ICCJ. Decizia nr. 671/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.671/2006
Dosar nou nr. 6076/1/2005
Dosar vechi nr. 1419/2005
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 845 pronunţată în şedinţă publică din 29 septembrie 2004 de Tribunalul Covasna a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P.S.T.C.E.I.S.T. SRL cu sediul social în comuna Valea Crişului judeţul Covasna, în contradictoriu cu pârâta SC I.E.L. SRL cu sediul social în municipiul Sf. Gheorghe judeţul Covasna, în sensul că a constatat nulitatea parţială a clauzei penale înscrise în contractul comercial din 15 august 2002 încheiat între părţi şi a redus penalitatea de 6 % pe zi întârziere la nivelul dobânzii legale egală cu dobânda de referinţă a B.N.R. De asemenea a mai obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 104.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că penalitatea de 6 % pe zi de întârziere, care este enormă în raport cu dobânda de referinţă a B.N.R. de sub 25 % pe an, conduce la o certă disproporţie între prejudiciul cauzat pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor de plată de către reclamantă şi reparaţia solicitată de pârâtă (penalitate de peste 1,9 miliarde lei pentru întârziere a unei plăţi de 1,36 milioane lei), situaţie care nu poate fi acceptată întrucât dezechilibrul raportului comercial între părţi este vădit, iar o convenţie nu poate fi transformată printr-o clauză abuzivă într-un instrument de cămătărie. Clauzele penale cămătăreşti sunt interzise prin norma legală, astfel că obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect. Clauza penală nu va fi înlăturată în întregime ci va fi redus cuantumul de la penalitatea de 6 % pe zi de la dobânda de referinţă a B.N.R., deoarece clauza penală de 6 % pe zi echivalează cu o dobândă enormă, de peste 15 ori obligaţia de plată.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială prin Decizia nr. 18/ Ap din 17 februarie 2005 a admis apelul declarat de pârâta SC L.I.E. SRL împotriva sentinţei civile nr. 845 din 29 septembrie 2004 a Tribunalului Covasna pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC P.S.T.C.E.I.S.T. SRL. De asemenea a mai fost obligată intimata reclamantă să plătească apelantei pârâte suma de 53.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a stabilit că părţile pot determina prin acordul lor de voinţă întinderea prejudiciului şi cuantumul daunelor care-l vor acoperi înainte ca acesta să se fi produs. Clauza penală fiind un contract, este obligatorie între părţi. Intervenţia judecătorului în sensul posibilităţii modificării clauzei penale nu este de ordin public. Potrivit art. 1069 C. civ., dacă s-a prevăzut clauza penală pentru întârzierea la executare, creditorul va putea cere atât executarea în natură cât şi clauza penală.
Împotriva deciziei nr. 18/ Ap din 17 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a promovat recurs reclamanta SC P.S.T.C.E.I.S.T. SRL, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectele că această clauză penală stabilită prin contractul din 15 august 2002 de 6 % pe zi de întârziere este o clauză penală abuzivă şi ilicită, care înfrânge flagrant nivelul clauzelor penale cămătăreşti, încalcă exigenţele echităţii şi bunele moravuri, nefiind admisibilă o penalitate echivalând de cu 15 ori obligaţia de plată, fiind invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC L.I.E. SRL a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că la data de 15 august 2002 între părţi a fost încheiat contractul comercial având ca obiect livrarea de motorină şi benzină parcului auto angajaţilor cumpărătorului conform tabelului prezentat în apel la contract.
Prin liberul consimţământ exprimat, părţile, de comun acord, au stabilit plata şi modalitatea de plată, aşa cum reiese neîndoios din clauza cuprinsă în art. 4 şi anume că furnizorul pe datele de 1 şi 15 ale lunii va centraliza cantitatea de carburant ridicat de cumpărător în cursul perioadei şi va întocmi factura cu contravaloarea carburantului ridicat pe care o va trimite cumpărătorului, iar orice întârziere la plata carburantului obligă pe cumpărător să plătească penalităţi de întârziere de 6 % pe zi de întârziere (dosar nr. 1065/2004 Tribunalul Covasna).
Amplu argumentat şi bine documentat, instanţa de apel, a motivat că prima instanţă nu avea dreptul de a reduce cuantumul penalităţilor stabilit de părţi, întrucât clauza penală este o convenţie care trebuie respectată, în contextul în care potrivit Legii nr. 496/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, părţile contractuale au obligaţia efectuării tuturor plăţilor la data scadenţei, existând şi posibilitatea ca părţile să poată stipula prin contract ca totalul penalităţilor pentru întârzierea în decontare să depăşească cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Este nejustificată critica reclamantei potrivit căreia clauza penală inclusă în contract, aceea de a plăti o penalitate de întârziere de 6 % pe zi, este o clauză penală cu caracter abuziv, ilicit, care încalcă exigenţele echităţii şi bunelor moravuri. În materie comercială operează principiul executării cu bună credinţă a contractelor şi a libertăţii părţilor de a stabili în convenţii rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti, toate acestea fiind guvernate de dispoziţiile art. 969 C. civ., în conformitate cu care convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Pentru aceste raţiuni juridice expuse, toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC P.S.T.C.E.I.S.T. SRL vor fi înlăturate ca neîntemeiate, recursul respins ca nefondat, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele cuprinse în art. 304 C. proc. civ., urmând a menţine ca legală şi temeinică Decizia nr. 18/ Ap din 17 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P.S.T.C.E.I.S.T. SRL Valea Crişului, împotriva deciziei nr. 18/ A din 17 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 749/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 666/2006. Comercial → |
|---|
