ICCJ. Decizia nr. 719/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.719/2006
Dosar nou nr. 16425/1/2005
Dosar vechi nr. 4014/2005
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2057 pronunţată la data de 3 noiembrie 2004 Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC T.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC F.M. SRL, pe care a obligat-o la plata sumei de 205.639.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de antrepriză efectuate şi neachitate şi la 1.105.942.157 lei, reprezentând daune interese.
Totodată, tribunalul a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi compensând în parte cheltuielile de judecată suportate de părţi a obligat-o pe pârâtă şi la plata sumei de 50.187.565 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată avansate util de aceasta şi necompensate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut din analiza probelor administrate respectiv înscrisuri, interogatoriu şi două expertize tehnice în construcţii următoarele:
Pârâta în calitate de beneficiară a contractului de grant înregistrat la 30 noiembrie 2000 încheiat cu A.N.D.R. – R.D.C.A.I. având ca obiectiv de investiţie edificarea unui motel denumit D., în vederea finalizării lucrărilor a organizat o licitaţie de oferte privind execuţia completă a clădirii de la stadiul de fundaţie şi zidăria parterului (realizate) până la finalizarea la cheie.
Câştigătoare a licitaţiei a fost declarată reclamanta care a înaintat devize estimative distincte pe categorii de lucrări (construcţii, instalaţii electrice, termice şi sanitare) previzionând un cost al lucrărilor de 1.584.066.153 lei fără T.V.A. şi posibilitatea realizării lor la termenul cerut.
Între părţi s-a încheiat contractul de lucrări din data de 19 mai 2001.
Pe parcursul executării lucrărilor pârâta, beneficiara acestora, a solicitat reclamantei să aplice soluţii tehnice necuprinse în documentele licitaţiei şi să execute şi alte lucrări decât cele cuprinse în devizele estimative.
Mai reţine instanţa, că în aceste condiţii înscrisul preconstituit de părţi cu ocazia încheierii convenţiei a devenit o operaţiune juridică formală necesară pârâtei pentru a se justifica cu privire la îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de grant. Că, în acelaşi timp cele două părţi au consimţit, fără a preconstitui un înscris ca reclamanta să efectueze toate lucrările cerute şi menţionate în contract, dar cu materiale şi soluţii tehnice ce urmau să fie aprobate pe parcursul executării lucrărilor, situaţie în care s-au produs derogări de la clauzele înscrise în contract vizând termenul de finalizare a lucrărilor şi valoarea generală a contractului.
În aceste condiţii de derulare a contractului, tribunalul a apreciat că finalizarea lucrărilor, cu o întârziere de 67 de zile se înscrie într-un termen rezonabil dat fiind soluţiile tehnice mai complexe adoptate, soluţii care au fost acceptate de pârâtă beneficiara lucrărilor.
În ce priveşte costul superior al lucrărilor, pretins de reclamantă, tribunalul constată că, în raport şi de constatările colectivului de experţi tehnici desemnaţi în cauză, cererea reclamantei este îndreptăţită, pârâta urmând să plătească reclamantei suma de 205.639.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor.
Referitor la daunele interese acordate reclamantei (1.105.942.157 lei) prima instanţă a avut în vedere la acordarea lor, refuzul nejustificat al pârâtei de a-şi îndeplini obligaţia de plată a tuturor lucrărilor efectuate, stabilind în vederea cuantificării lor un procent de 0,15 % pe zi de întârziere, cu începere de la momentul recepţiei lucrării până la data pronunţării sentinţei respectiv 1077 zile.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Reclamanta a susţinut în esenţă că instanţa de fond a făcut o greşită apreciere a probelor, întemeindu-se pe concluziile experţilor care au manifestat o vădită lipsă de profesionalism, ignorând înscrisurile depuse respectiv facturile emise pentru lucrările real executate.
Pârâta a criticat hotărârea sub aspectul existenţei a două înscrisuri, situaţie neconfirmată de probele dosarului. A mai susţinut că în mod nejustificat au fost avute în vedere lucrări exterioare şi cele necuprinse în contract, concluzionând că toate lucrările contractate au fost achitate astfel că nu se justifică obligarea sa la plata unei diferenţe de preţ.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 35 pronunţată la data de 20 iunie 2005 a respins apelul reclamantei SC T.C. SRL ca nefondat şi a admis apelul pârâtei SC F.M. SRL, formulat împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a schimbat-o în parte în sensul reducerii cuantumului pretenţiilor cu titlu de penalităţi la care a fost obligată pârâta, de la 1.105.942.157 lei la suma de 229.287.485 lei.
