ICCJ. Decizia nr. 689/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.689/2006
Dosar nou nr. 15012/1/2005
Dosar vechi nr. 3660/2005
Şedinţa publică din 16 februarie 2006
Asupra contestaţiei de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de la 10 august 2004 Judecătoria Călăraşi, a încuviinţat executarea silită, solicitată de creditoarea G.A.L., împotriva debitoarei SC S. SA Călăraşi pentru debitul de 4.000.000 dolari S.U.A.
Apelul declarat împotriva acestei încheieri, a fost admis ca fondat de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 695 din 25 noiembrie 2004, cu consecinţa schimbării încheierii şi a respingerii cererii de încuviinţarea executării silite.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că înscrisul în baza căruia s-a încuviinţat executarea silită, respectiv contractul de cesiune, nu este investit cu formulă executorie, fiind încălcate dispoziţiile art. 372 C. proc. civ.
Creditoarea a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În fapt criticile cu vizat, încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 372 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 3583/2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursul ca nefondat.
Instanţa a apreciat criticile ca nefondate.
Astfel, s-a statuat că, citarea creditoarei s-a realizat la adresa indicată, iar contractul de cesiune în baza căruia s-a solicitat încuviinţarea executării aşa cum a reţinut şi instanţa de apel nu este un titlu executor, în raport de cerinţele prevăzute de art. 372 C. proc. civ.
Creditoarea a introdus contestaţia în anulare împotriva acestei decizii întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 318 alin. (2) C. proc. civ.
În motivarea cererii, se invocă, necompetenţa Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de apel, în soluţionarea cauzei cât şi faptul că Decizia instanţei de recurs se întemeiază pe o eroare materială, ceea ce a determinat reţinerea greşită, a faptului că executarea s-a solicitat a fi făcută în baza contractului de cesiune, ca titlu executor.
Contestaţia este nefondată.
Analizând motivele, aşa cum au fost precizate în cerere, urmează a se reţine că nu se pot fundamenta pe dispoziţiile legale invocate.
Primul motiv aşa cum este precizat putea constitui un motiv de recurs, pe care nu l-a invocat ca atare în această cale de atac.
Cum recursul s-a judecat pe fond şi excepţia de necompetenţă materială a instanţei nu a fost invocată, iar instanţa nu a pus-o în discuţia părţilor din oficiu, aceiaşi instanţă, în soluţionarea contestaţiei în anulare, care este o cale de retractare, nu poate să reţină ca întemeiat motivul invocat.
Nici cel de-al doilea motiv, nu poate fi reţinut, pe considerentul că creditoarea a invocat în mod clar, înscrisul în baza căruia s-a solicitat încuviinţarea executării silite, respectiv contractul de cesiune.
Aprecierea instanţei de recurs, care a confirmat concluzia instanţei de apel că, acest contract nu este titlu executoriu, pentru că nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 372 C. proc. civ., nu poate fi reţinută ca o eroare materială în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ.
De fapt contestatoarea invocă prin prisma acestui motiv, o greşeală de judecată, privind aprecierea naturii înscrisului invocat, şi o interpretare greşită a dispoziţiilor legale referitoare la cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească un titlu executor.
Ori, greşelile de judecată, săvârşite de instanţa care a soluţionat recursul, nu pot fi îndreptate pe calea contestaţiei în anulare.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de G.A.L., împotriva deciziei nr. 3583 din 10 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 693/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 681/2006. Comercial → |
|---|
