ICCJ. Decizia nr. 634/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.634/2006
Dosar nou nr. 12745/1/2005
Dosar vechi nr. 3091/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 175/ C, pronunţată la data de 19 noiembrie 2004, în dosarul nr. 537/C/2004, Tribunalul Comercial Argeş, a admis acţiunea formulată de reclamanta, O.M.B. împotriva pârâtei R.N.P.R., prin D.S.P., astfel cum a fost precizată, cu consecinţa obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 1.689.976.684 lei, din care 1.665.271.430 lei, reprezintă despăgubiri civile şi suma de 24.705.254 lei, reprezintă penalităţi de întârziere şi suma de 41.551.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta, valorificând, nejustificat, suprafaţa de pădure proprietatea reclamantei, a livrat SC E.G.C. SRL masă lemnoasă din producţia anului 2001 aflată pe picior; lemn de foc şi pomi de crăciun din specia molid, încasând, cu titlu de profit al acestor livrări, sumele evidenţiate în facturile pe care le-a întocmit, a căror valoare reactualizată este de 1.665.271.430 lei, conform expertizei contabile efectuată în cauză şi, de asemenea, penalităţi pentru întârzierea în plată în cuantum de 24.705.254 lei.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 71/ A-C, pronunţată la data de 4 mai 2005, în dosarul nr. 269/A/COM/2005, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva menţionatei sentinţe pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 24.705.254 lei, reprezentând penalităţi de întârziere, menţinând restul dispoziţiilor acestei hotărâri.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 973 C. civ. şi faptul că intimata reclamantă nu este parte în contractul încheiat de apelanta pârâtă cu SC E.G.C. SRL, apreciind, nefondate, criticile vizând cuantumul despăgubirilor la plata cărora a fost obligată, întrucât expertiza contabilă, efectuată în apel, având ca obiectiv verificarea cheltuielilor efectuate de D.S.A., pentru administrarea pădurii în litigiu, nu confirmă că sumele indicate de apelantă cu acest titlu se încadrează în categoria lucrărilor tehnico-silvice, menţionate de art. 17 din Legea nr. 75/2002, iar cheltuielile de constituire a fondului de conservare şi regenerare a pădurii, în procent de 20 % din valoarea masei lemnoase vândute pe picior, având în vedere prevederile art. 39 lit. a) şi b) din Legea nr. 26/1996, vânzările din tăieri la ras, conform contractului, nu fac obiectul reconstituirii acestui fond.
Împotriva deciziei pronunţată în apel au formulat recurs atât intimata reclamantă cât şi apelanta pârâtă.
Este de observat că recurenta reclamantă, O.M.B. nu a indicat şi dezvoltat nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar prin criticile formulate, ce se constituie într-o succesiune de afirmaţii ce vizează fondul cauzei, nu a precizat relevanţa pe care acestea o au faţă de Decizia atacată, conform cerinţelor precizatului text legal, raportat la art. 299 C. proc. civ.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi dezvoltarea lor şi cum recurenta reclamantă nu s-a conformat acestor exigenţe legale, Înalta Curte, având în vedere, deopotrivă şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constată nulitatea cererii sale de recurs.
Recurenta pârâtă, R.N.P.R., prin D.S.P., a invocat în susţinerea cererii sale de recurs motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, în motivarea recursului că instanţa de apel, menţinând dispoziţiile instanţei de fond cu privire la cuantumul sumei acordată reclamantei cu titlu de despăgubiri, a nesocotit apărarea sa referitoare la diminuarea sumei pe care a încasat-o din livrările de masă lemnoasă către SC E.G.C. SRL, cu 20 %, fond de conservare, critică ce, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării deciziei atacate, motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., nefiind dezvoltate, conform cerinţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., spre a putea fi analizate, iar critica vizând greşita interpretare a probelor administrate de către instanţa de apel, ne mai putând fi valorificată pe calea recursului prin modificarea adusă art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
Recursul apelantei pârâte este nefondat.
Astfel, cu spre a putea obţine modificarea unei decizii în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca instanţa să nu se fi pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, iar acestea să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi cum instanţa de apel s-a pronunţat asupra apărării apelantei pârâte referitoare la constituirea fondului de conservare astfel cum rezultă din considerentele deciziei atacate se constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de precizatul text legal a fi întrunite cumulativ.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat, în cauză, de intimata pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta O.M.B., împotriva deciziei nr. 71 din 4 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
Respinge recursul declarat de pârâta R.N.P.R. – D.S.P., împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 637/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 633/2006. Comercial → |
|---|