Totodată instanţa prin Decizia adoptată a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 55.000.080 lei diferenţă rezultată în urma compensării cheltuielilor efectuate cu titlu de onorar avocat şi onorar experţi. Dispoziţiile prevăzute în alin. (1), (2) şi (3) din sentinţa fondului au fost menţinute.
Instanţa de control a reţinut în considerentele deciziei că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt sub aspectul derulării cronologice a relaţiilor contractuale, însă a greşit considerând că este vorba de două acte juridice, respectiv un înscris public preconstituit şi o convenţie secretă fără să fie materializată într-un înscris.
Că, în realitate, s-au efectuat lucrări contractuale cât şi extracontractuale acceptate de ambele părţi, cu riscuri asumate implicit sub aspectul depăşirii termenului de execuţie.
Pentru lucrările neachitate, în cuantumul stabilit de experţi, instanţa reţine că pârâta datorează şi penalităţi de întârziere dar calculate la suma efectiv datorată respectiv 205.639.000 lei şi nu la suma solicitată de reclamantă, astfel că se impune reducerea cuantumului acestora la 229.287.485 lei, penalităţi datorate pe perioada 22 noiembrie 2001 (data recepţiei) şi până la 23 mai 2002 data sesizării instanţei respectiv pentru 223 zile de întârziere.
În contra acestei decizii, reclamanta a declarat în termen legal, recurs, solicitând modificarea în tot a deciziei atacate şi admiterea apelului, astfel cum a fost formulat şi precizat.
Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în dezvoltarea criticilor formulate următoarele:
- instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii în condiţiile în care la termenul din 2 iunie 2005 au fost depuse de către reclamantă precizări la apel şi înscrisuri, comunicate celeilalte părţi, dar care nu au fost supuse dezbaterii contradictorii;
- cererea privind efectuarea unei noi expertize a fost respinsă nejustificat;
- instanţa a pronunţat o decizie lipsită de temei legal în raport de probatoriul administrat în cauză;
- experţii desemnaţi în cauză aveau obligaţia să-şi facă în mod corect datoria, astfel că nu puteau stabili în cadrul expertizelor asumarea vreunui risc de către părţi;
- experţii s-au preocupat de rezolvarea altor probleme decât cele stabilite de instanţă, iar pe de altă parte nu au lămurit chestiuni esenţiale, stabilind o valoare artificială;
- experţii nu au delimitat lucrările contractuale de cele considerate de pârâtă extracontractuale, şi au stabilit un raport injust între ponderea lucrărilor la structura de rezistenţă şi ponderea lucrărilor de finisare;
- în raportul de expertiză final au existat evidente neconcordanţe între situaţia reală de pe teren şi datele reţinute de raport;
- cele patru facturi rămase neachitate fac dovada creanţei certe, lichide şi exigibile;
- diminuarea cuantumului penalităţilor este greşită;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat pe actualizarea sumelor la care a fost obligată pârâta;
- suma de 53.649.147 lei reprezentând cheltuieli de judecată din apel nu este dovedită de pârâtă integral şi corespunzător.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Trebuie precizat că potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de textul de lege.
2. Recurenta deşi invocă motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor nu rezultă care sunt normele de drept substanţial ce au fost nesocotite de instanţă sau aplicate greşit.
3. Recurenta îşi axează criticile pe următoarele direcţii: cuantumul pretenţiilor datorate cu titlu de preţ şi penalităţi de întârziere precum şi cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată; concluziile expertizelor tehnice efectuate şi conduita neprofesionistă a experţilor; încălcarea principiului contradictorialităţii şi nepronunţarea în apel pe capătul de cerere privind actualizarea sumelor datorate de pârâtă.
3.1. Primele două critici vizează aspecte de netemeinicie, pe situaţii de fapt care nu pot face obiectul controlului de legalitate în actuala reglementare a recursului.
3.2. Referitor la încălcarea principiului contradictorialităţii, critica nu se susţine deoarece, înscrisurile pe care reclamanta a înţeles să le folosească în apel, au fost primite de instanţă şi comunicate pârâtei, iar măsura în care pârâta nu a înţeles să le comenteze cu ocazia concluziilor pe fond sau să ceară termen pentru a le studia, nu semnifică încălcarea principiului contradictorialităţii ci respectarea principiului disponibilităţii în procesul civil.
3.3. Critica de minus petita, respectiv nepronunţarea instanţei asupra cererii de actualizare a sumelor acordate, nu constituie un motiv de nelegalitate în actuala reglementare a recursului, iar pe de altă parte această cerere a fost formulată pentru prima dată în apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în apel nu se pot face alte cereri noi.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC T.C. SRL Mediaş, împotriva deciziei nr. 35/ A din 20 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 708/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 733/2006. Comercial → |
|---|
