ICCJ. Decizia nr. 673/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.673/2006
Dosar nou nr. 9212/1/2005
Dosar vechi nr. 2207/2005
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa arbitrală nr. 231 din 8 iulie 2004 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. cu sediul social în Bucureşti împotriva pârâtei SC D.A.R. SA cu sediul social în Craiova, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 600.000 dolari S.U.A. penalităţi de întârziere, cu 36.950 dolari S.U.A. şi 110.000.000 lei cheltuieli de arbitrare.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut că pretenţiile reclamantei, aşa cum au fost precizate prins scrisoarea procesuală din 11 noiembrie 2003 şi reţinute prin actul de misiune, pentru obligarea pârâtei la plata penalităţilor de 30 % din valoarea investiţiilor neefectuate până la 31 decembrie 2002 şi la efectuarea investiţiilor sub sancţiunea plăţii unor daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere, după devenirea irevocabilă a sentinţei arbitrale, se întemeiază pe contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, aşa cum a fost modificat prin actele adiţionale din 19 mai 1998 şi 15 octombrie 1999.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, cu modificările date de actele adiţionale, pârâta se obliga să facă investiţii în SC M. SA Timişoara în valoare de 4 milioane dolari S.U.A. în perioada 2000-2002, însă aceasta nu a investit, prin majorarea capitalului social decât 2 milioane dolari S.U.A., rămânând o restanţă de alte 2 milioane dolari S.U.A. În această situaţie, întrucât pârâta nu a investit până la 31 decembrie 2002 suma de 2 milioane dolari S.U.A., fără a justifica neinvestirea prin existenţa unor motive de natură să o exonereze de răspundere, urmează ca în baza art. 7.6 din contract să fie obligată la plata penalităţii de 30 % pe an din suma neinvestită, respectiv de 600000 dolari S.U.A.
Al doilea capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat, deoarece a adăuga o daună cominatorie de un milion lei pe zi la penalitatea convenită în caz de neexecutare ar însemna să fie modificat ceea ce părţile au convenit ca prejudiciu la încheierea contractului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială prin Decizia comercială nr. 354 din 25 martie 2005 a respins ca nefondate acţiunile în anulare formulate de petentele SC D.A.R. SA şi A.V.A.S. împotriva sentinţei arbitrale nr. 231 din 8 iulie 2004 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.
Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorească instanţa de apel a stabilit că dezvoltarea în fapt a criticilor de către ambele părţi vizează aspecte de netemeinicie, interpretările date de tribunalul arbitral convenţiei părţilor şi aprecierea probelor, toate acestea reprezentând aspecte ce nu pot face obiectul acţiunii în anulare. În ceea ce priveşte nerespectarea de către tribunal a art. 27 din regulamentul I.C.C., se constată că acest regulament nu reprezintă dispoziţii imperative ale legii în sensul art. 364 lit. i) C. proc. civ., normă care să protejeze un interes general.
Referitor la al 3-lea motiv de desfiinţare invocat de SC D.A.R. SA tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra împrejurărilor legate de aplicarea art. 16 alin. (3) din OG nr. 25/2002 prin respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi prin motivele care au dus la această soluţie, cuprinse în chiar hotărârea atacată.
Împotriva deciziei comerciale nr. 354 din 25 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea acţiunii în anulare, în sensul desfiinţării în parte a sentinţei arbitrale nr. 231 din 8 iulie 2004 pronunţată de Curtea de Arbitral Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a Municipiului Bucureşti, în dosarul nr. 257/2003, iar pe fond admiterea şi a capătului de cerere cu privire la obligarea pârâtei la efectuarea investiţiei asumate prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere în executarea obligaţiei de a face investiţia, precum şi obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor arbitrale efectuate cu acest litigiu, invocând ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei rezultă neîndoios că instanţa arbitrală a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi în cadrul contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni din 23 februarie 1998 având ca obiect transmiterea unui număr de 1.351.338 acţiuni nominative cu o valoare nominală de 25.000 lei, în sumă totală de 33.783.450.000 lei, reprezentând 51 % din capitalul social al SC M. SA Timişoara, preţul şi modalitatea de plată, întinderea drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, precum şi regimul sancţionator care intervine în situaţia nerespectării clauzelor stabilite.
Amplu documentat şi bine argumentat s-a apreciat că obligarea pârâtei la efectuarea investiţiei restanţă, nu se justifică cu daunele cominatorii de un milion lei pe zi întârziere, prin aceea că obligaţia pârâtei de a efectua investiţia rezultată din contract este legea părţilor conform art. 969 C. civ., iar a o obliga din nou pe pârâtă la executarea respectivei obligaţii nu ar aduce nici un plus la legătura juridică dintre părţi.
Invocarea incidenţei dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. în sensul că hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată atunci când se încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţiile imperative ale legii nu se regăsesc în cauză.
Pentru raţiunile juridice expuse toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti urmează a fi înlăturate ca neîntemeiate, iar recursul respins ca nefondat, nefiind îndeplinite nici una din reglementările cuprinse în art. 304 C. proc. civ., menţinând ca legală şi temeinică Decizia comercială nr. 354 din 25 martie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 354 din 25 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 672/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 676/2006. Comercial → |
|---|
