ICCJ. Decizia nr. 513/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 513/2006
Dosar nou nr. 12015/1/2005
Dosar vechi nr. 2908/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Braşov, a solicitat obligarea pârâtei S.N.C. SA Ploieşti, E.M.C. şi a pârâtei S.N.C. SA Ploieşti, în subsidiar, la plata sumei de 4.638.025.652 lei majorări de întârziere la plata tarifului de transport, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-şi acţiunea reclamanta arată că a încheiat cu prima pârâtă, sucursală a S.N.C. SA Ploieşti contract, care a stat la baza transportului de cărbune. Tariful de transport a fost achitat cu întârziere astfel să se datorează penalităţi de întârziere de 9,15 % pe zi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 2090 din 26 noiembrie 2004, Tribunalul Braşov a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâtele în solidar să plătească reclamantei 4.638.023.652 lei, reprezentând penalităţi de întârziere la plata tarifului de transport şi cheltuieli de judecată de 74.550.000 lei.
A fost admisă cererea de chemare în garanţie a pârâtei S.N.C. SA Ploieşti şi în consecinţă a obligat pe chemata în garanţie SC C. SA Bacău să plătească pârâtei S.N.C. SA Ploieşti suma de 4.638.023.652 lei despăgubiri şi 149.100.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că a existat o delegare de competenţă pentru subunităţi şi deci există calitate procesuală pasivă a sucursalei.
Din procesul – verbal de conciliere semnat fără obiecţiuni rezultă că pârâta S.N.C. SA Ploieşti recunoaşte atât contravaloarea transporturilor de 8.468.299.061 cât şi a majorărilor de întârziere.
S-a considerat că în cauză se aplică dispoziţiile contractului, contract cadru şi nu proiectul de contract pentru plăţi centralizate care nu a fost încheiat.
A fost avut în vedere art. 4 şi art. 10.2 din contract, apreciindu-se că nu are nici o relevanţă că plata s-a făcut prin compensare cât timp aceasta s-a făcut cu întârziere, iar reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile corespunzător.
În ce priveşte chemata în garanţie, SC C. SA Bacău, aceasta s-a obligat să plătească transportul cărbunelui pe perioada aprilie – decembrie 2002, deci şi pentru mai 2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel chemata în garanţie susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru admiterea cererii de chemare în garanţie fiind necesară existenţa unei obligaţii de garanţie sau de despăgubire în temeiul legii sau a contractului ori, art. 8.7. din contractul din 26 iunie 2002 nu face decât să fixeze termenii comerciali definiţi conform regulilor.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 86 din 10 mai 2005 a respins ca nefondat apelul chematei în garanţie reţinând că, prin contract, chemata în garanţie s-a obligat să suporte plata transportului către cărăuşul C.F.R. Braşov; chiar dacă s-a încheiat contractul la 26 iunie 2002, iar prestaţia priveşte luna mai 2002, chemata în garanţie s-a obligat expres la plata cheltuielilor pentru toată perioada aprilie – decembrie 2002.
Decizia a fost atacată cu recurs de către chemata în garanţie invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că nu sunt întrunite condiţiile chemării în garanţie respectiv art. 60 – 63 C. proc. civ.; la data aderării la contract, plata transportului era sau trebuia să fie efectuată şi de altfel, pe scrisoarea de trăsură este menţionat „achitat"; obligaţia plăţii revenea pârâtei.
Chemata în garanţie arată că nu şi-a asumat obligaţia de plată a transportului pe întreaga perioadă aprilie – decembrie 2002 şi că facturile emise în baza unui contract deja încheiat trebuie să cuprindă menţiuni privind penalităţile, iar facturile emise de reclamantă nu au nici o clauză penală.
Recursul chematei în garanţie este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform contractului din 26 iunie 2002 încheiat între pârâta S.N.C. SA Ploieşti şi chemata în garanţie SC C. SA Bacău rezultă că furnizarea cărbunelui energetic respectiv transportul acestuia a vizat perioada aprilie – decembrie 2002, astfel încât susţinerea recurentei că instanţele ar fi aplicat greşit contractul unei perioade extracontractuale nu au temei.
În ceea ce priveşte obligaţia de plată aceasta revine chematei în garanţie în calitate de beneficiar al cărbunelui şi instanţele au verificat contractul dintre reclamantă şi pârâta S.N.C. SA Ploieşti, care prevede penalităţi de întârziere în art. 10.2 din contract.
Este fără relevanţă faptul că facturile nu menţionează penalităţile întrucât acestea se datorează în baza contractului şi la data emiterii facturii nu se putea presupune că plata nu se va face în termen.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta chemată în garanţie SC C. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 86/ Ap din 10 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 533/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 512/2006. Comercial → |
|---|
