ICCJ. Decizia nr. 533/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.533/2006
Dosar nou nr. 27741/1/2004
Dosar vechi nr. 8524/2004
Şedinţa publică din 9 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 iulie 2003, reclamantul D.V.A., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, a cerut instanţei să oblige pârâta la executarea racordului la energie electrică a clădirii-atelier deţinută de el în localitatea Malu Roşu şi la plata sumei de 250.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 1446 din 26 noiembrie 2003, Judecătoria Urziceni, respinge cererea formulată de reclamant pentru lipsa capacităţii procesuale active, reţinând că acesta nu este proprietarul construcţiei pentru care solicită să fie obligată pârâta să o racordeze la reţeaua electrică, ci mama sa.
Investit cu soluţionarea apelului declarat de reclamant Tribunalul Ialomiţa, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 31 din 23 februarie 2004, admite excepţia necompetenţei sale materiale invocată de intimata-pârâtă şi, în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ., declină competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin Decizia comercială nr. 133 din 7 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant reţinând, pentru a decide astfel, că reclamantul apelant nu a făcut dovada că deţine imobilul a cărui racordarea la reţeaua publică de energie electrică a solicitat, în baza unui contract legal încheiat, afirmând constant şi probând că acesta aparţine mamei sale, astfel că în mod temeinic instanţa de fond a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active.
Nemulţumit de soluţie reclamantul declară recurs, criticând Decizia recurată, în esenţă, pentru nelegalitate şi netemeinicie, instanţa de apel ca şi instanţa de fond, reţinând greşit că nu are calitate procesuală activă şi neexaminând fondul cauzei, deşi a încheiat contractul de furnizare de energie electrică iniţial ca asociat unic al SC L.U. SRL, fapt care-l legitimează să ceară obligarea intimatei pârâte la rebranşarea la reţeaua publică de furnizare de energie electrică.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Curtea constată că recursul este fondat.
Deşi contractul de furnizare a energiei electrice a cărui neexecutare de către recurentul reclamant a fost motivul debranşării imobilului – atelier, utilizat de acesta, de la reţeaua publică de alimentare cu energie electrică a fost încheiat de I.R.E. Slobozia pentru „activitate de producţie sau prestări de servicii, la micii consumatori particulari" cum titulatura respectivului contract menţionează (dosar fond), deşi toate procesele verbale de citire a contorului aflate la dosar, extrasul din carnetul de citire, precum şi facturile emise de pârâta intimată SC E. SA, sucursala D.S. (dosar fond) indică drept punct de consum „secţie lumânări", deşi prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond pârâta invocă excepţia lipsei competenţei materiale a Judecătoriei Urziceni şi solicită declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Ialomiţa pentru soluţionarea cererii ca fiind cerere în materie comercială al cărui obiect este neevaluabil în bani, instanţa de fond nu a examinat această excepţie de ordine publică, respingând cererea pentru lipsa capacităţii procesuale active, ignorând calitatea de comerciant a reclamantului recurent care producea lumânări în imobilul a cărui rebranşare o ceruse.
Deşi în motivele de apel recurentul apelant precizează că a încheiat contractul de furnizare de energie electrică pentru clădirea în care funcţiona secţia de lumânări, separat de contractul de furnizare a energiei electrice pentru casa care era proprietatea mamei sale, instanţa de apel apreciază că în mod temeinic instanţa de fond a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active.
Faţă de actele dosarului, se reţine că recurentul, ca asociat unic al SC L.U. SRL, a avut încheiat un contract de furnizare de energie electrică cu intimata pârâtă pentru un atelier în care producea lumânări, pârâta debranşându-l de la reţea pentru neachitarea consumului facturat. acţiunea promovată de recurent vizând obligarea intimatei pârâte la rebranşarea atelierului la reţeaua publică de furnizare de energie electrică, ca acţiune în materie comercială neevaluabilă în bani este de competenţa materială în primă instanţă a tribunalului potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., respectiv de competenţa tribunalului Ialomiţa.
Cum Decizia recurată a menţinut sentinţa instanţei de fond care a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, respingând acţiunea ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar instanţa de fond nu avea competenţa materială de a examina cauza, cu aplicarea art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis şi, în consecinţă, Decizia recurată urmează a fi modificată în sensul admiterii apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1446 din 20 noiembrie 2003 a Judecătoriei Urziceni, care urmează a fi desfiinţată, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Ialomiţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D.V.A., împotriva deciziei nr. 133 din 7 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1446 din 20 noiembrie 2003 a Judecătoriei Urziceni pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Ialomiţa.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 554/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 513/2006. Comercial → |
|---|
