ICCJ. Decizia nr. 736/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.736/2006
Dosar nr. 12859/1/2005
Dosar vechi nr. 3120/2005
Şedinţa publică din 21 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 noiembrie 2000, reclamanta SC B.T.T. SA cu sediul în Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei P.T. la plata sumei de 1.329.753.257 lei din care 489.816.182 lei contravaloare lucrări şi servicii efectuate în perioada 1995 – 1998 şi neachitate, 839.937.075 lei penalităţi de întârziere în decontare.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1098 din 3 mai 2001 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantei.
Prin Decizia civilă nr. 561 din 26 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond şi s-a trimis cauza pentru soluţionarea în fond a litigiului, cu motivarea că P.T. are calitate procesuală pasivă, ea răspunde până la predarea protocolului către P.C.C.
Rejudecând cauza, Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 6575 din 8 octombrie 2002 a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei P.T. şi a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală.
Prin Decizia nr. 178 din 10 februarie 2003, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a admis recursul reclamantei împotriva sentinţei tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare în vederea soluţionării fondului litigiului, cu motivarea că P.T. are capacitate procesuală de folosinţă.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 8782 din 21 decembrie 2004, în fond după casare, a admis în parte acţiunea reclamantei SC B.T.T. SA Bucureşti şi a obligat pe pârâta P.T. la plata sumei de 489.816.182 lei reprezentând debit şi s-a respins ca nefondată cererea privind actualizarea debitului până la concurenţa sumei de 5.701.091.860 lei; s-a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale invocată de chemata în garanţie C.L.C.
S-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă şi aceasta a fost obligată la cheltuieli de judecată în sumă de 58.290.064 lei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta datorează suma de 489.816.182 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate şi acceptate la plată.
Referitor la cererea privind actualizarea debitului până la concurenţa sumei de 5.701.091.860 lei s-a apreciat că în speţă, nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 1084 – 1088 C. civ., întrucât neplata contravalorii lucrărilor şi serviciilor pretinse de reclamantă nu este rezultatul unor fapte culpabile ale pârâtei întrucât între părţi a intervenit o convenţie de compensare a obligaţiilor reciproce.
De menţionat că cererea reconvenţională formulată de pârâtă a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea din 11 iulie 2003.
Prin Decizia civilă nr. 140 din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, ce a fost schimbată în parte în sensul că, pârâta a fost obligată la 506.675.872 lei, reprezentând debit şi s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a reţinut în considerentele deciziei că faţă de concluziile raportului de expertiză reclamanta şi-a majorat câtimea pretenţiilor la data de 12 februarie 2002.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii cererii de actualizare a debitului cu indicele de inflaţie.
A susţinut recurenta că actualizarea debitului cu indicele de inflaţie nu reprezintă o sancţiune pentru neîndeplinirea unei prestaţii contractuale, cum este clauza penală, ci o reactualizare a preţului convenit, prin stabilirea valorii prestaţiilor la data plăţii efective de către pârâtă.
S-a invocat că instanţa de apel, fără temei şi cu nerespectarea dispoziţiilor legale, a reţinut că pârâta nu datorează actualizarea sumei datorate cu indicele de inflaţie.
Recursul este fondat.
Iniţial prin acţiunea înregistrată la 22 noiembrie 2000 (dosarul nr. 3963/2000 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială) reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti a solicitat ca pârâta P.T. să fie obligată atât la plata sumei de 489.816.182 lei reprezentând debit, cât şi la plata penalităţilor de întârziere.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat cererea (dosar nr. 1916/2003), în sensul că a solicitat reactualizarea sumei datorate de pârâtă cu indicele de inflaţie, al cărui cuantum l-a precizat după efectuarea expertizei contabile la suma de 5.701.091.860 lei.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care consacră principiul disponibilităţii în procesul civil „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii".
De aici rezultă că reclamantul fixează în cererea sa de chemare în judecată limitele şi obiectul acţiunii.
În speţă, deşi reclamanta şi-a precizat cererea, ambele instanţe au schimbat obiectul litigiului şi au depăşit limitele investirii, în sensul că au examinat cauza sub aspectul îndeplinirii condiţiilor cerute pentru acordarea daunelor interese prevăzute de art. 1084 – 1088 C. civ.
Aşa fiind, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă, să se caseze Decizia instanţei de apel şi să se trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe în raport de obiectul litigiului, astfel cum a fost precizat de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 140/ COM din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 21 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 740/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 734/2006. Comercial → |
|---|
