ICCJ. Decizia nr. 676/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.676/2006
Dosar nr. 13683/1/2005
Dosar vechi nr. 3326/2005
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 118/CCA/2005 reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtelor SC P. SA Ploieşti şi SC C. SA Ploieşti la plata sumei de 429.629.230.534 lei, reprezentând contravaloare produse petroliere.
În motivarea cererii se precizează că suma solicitată reprezintă contravaloarea produselor petroliere pentru care pârâta SC P. SA o datorează şi refuză să o plătească, refuzând să-şi însuşească protocolul de predare-preluare a activului şi pasivului ca urmare a reorganizării şi divizării societăţii reclamante.
Acest prejudiciu a fost creat în perioada când pârâta avea statutul de sucursală.
În temeiul art. 115 C. proc. civ. pârâtele au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţii procesuale.
Pârâta SC P. SA a invocat inadmisibilitatea acţiunii iar cealaltă pârâtă lipsa calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 137 din 25 martie 2005, prima instanţă, a respins cererea introductivă faţă de pârâta SC P. SA ca inadmisibilă, iar faţă de pârâta SC C. SA, acţiunea a fost respinsă pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în raport de neîndeplinirea cerinţei impuse de art. 7201 C. proc. civ., acţiunea este inadmisibilă faţă de SC P. SA, iar în situaţia inexistenţei unui raport juridic cu pârâta SC C. SA privind pretenţiile formulate, a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.
Apelul declarat de reclamantă prin care se critica sentinţa, pentru nelegalitate, a fost admis prin Decizia civilă nr. 196 din 19 iulie 2005 de secţia comercială şi de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Ploieşti şi în consecinţă, s-a dispus desfiinţarea în parte a acesteia cauza fiind trimisă la aceeaşi instanţă, pentru judecarea pe fond a cererii de chemare în judecată, faţă de pârâta SC P. SA Ploieşti.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a realizat procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., situaţie necontestată de pârâte.
În atare situaţie, în mod greşit prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de pârâta intimată SC P. SA.
S-a reţinut însă că, acţiunea a fost corect respinsă faţă de pârâta intimată SC C. SA pentru lipsa calităţii procesuale pasive, deoarece între reclamantă şi această societate nu s-a legat nici-un raport juridic, privind pretenţiile formulate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta SC P. SA invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că motivul încadrat în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., constă în rezolvarea greşită dată de instanţa de apel, excepţiei ridicate la fond, referitoare la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, întemeiată pe încălcarea prevederilor art. 7201 C. proc. civ.
Recurenta apreciază că, deşi din lucrările cauzei rezultă că reclamanta intimată nu a realizat procedura de conciliere, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, instanţa de apel, a apreciat nejustificat că adresa emisă la 12 octombrie 2004, are caracterul unei notificări.
Ori această „invitaţie la conciliere" nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., deoarece, nu s-au precizat natura pretenţiilor, temeiul lor legal şi actele doveditoare pe care se sprijină.
În ceea ce priveşte indicarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu se precizează aspectul de nelegalitate al hotărârii, ce trebuie analizat, menţionându-se generic că „hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii".
Analizând Decizia, prin prisma criticilor invocate urmează a se reţine că recursul vizează motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând în interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 3701 C. proc. civ. şi 304 pct. 5 C. proc. civ. constând în faptul că, instanţa de apel, trebuia să judece fondul şi nu să trimită cauza spre rejudecare.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia pronunţată în apel, în urma analizării criticilor formulate de reclamantă, instanţa a apreciat că, în ceea ce o priveşte pe pârâta reclamantă, instanţa de fond a soluţionat greşit excepţia de inadmisibilitate a acţiunii ridicată de această parte.
Excepţia s-a fundamentat, pe faptul că reclamanta nu ar fi realizat procedura de realizare a concilierii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Analizând probatoriu administrat în calea devolutivă a apelului instanţa a reţinut judicios, că excepţia privind introducerea prematură a acţiunii a fost admisă greşit.
Astfel, aşa cum rezultă din lucrările cauzei, notificarea s-a realizat prin adresa din 12 octombrie 2004, prin care pârâta recurentă a fost convocată pentru o conciliere directă, privind obligaţia de plată în valoare de 429.629.230.534 lei sumă ce face obiectul acţiunii, reprezentând contravaloarea unor produse petroliere, fixând ca dată a concilierii, data de 5 noiembrie 2004, ora 10,00.
Cum, pârâta recurentă nu s-a prezentat la conciliere, s-a încheiat în aceiaşi zi un proces verbal, care atesta această situaţie.
Rezultă aşadar că, în mod corect s-a apreciat că notificarea respectivă a respectat cerinţele prevăzute de art. 7201 alin. (1) C. proc. civ., şi pe cale de consecinţă nu se poate reţine critica prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Este nefondată şi critica întemeiată pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Prin modificarea art. 297 C. proc. civ. prin Legea nr. 219/2005 admiţând apelul, pe considerentul rezolvării greşite a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, instanţa era obligată să trimită cauza spre rejudecare instanţei de fond.
În motivul de recurs, recurenta a invocat textul prevăzut de art. 297 C. proc. civ., înainte de modificare, când într-adevăr, instanţa de apel, constatând că prima instanţă a soluţionat greşit o asemenea excepţie, anula hotărârea apelată şi reţinea cauza spre soluţionare, evocând fondul.
Aşa fiind pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul, urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 196 pronunţată la data de 19 iulie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 673/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 735/2006. Comercial → |
|---|
