ICCJ. Decizia nr. 733/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.733/2006
Dosar nou nr. 9395/1/2005
Dosar vechi nr. 2253/2005
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 879 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Iaşi s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA şi pârâtul S.C.J.U.S.S. Iaşi a fost obligat la plata sumei de 2.878.607.981 lei penalităţi de întârziere şi la 56.931.079 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 47 din 28 martie 2005 prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului.
S-a reţinut în considerentele deciziei că pârâtul datorează suma în baza clauzei penale din contractul încheiat între părţi, iar neprimirea la timp a fondurilor bugetare nu este de natură să o exonereze de plata acestora.
Instanţa a apreciat că deşi pârâtul a achitat până la 30 iunie 2004 obligaţiile curente şi restante, pentru a beneficia de prevederile OUG nr. 37/2004 era necesar ca acesta să prezinte dovada că s-a făcut notificarea de către coordonatorul ei (minister sau organ central sau local) pentru autorizarea acordării acestor facilităţi la consiliul concurenţei potrivit art. 13 alin. (1) din actul normativ menţionat.
Împotriva acestei decizii S.C.J.U.S.S. Iaşi a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.
A arătat recurentul că instanţele în mod greşit au apreciat că nu beneficiază de prevederile OUG nr. 37/2004, deşi a făcut dovada că a achitat debitele până la 30 iunie 2004, condiţie cerută de art. 1 alin. (4) din acest act normativ pentru a se dispune anularea penalităţilor şi majorărilor de întârziere.
S-a invocat că a comunicat cu adresa din 13 septembrie 2004 faptul că nu a beneficiat de ajutoare de stat în ultimii 3 ani şi că a formulat cerere de anulare a penalităţilor şi majorărilor de întârziere.
S-a invocat că instanţa a apreciat că nu beneficiază de prevederile OUG nr. 37/2004 întrucât nu s-a prezentat dovada că s-a făcut notificarea de către coordonatorul ei pentru autorizarea acordării acestor facilităţi la consiliul concurenţei conform art. 13 alin. (1) din acest act normativ.
Instanţa nu a avut în vedere şi dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 143/1999, privind ajutorul de stat care nu cere această notificare dacă sunt îndeplinite anumite condiţii şi pe care recurenta consideră că le-a îndeplinit.
Recursul este fondat.
Potrivit contractului din 24 mai 2001, astfel cum a fost modificat prin act adiţional, reclamanta SC C. SA a furnizat pârâtului energie termică, iar facturile emise pentru plata preţului au fost achitate cu întârziere şi pentru aceasta s-au pretins penalităţi datorate până la 31 decembrie 2003.
Potrivit art. 1 alin. (4) din O.U. privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie „persoanele juridice care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligaţiile curente şi restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă şi gaze naturale până la 30 iunie 2004, beneficiază de anularea penalităţilor şi majorărilor de întârziere".
Instanţa de apel a apreciat în mod greşit că recurentul nu beneficiază de prevederile acestei ordonanţe pentru că nu a prezentat o dovadă că s-a făcut notificarea de către coordonatorul ei pentru autorizarea acordării acestor facilităţi la consiliul concurenţei potrivit art. 13 din acest act normativ.
Astfel, recurentul pârât a depus la dosar adresa din 28 iunie 2004, prin care a adus la cunoştinţă intimatei reclamante faptul că nu are datorii sau restanţe pentru facturile reprezentând consumurile curente de energie termică şi a solicitat să se ia măsurile necesare în vederea anulării penalităţilor şi majorărilor de întârziere, împrejurare confirmată de intimata reclamantă.
Este adevărat că art. 13 alin. (1) din O.U. nr. 37/2004 (ce a fost reţinut de instanţa de apel) prevede că aceste facilităţi de natura ajutorului de stat se acordă cu respectarea legislaţiei în domeniul ajutorului de stat, după autorizarea acestora de către consiliul concurenţei.
Aceste dispoziţii trebuiesc coroborate însă cu prevederile art. 20 din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat conform cărora ajutorul acordat într-o perioadă de până la 3 ani, în valoare totală de 3 miliarde lei, este considerat a fi autorizat şi nu cade sub incidenţa obligaţiei de notificare, în condiţiile stabilite prin regulamentul consiliului concurenţei.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că recurentul pârât a îndeplinit cerinţele prevăzute de art. 1 alin. (4) din O.U. nr. 37/2004 şi beneficiază de anularea penalităţilor de întârziere.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (2) C. proc. civ. urmează a admite recursul declarat de pârât împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel ce se va modifica; se va admite apelul declarat de pârât împotriva sentinţei tribunalului, ce se va schimba în sensul că se va respinge acţiunea reclamantei.
Referitor la cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru achitată de reclamantă se va face aplicarea dispoziţiilor art. 23 lit. c) din Legea nr. 146/1997, care prevede restituirea acestora atunci când acţiunea a rămas fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul S.C.J.U.S.S. Iaşi, împotriva deciziei nr. 47 din 28 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, modifică Decizia recurată, admite apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei nr. 879/ E din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Iaşi, schimbă sentinţa apelată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul S.C.J.U.S.S. Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 719/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 773/2006. Comercial → |
|---|
