaua credinţă a pârâtei SC C.P. SRL şi nici încălcarea dispoziţiilor legale sancţionate cu nulitatea absolută în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 152 din 18 ianuarie 2002.
Cu privire la antecontractele de vânzare – cumpărare încheiate de reclamantă şi pârâţi s-a reţinut că nu au efectul transferului dreptului de proprietate şi că, reclamanta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au format obiectul acestor acte, astfel că nu poate solicita dezmembrarea şi intabularea într-o nouă coală C.F.
De asemenea, s-a considerat că efectele antecontractelor nu au contravenit şi nu au cauzat prejudicii vreuneia dintre părţi, întrucât nu au produs şi nu puteau produce efecte contrare legii cât timp nu a avut loc transferul dreptului de proprietate.
Împotriva sentinţei au declarat apel SC M.S. SA şi SC U.C.P. SRL, iar prin Decizia nr. 43/ C 2006 – A din 28 martie 2006 dată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4246/C/2005 s-a respins excepţia de tardivitate a apelului declarat de SC M.S. SA, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a interesului reclamantei.
Prin aceeaşi decizie, apelurile au fost admise ca fondate desfiinţându-se sentinţa şi trimiţându-se cauza spre rejudecare primei instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa apelului a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 104 C. proc. civ., conform cu care actele expediate prin poştă se socotesc împlinite în termen, dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui, apelul este formulat în termen. S-a constatat că sentinţa a fost comunicată către SC M.S. SA la data de 20 iulie 2005, iar potrivit ştampilei poştei, motivele au fost depuse la 4 august 2005 şi nu 5 august 2005, data la care plicul a ajuns la destinaţie.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a interesului s-a considerat că faţă de susţinerea că a dobândit anterior terenul în litigiu, reclamanta justifică un interes, iar în condiţiile în care invocă nulitatea absolută, aceasta putând fi invocată de orice persoană care are un interes, reclamanta are calitate procesuală activă.
De asemenea, s-a mai reţinut că în urma decesului pârâtului O.A. junior nu au fost introduşi în cauză toţi moştenitorii, respectiv O.I.T., iar potrivit art. 2431 pct. 1 C. proc. civ., sentinţa trebuia să fie pronunţată în contradictoriu şu cu acesta.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC U.C.P. SRL Satu Mare care a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în argumentarea căruia a arătat următoarele:
- Decizia atacată este nelegală cu privire la soluţionarea excepţiei tardivităţii apelului întrucât motivele de recurs au fost predate la oficiul poştal, la data de 4 august 2005, astfel că, în raport de data comunicării deciziei, 20 iulie 2005, şi de prevederile art. 104 şi 101 C. proc. civ., termenul legal de 15 zile pentru promovarea apelului a fost depăşit.
Pârâta consideră că apelul nu a fost predat la oficiul poştal înainte de împlinirea termenului şi drept urmare, instanţa apelului trebuia să constate că, acesta este tardiv.
- Decizia este nelegală sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a interesului în promovarea acţiunii.
Se susţine că atât timp cât prin cele două antecontracte de vânzare – cumpărare nu s-a transferat dreptul de proprietate, acestea fiind şi depăşite ca termene şi, cât timp reclamanta este un terţ faţă de contractul de vânzare cumpărare, aceasta nu are calitate procesuală activă şi nici nu justifică un interes în promovarea acţiunii.
- Decizia instanţei de apel este nelegală în privinţa reţinerii faptului că se impunea introducerea în cauză şi a moştenitorului O.I.T., fapt ce a condus în mod eronat şi nelegal la desfiinţarea sentinţei de fond.
Se susţine că, instanţa apelului nu a luat în considerare faptul că numitul O.I.T. este un moştenitor renunţător şi că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând Decizia atacată prin prima criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, instanţa apelului a dispus desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare urmare constatării faptului că în cauză nu au fost introduşi toţi moştenitorii pârâtului O.A. senior pentru ca acţiunea să se soluţioneze în contradictoriu cu aceştia, fiind omis numitul O.T., în calitate de descendent gr. I al defunctului.
Cum, în această fază procesuală, numitul O.T. a depus la dosar două declaraţii autentificate sub nr. 2161 din 15 iunie 1998 şi respectiv 4802 din 5 decembrie 2006 prin care face dovada renunţării atât la succesiunea mamei, O.E., cât şi la cea a tatălui, O.A., aspecte susţinute şi în faţa instanţei de apel dar care nu au fost luate în considerare şi cum, motivul desfiinţării sentinţei fondului a constat tocmai în faptul că nu s-a luat în considerare calitatea de renunţător a acestuia, Înalta Curte constată că Decizia instanţei de apel este nelegală şi că se impunea ca apelul să fie soluţionat în fond.
În atare situaţie se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., admiterea recursului şi casarea deciziei atacate cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea pe fond a apelului ocazie cu care se vor avea în vedere dispoziţiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., referitoare la celelalte motive invocate de recurentă în faţa instanţei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC U.C.P. SRL Satu Mare împotriva deciziei nr. 43/ C din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea în fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4147/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4028/2006. Comercial → |
|---|
