ICCJ. Decizia nr. 65/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 65/2006
Dosar nou nr. 5358/1/2005
Dosar vechi nr. 1237/2005
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii F.V., M.L., C.E., D.D.M., L.V., G.M., D.I.P., P.G., N.C.P., N.F. şi N.Ş., au chemat în judecată pe pârâtele SC A. SA Vâlcea şi SC Z. SRL, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a suprafeţei de 276 mp pentru cauză ilicită şi preţ neserios.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 486 din 10 mai 2004, a constatat că secţia civilă este competentă să soluţioneze cauza, a anulat acţiunea reclamanţilor N.F., N.C.P. şi N.Ş., a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor.
Instanţa de fond a reţinut că prin Decizia civilă nr. 1013/2002 a Tribunalului Vâlcea s-a constatat valabilitatea convenţiei, cu putere de lucru judecat în privinţa cauzei contractului, iar ca o condiţie de admitere a acţiunii revocatorii este anterioritatea creanţei faţă de actul fraudulos. În privinţa preţului, instanţa a considerat că acesta reprezintă voinţa părţilor.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 274/ A-C din 15 decembrie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor, reţinând anterioare creanţele reclamanţilor şi respectul voinţei societăţii. Pe de altă parte reclamanţii nu pot invoca în apel cereri noi, iar lipsa procedurilor administrative nu conduce la nulitatea actului.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanţii au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 8 şi 11 C. proc. civ.
Recurenţii susţin că în mod greşit instanţa de apel a soluţionat litigiul pe fond, cât timp o secţie necompetenţă a tribunalului a judecat pricina în primă instanţă, a interpretat greşit actul dedus judecăţii, contractul de vânzare-cumpărare fiind lovit de nulitate absolută pentru fraudarea intereselor creditorilor, care nu au putut executa creanţele rezultate din drepturile salariale, indemnizaţii de concedii medicale sau de odihnă şi garanţii materiale, şi totodată nu s-a pronunţat asupra preţului derizoriu al contractului.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Reclamanţii, creditori ai SC A. SA, devenită SC B. SA Drăgăşani, au solicitat desfiinţarea actului juridic încheiat de debitorul lor, prin care a înstrăinat suprafaţa de teren de 276 mp cu suma de 833.832 lei.
Dispoziţiile art. 975 C. civ. îndreptăţesc pe creditori să ceară revocarea actelor juridice încheiate de debitor în frauda lor, când prin acestea se tinde la mărirea insolvabilităţii sale. Când actul este un titlu oneros, condiţia anulării lui este legată de complicitatea terţului dobânditor, iar aceasta este prezumată în situaţia în care, chiar dacă nu a cunoscut intenţia debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totuşi faptul că prin actul la care participă, a creat sau a mărit insolvabilitatea debitorului. Din această perspectivă, este de netăgăduit că vânzarea terenului la un preţ derizoriu, prezumă condiţia complicităţii (consilium fraudis).
Pe de altă parte, condiţia anteriorităţii creanţei, în raport cu actul atacat, suportă o excepţie: când debitorul încheie un act fraudulos cu scopul de a prejudicia un credit viitor. Actul fraudulos de înstrăinare săvârşit cu scopul sustragerii unui bun de la confiscare sau de la urmărire silită este revocabil, dacă a fost încheiat după săvârşirea faptei care a determinat creanţa. Aşadar, chiar şi în ipoteza, greşit stabilită de altfel de instanţele de fond, privind posterioritatea creanţei, acţiunea revocatorie era admisibilă.
Însă, din materialul probator administrat, rezultă că anterior încheierii actului de vânzare cumpărare, vânzătorul nu le satisfăcuse reclamanţilor drepturi rezultate din raporturile de muncă începând cu anul 2001, situaţie constatată prin mai multe hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Vâlcea.
Critica deciziei atacate cu privire la necompetenţa secţiei civile a tribunalului de a soluţiona pricina nu este întemeiată.
Regulile de competenţă materială stabilite în Titlul I Cartea I a codului de procedură civilă atribuie judecătoriilor, tribunalelor, curţilor de apel şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prerogative privind judecata cererilor adresate instanţelor judecătoreşti fără a face distincţie între secţiile instanţelor. Organizarea administrativă pentru o mai riguroasă activitate, a determinat stabilirea secţiilor instanţelor, fără însă ca nerespectarea organizatorică să poată conduce la nulitatea unei hotărâri judecătoreşti.
Dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. prevăd casarea unei hotărâri judecătoreşti când aceasta s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe. În situaţia de faţă, chiar dacă secţia comercială a tribunalului era competentă să soluţioneze litigiul, nu se poate considera încălcată norma de competenţă care stabilea în favoarea tribunalului pronunţarea hotărârii. De altfel în sprijinul acestei consideraţii este şi art. 2 C. proc. civ.
Aşa dar, întrucât printr-o acţiune revocatorie se tinde readucerea în gajul general al creditorilor chirografari valori care au ieşit fraudulos din patrimoniul debitorului, acţiunea reclamanţilor va fi admisă prin admiterea recursului, modificarea deciziei nr. 274/ A-C din 15 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 486 din 10 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii F.V., M.L., C.E., L.V., G.M., D.I., toţi prin procurator F.E. împotriva deciziei nr. 274/ A-C din 15 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia recurată, admite apelul schimbă în tot sentinţa nr. 486/2004 a Tribunalului Vâlcea şi pe fond, admite acţiunea reclamanţilor şi constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Ia act de renunţarea la judecata recursului formulată de reclamanta P.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 660/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 643/2006. Comercial → |
|---|
