ICCJ. Decizia nr. 702/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.702/2006
Dosar nou nr. 10343/1/2005
Dosar vechi nr. 2490/2005
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 septembrie 2004, reclamanta SC C.I.E. SRL Baia Mare a chemat în judecată pe pârâţii SC G.C.C. SA Baia Mare, A.E.V. şi C.G. solicitând instanţei autorizarea convocării A.G.A. a SC G.C.C. SA.
Instanţa, din oficiu, a introdus în cauză şi pe numitul P.V.I., membru al consiliului de administraţie al SC G.C.C. SA, potrivit dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 modificată.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că, în calitate de acţionar al SC G.C.C. SA a solicitat convocarea A.G.A., anunţând şi comisia de cenzori despre această iniţiativă, însă fără rezultat.
Faţă de situaţia că vicepreşedinte şi preşedintele consiliului de administraţie, pârâţii persoane fizice în cauză nu s-au prezentat la sediul societăţii se impunea ca reclamanta să uzeze de prevederile art. 119 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată.
Prin încheierea nr. 2078 din 1 noiembrie 2004, Tribunalul Maramureş, secţia comercială a admis cererea reclamantei, a stabilit data de referinţă pentru 10 noiembrie 2004, a autorizat convocarea A.G.A. a SC G.C.C. SA Baia Mare, pentru data de 27 noiembrie 2004 la sediul societăţii.
Prin aceeaşi încheiere instanţa de fond a stabilit ordinea de zi a adunării, ca fiind revocarea consiliului de administraţie al societăţii şi alegerea unui nou consiliu de administraţie.
Totodată, instanţa a dispus ca adunarea generală a acţionarilor să fie prezidată de P.V.I., precum şi efectuarea publicităţii convocării adunării generale.
Instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii astfel pronunţate că reclamanta deţine un procent de 30,26 % din acţiunile societăţii pârâte SC G.C.C. SA Baia Mare, situaţie ce-i conferă posibilitatea de a solicita convocarea adunării generale, administratorii fiind obligaţi să o convoace de îndată.
Cum solicitarea expresă a reclamantei din data de 3 august 2004 a fost refuzată de către administratorii societăţii, instanţa de fond a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Apelul declarat de pârâţii C.G. şi A.E.V. împotriva hotărârii fondului, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 51 din 24 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a analizat criticile aduse hotărârii de fond ce vizau netemeinicia şi nelegalitatea soluţiei pronunţată în cauză, respectiv greşita apreciere a situaţiei de fapt, precum şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 republicată, şi a reţinut în esenţă, că, pârâţii nu argumentează criticile invocate, limitându-se doar la afirmaţiile că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 119 din Legea nr. 31/1990 şi că, în fapt, doar interesul personal al asociatului P.V.I. a determinat promovarea acţiunii, motiv pentru care se impune menţinerea hotărârii de fond.
Împotriva deciziei din apel au declarat recurs pârâţii C.G. şi A.E.V. invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi care, au solicitat admiterea recursului, iar pe fond respingerea acţiunii, ca nefondată.
În dezvoltarea criticilor aduse deciziei recurate, pârâţii au susţinut că acţiunea a fost introdusă cu rea credinţă de către reprezentantul reclamantei, atitudine ce trebuie sancţionată ca atare.
Recurenţii susţin că instanţa de apel a reţinut greşit situaţia de fapt, în realitate pârâţii fiind cei vătămaţi în drepturile lor, cu referire la împiedicarea lor de a lua parte la adunările generale ale societăţii, motiv pentru care ultima hotărâre A.G.A. din 23 aprilie 2004 a fost anulată de către tribunal.
Mai mult, se susţine că, instanţele în mod greşit au apreciat cu privire la dispoziţiile art. 119 din Legea nr. 31/1990, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal invocat, solicitarea convocării fiind făcută de asociatul P.V.I. sie însuşi.
În fine, s-a mai susţinut că în aceste condiţii nu era îndeplinită situaţia premisă, respectiv un refuz din partea administratorilor pentru convocarea adunării generale, motiv pentru care se impunea respingerea acţiunii.
Criticile formulate de recurenţi sunt o reiterare a motivelor de apel şi vizează modul greşit în care cele două instanţe au apreciat şi stabilit situaţia de fapt, precum şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990/ R.
În condiţiile în care situaţia de fapt nu mai poate supusă controlului judiciar în recurs, instanţa fiind ţinută a analiza criticile de nelegalitate invocate de către recurenţi, Înalta Curte constată că recursul astfel motivat este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/ R „dacă administratorii nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii va putea autoriza, cu citarea administratorilor şi în conformitate cu dispoziţiile art. 331 C. proc. civ., convocarea adunării generale de către persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (1)", cu referire la acţionarii reprezentând a zecea parte din capitalul social sau o cotă mai mică.
Deşi recurenţii au provocat controlul judiciar al sentinţei de fond, aceştia nu au dat posibilitatea instanţei de apel de a analiza susţinerile în calea devolutivă, acestea nefiind dezvoltate.
Susţinerea potrivit căreia nu era îndeplinită situaţia premisă, respectiv refuzul administratorilor, de a convoca adunarea generală, condiţie impusă de dispoziţiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/ R, se dovedeşte a fi nefondată faţă de cererea de chemare în judecată promovată de acţionarul reclamant şi de înscrisurile doveditoare ataşate acesteia.
Simpla promovare a acţiunii de către reclamantă, nevoită fiind astfel să apeleze la forţa coercitivă a statului, sesizând autoritatea judecătorească, constituie premisa condiţiei impuse de textul legal pretins greşit aplicat, cu referire la refuzul administratorilor de a convoca adunarea generală, întărită fiind de înscrisurile doveditoare.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi, în consecinţă, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii C.G. şi A.E.V., împotriva deciziei nr. 51 din 24 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 705/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 700/2006. Comercial → |
|---|
